Alexandru (Sandu) Tatos, s-a născut pe 9.03.1937 la București.
A absolvit Secția de Regie Teatru a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L. Caragiale" în 1969, la clasa prof. Radu Penciulescu, asistent Mihai Dimiu.
În 1971 montează două piese de commedia dell arte, "Nebunia lui Pantalone" și „Farsa lui Pathelin”, ptr. „Televiziunea Română”. Începand din 1973, se alătură de colegul și prietenul său, regizorul de film Dan Pița, cu care filmează primele 6 episoade din primul serial TV „August în Flăcări” (TV)(1974). În paralel pune în scenă câteva piese, în diferite teatre din țară, până în 1976, când disensiunile cu scenaristii îi fac să fie înlocuiți prin Radu Gabrea și Doru Năstase.
Debutează în cinematografie cu filmul "Mere roșii", în 1976, ajutat de prietenii săi Dan Pița și Mircea Veroiu, care-l sfătuiesc cum să-și curețe și să-și finiseze opera.
Filmul "Casa dintre Câmpuri" (1979), pe scenariul lui Cornel Leu, cu participarea altui coleg de-al său, a regizorului de film Mircea Daneliuc, alături de actorii Mircea Diaconu și Tora Vasilescu, un film pe care-l face mai mult presat de situația în care se afla, între gija de ași asigura existența de zi cu zi, și frica, să nu-și piardă suportul studiolui...
"Rătăcire" din anul 1978, atacă un subiect la ordinea zile: "mirajul vestului". Căsătoria cu un partener străin pentru a părăsi țara, și conflictul cu realitatea întâlnită...
Cel mai bun film este considerat "Secvențe", din 1982, care se ocupă, în 3 episoade, cu viața unei echipe de filmare, dintre care regizorul este jucat de Tatos însuși, care anticipează parcă „noul film românesc”, ce avea sa vină peste 18 ani...
Filmul „Conrad Haas", povestește despre inventatorul austriac.
"Secretul Armei.. secrete" (1988) este un fel de "commedia dell'arte" cinematografică, un basm modern, în haine de comedie burlescă, în care poveștile se amestecă ingenios cu elemente din mitologia civilizației moderne: monitoare TV cu transmisii fotbalistice, muzică și gesticulație specifice universului disco-punk & pop-rock etc...
A reușit să facă 9 filme, dintre care ultimul, "Cine are Dreptate" (1990), pe un scenariu de Paul Everac, cu Oana Pellea, a ramas neterminat.
A ținut un jurnal, ceea ce era foarte periculos, la timpurile acelea, în care dezvăluie multe detalii din viața de zi cu zi, frica de a nu rata și față de concurența colegilor, ("frustul minimalist" al lui Mircea Daneliuc, "oniricul" și "estetul" Dan Pița), lupta zilnică cu toate cele, dar și cu sistemul comunist, cu cenzura etc., publicat postum sub titlul "Pagini de Jurnal", 1994, Editura "Albatros".
A murit la 31 ianuarie 1990 la București, la 53 de ani, la numai o lună după "Revoluție", după căderea sistemului atât de urât de el, schimbare ce și-a dorit-o în toți anii, răpus de o boală cruntă (abces pulmonar), care i-a curmat viața...
