Șase lucruri năucitoare despre Mad Max: Fury Road

Filmul a fost proiectat în Los Angeles, pentru presă

Există mai multe filme cu supereroi care se pregătesc pentru lansare vara aceasta, însă pentru fanii genului de acţiune, nu poate fi un blockbuster de vară mai îndelung aşteptat decât Mad Max: Fury Road. Ce trailere ameţitoare! Ce distribuţie strălucită, cu Tom Hardy şi  Charlize Theron! Există multe aşteptări, dar  la Los Angeles aşteptarea a luat sfârșit atunci când regizorul George Miller a arătat filmul presei din LA.

Reprezentanţilor presei prezenţi la eveniment li s-a cerut discreţie, însă regizorului Edgar Wright (Shaun of the Dead), prezent la proiecție, i s-a permis să-şi declare admiraţia „Filmul acesta îmi trezeşte tot respectul". Şi dacă ceea ce apare pe ecran îl impresionează pe un Wright, poveştile spuse de Miller despre cum s-a legat filmul laolaltă par să fie la fel de incredibile ca şi filmul însuşi. Iată şase lucruri dezvăluite de Miller, citate de publicația Vulture.

Toate cascadoriile au fost realizate pe viu

„A trebuit să o facem în stilul clasic", declara Miller, după ce Wright lăuda cascadoriile şi ciocnirile de maşini care marchează cam fiecare moment din Fury Road. „Acesta nu este un film făcut pe calculator, nu urmărim să sfidăm legile fizicii”. Pentru publicul obişnuit cu filme de vară cu efecte vizuale substandard, realitatea efectelor speciale din Fury Road ar putea fi năucitoare, dar nu aceasta a fost singura cale de a deosebi filmul de continuările de la debutul din 1979 încoace. „Unul dintre lucrurile pe care le-am observat a fost tendinţa tuturor de a aduce filmele plasate într-un cadru post-apocaliptic într-o paletă desaturată”, s-a plâns Miller. „Este obositor să tot urmăreşti aceste culori terne, desaturate”. Miller, în schimb, s-a asigurat că paleta de culori din Fury Road să sară în ochi, iar cerul albastru închis al deşertului şi portocaliul exploziilor să marcheze contraste cromatice.

 Filmul a fost realizat fără un scenariu

Sub multe aspecte, Fury Road este o singură urmărire de maşini - şi una foarte lungă, în care Mad Max (Tom Hardy) şi Imperator Furiosa (Charlize Theron) traversează deşertul fugind de băieţii răi (aici nişte psihopaţi oribili) care îi urmăresc, pe ei şi pe marfa lor secretă. În loc să scrie scenariul ca şi text, Miller şi echipa lui au desenat totul ca pe un storyboard: „nu trebuie să scrii: uită-te la stânga. uită-te la dreapta. sau aşa ceva... pur şi simplu desenezi", a declarat Miller. „Ne-am aşezat într-o cameră şi am adus 3500 de panouri. Aşa că filmul, aşa cum l-am conceput, e cam ceea ce vedeţi aici. „Această abordare neortodoxă nu a fost totuşi la fel de facilă şi pentru actori. Theron declara pentru Entertainment Weekly: „Uneori strigam: George! Ce facem? Apăream în scene care nu erau numerotate. Şi ne uitam în jur şi strigam:Ce se petrece?”

Există un număr incredibil din scene din Mad Max: Fury Road pe care nu le veţi vedea niciodată

Cu toată planificarea, producătorii lui Fury Road au trebuit să treacă de un stagiu de filmări maraton în Namibia: „Este ridicol, dar am adunat 480 de ore de material filmat”, a râs Miller. „Asta înseamnă trei săptămâni în continuu fără somn!”. Miller apoi a trimis materialul monteurului, Margaret Sixel, care  „se întâmplă să fie şi soţia mea”. Sixel totuşi nu mai făcuse montajul vreunui film de acţiune (nici Miller nu mai regizase un film artistic, şi nu o animaţie, de la Babe:Pig in the City din 1998 încoace), dar regizorul i-a dat o regula de urmat: „Dacă îl montezi precum pe celelalte filme de acţiune, unde totul se întâmplă foarte repede iar spaţiul şi geografia sunt ignorate, este un zgomot vizual. Vrei ca indicaţiile să fie clare”.

Fury Road are în spate 15 ani de producţie

Miller credea că a terminat cu seria după trei filme cu Mel Gibson, dar, repede, i-au venit idei pentru un al patrulea film, idei pe care nu le putea ţine la distanţă. Totuşi, Fury Road părea descurajant de dificil. „Am fi dorit să fi început asta în 2001”, declara Miller. „Însă am sistat. Dolarul american s-a prăbuşit după 11 septembrie, bugetul a ajuns imens”. După ce Miller a petrecut apoi ani întregi explorând proiectul unui Fury Road în variantă de animaţie, şi-a schimbat atitudinea, l-a distribuit pe Tom Hardy şi a încercat să demareze filmul din nou în 2011. „Am repornit. Dar a plouat ca niciodată în deşertul australian”, povestea el. Unde înainte era deşert, acum sunt flori. Am aşteptat un an să se usuce, şi pentru că nu s-a uscat, am plecat în Namibia, acolo unde nu plouă niciodată..."

Există o explicaţie logică pentru care unul dintre personajele negative are o chitară care scoate flăcări

Ce cale mai bună este de a motiva armata malefică din Fury Road decât o „trupă rock” care îi însoţeşte şi care le cântă melodii ce ridică adrenalina? Patru baterişti şi un chitarist - Doof Warrior, a cărui heavy-metal este punctat de flăcări care ţâşnesc din capul chitarei. Miller relatează că a avut o abordare destul de fundamentată în conceperea acestei arme contra auzului: „Trebuia să avem ceva foarte sonor (pentru a concura cu zgomotul luptei), aşa că el are chitara aceasta - construită dintr-o oală de noapte şi o chitară, însă trebuia să aibă şi o armă - aşa că ne-am gândit la un aruncător de flăcări. Are, sper, un fel de logică”. Şi această logică a fost aplicată peste tot, de la vehiculele mari şi până la decoruri. „Am ajuns într-un punct în care, dacă luam un decor, persoana care îl făcuse sau cel care lucra cu el putea să-mi spună povestea lui”, relatează Miller.

Trailerele

Dacă ultimele luni v-aţi gândit cât de reuşite au fost trailerele la Fury Road, nu sunteţi singurii: de fiecare dată când o nouă variantă apărea de la echipa de marketing Warner Brothers, Miller era la fel de surprins. De fapt, materialele publicitare erau într-atât de bune, încât producătorul trebuia acum să se ridice la înălţimea aşteptărilor. „Nu am vrut ca trailerul să fie apogeul filmului", a declarat Miller.  Însă, râzând, şi-a adus aminte de pornirile creative din postproducţie: „Câteodată vedeam trailerul şi ceva era atât de bun, ca un sunet..." şi, scrie publicația Vulture, face semn cu mâinile prin aer: „Trebuia să îl surprindem”.