„The Beguiled” - tensiuni sexuale într-un internat de fete, pe fondul Războiului de Secesiune

Povestea unui bărbat care intră în universul izolat al unui internat de fete, în timpul Războiului de Secesiune

Interesată de interacțiunile dintre femei şi cum se schimbă ele, atunci când este prezent un bărbat, Sofia Coppola prezintă la Cannes un film cu o distribuţie centrală feminină, „The Beguiled”. Povestea se desfăşoară în 1864, al treilea an al Războiului de Secesiune, în perimetrul restrâns al unui internat de fete din Virginia, condus de Miss Martha (Nicole Kidman), în care se refugiază un soldat rănit din tabăra adversă, un yankeu (Colin Farrell, în rol de „mercenar”, un irlandez nevoit să se ducă pe front). 

Dacă în „Sinuciderea fecioarelor” era vorba despre surori, iar în „Hoţii de celebritate” despre un grup de adolescenţi care încalcă legea, în „The Beguiled” Sofia Coppola intră într-un internat de fete. Aşadar, după ce a explorat deja secolele XVIII, XX și XXI în filmele sale anterioare, surprinzându-şi personajele în momentele cheie ale vieții lor, regizoarea Sofia Coppola se aventurează  în secolul al 19-lea cu „The Beguiled”, selectat în principala secţiune competiţională de la Cannes, pentru care a scris scenariul, adaptat după romanul lui Thomas Cullinan (1966). Adaptarea liberă a avut în vedere povestirea din perspectiva femeilor şi nu a caporalului rănit care e găzduit de ele în internat. Chiar dacă frontul este departe, violenţa va naște și în sânul acestui internat, iar rolurile dintre ademenitor și pradă se schimbă.

„The Beguiled” are aspectul unui plot secundar dintr-un film mai mare pe care nu îl mai vedem, cu nişte crochiuri de personaje, care funcţionează mai mult ca un personaj colectiv decât ca eroine individuale. Jocul bun al actriţelor mai atenuează din această senzaţie. Colin Farrell e mult mai implicat în rol decât în filmul grecului Yorgos Lanthimos, The Killing of a Sacred Deer, în care a arborat un aer rece, distant şi intrasingent, ermetic, parţial justificat. In The Beguiled este „lupul printre oi”, cum se exprimă însuşi actorul la interviul acordat televiziunii festivalului. Odată ajuns în internat, fetele vor încerca fiecare să-i intre în graţii cu mici atenţii sau cu adăugarea la vestimentaţie a bijuteriilor pe care le ţin în seif pentru Crăciun sau să-l „ademenească”. Fetele ajung să concureze între ele, pentru atenţia bărbatului, ducând la momente amuzante. Dar, curând, caporalul McBurney va deveni, din invitat, prizonier.

Primii fiori și primele avertismente pentru ce va urma sunt daţi de o replică spusă lui Miss Martha (Nicole Kidman) de cei doi soldaţi de patrulă care vin să verifice dacă nu există vreo ameninţare în internat - „nimic nu e mai periculos ca o femeie cu o armă”. Lucrurile vor scăpa de sub control, cu un final radical, parţial imprevizibil.

Aș plasa „The Beguiled”, totuşi, sub celelalte filme ale Sofiei Copolla (peste „The Bling Ring”)

Regizoarea Sofia Coppola, laureată cu Oscar, amestecă colaboratori fideli și nou-veniți, în faţa şi în spatele camerei. Se regăsesc, astfel, două dintre actrițele sale preferate, Kirsten Dunst şi Elle Fanning, și lucrează pentru prima dată cu Colin Farrell, laureat cu Globul de Aur, și cu Nicole Kidman, premiată cu Oscar.

Intriga filmului omonim din 1971 al lui Don Siegel, „Seducătorul”/„The Beguiled”, în care joacă Clint Eastwood, Geraldine Page, Elizabeth Hartman și Jo Ann Harris, i-a trezit curiozitatea Sofiei Coppola, care a vrut să revizuiască povestea acestor femei închise într-un loc izolat, în timpul Războiului Civil, se vede în caietul de presa oferit jurnaliștilor la Cannes. Pentru a scrie scenariul, ea a studiat minuţios romanul lui Thomas Cullinan, adoptând pentru filmul ei punctul de vedere al personajelor feminine.

Deşi tensiunile sexuale și de altă natură colorează întreaga poveste, scenariul pe care l-a considerat „extraordinar”, a atras atenția lui Colin Farrell, pentru că „vorbește despre pierderea inevitabilă a oricărei inocenţe în vreme de război și explorează ceea ce susţine și poate reactiva cele mai bestiale aspecte ale comportamentului uman, chiar și departe de câmpul de luptă”. „Violența sufletului uman este un subiect atemporal, indiferent de perioada în care se desfășoară povestea”, a notat actorul în caietul de presa oferit jurnaliștilor la Cannes.

Kirsten Dunst remarcă şi ea: „Povestea este similară cu cea a unui roman gotic din Sud. Tensiunile de la bază ajung la punctul de fierbere și se produce o explozie. Nu este un film de groază, dar este similar, în ceea ce privește intensitatea și distrugerea. Și este chiar mai captivant pentru că este jucat între personaje feminine. Când Sofia mi-a spus despre proiectul ei, acum vreo doi ani, am avut impresia că a fost atrasă de ideea că aceste femei trăiesc împreună, departe de lume”.

În ceea ce o privește pe Nicole Kidman, ea a declarat: „Am considerat interesant să lucrez cu un grup de femei, adăugându-l pe Colin Farrell în ecuație. Sunt încântată să colaborez cu Sofia ca regizor. Întotdeauna i-am admirat scenele atât de vii ale filmelor ei și stilul său personal. Aceasta m-a motivat foarte puternic să lucrez cu ea”.

Elle Fanning a adăugat: „Pe lângă dorința mea de a lucra din nou cu Sofia, faptul că femeile dețin frâiele poveștii, deși acesta din urmă are loc în timpul războiului civil, m-a făcut să mă alătur proiectului”. La începutul poveştii, deşi războiul se desfăşoară de trei ani, viața femeilor la școala internat este în mare parte ritualizată, iar tânara actriţă a notat în caietul de presă: „Ele se trezesc, lucrează în grădină la ore fixe. Există rugăciuni, muzică, lecții de franceză, cina şi mersul la culcare, până când totul este zguduit de sosirea unui soldat rănit și se trezesc rivalități”.

Designerul de producţie Anne Ross declară pe această temă: „Nu vezi prea des poveşti centrate pe femei și interacțiunile lor în vreme de război. În „The Beguiled”, Sofia studiază simultan prietenia dintre ele, cât şi izolarea lor.”

Sofia Coppola a notat în caietul de presa oferit jurnaliştilor la Cannes: „mi-a plăcut întotdeauna să observ dinamica grupurilor, în special a grupurilor de femei. Am sentimentul că între femei, mecanismele care apar sunt mai puțin evidente, mai subtile, pe când la bărbați, sunt mai evidente. M-a atras această poveste, deoarece este vorba despre un grup de femei. M-a făcut să mă gândesc puţin la „Sinuciderea fecioarelor”, cu aceste fete rupte de lume. Dar m-a atras şi pentru că nu am mai făcut un film despre femei de diferite vârste, în etape diferite din viața lor și despre modul în care interacționează ele. În această poveste, fiecare are o relație diferită cu bărbatul prezent.

Legat de latura thriller a poveştii, Sofia Coppola a menționat în caietul de presă oferit jurnaliştilor la Cannes: „Mi-a amintit de Misery/Tortura” (Rob Reiner, 1990  - n.red.), în care bărbatul este atât oaspete, cât și prizonier. Am văzut filmul la lansarea lui şi m-a lovit în moalele capului. Dar nu a fost ușor, este un nou gen pentru mine, cu care eu nu sunt foarte familiară. M-am adaptat, în felul meu. A trebuit să mă forţez puţin, eu sunt de obicei mai reținută. A fost distractiv să potrivesc povestea cu decorul poetic magnific, a fost o premieră pentru mine!”