Annie Girardot s-a născut pe 25 octombrie 1931, la Paris. Deși făcuse școala de infirmiere, a fost atrasă de mirajul scenei și s-a înscris la Conservatorul din Paris. A debutat în pelicula „Treize à table", în regia lui André Hunebelle, în 1955. De atunci până la finalul carierei, ce a survenit când boala i s-a agravat, actrița a jucat în peste 100 de pelicule, unele dintre ele intrând definitiv în manualele de istorie a filmului. Simbol al femeii puternice, neavând nimic din superficialitatea și kitschul bombelor sexy, a fost o adevărată Ciociara în variantă franceză.
Una dintre marile actrite ale Frantei, Annie Girardot s-a lansat în anul 1960, cu lung-metrajul "Rocco si fratii sai", regizat de Luchino Visconti. În acea peliculă, Annie Giradot o interpreta pe Nadia, o frumoasă prostituată de care erau îndrăgostiți doi frați, Rocco (interpretat de foarte tânărul și extrem de atrăgătorul Alain Delon) și Simone (Renato Salvatori). Stăpânit de furie și gelozie, Simone o violează pe Nadia chiar în fața lui Rocco. Interesant este că, în ciuda relației violente din film, Annie Girardot și Renato Salvatori s-au îndrăgostit pe platoul de filmare de la „Rocco și frații săi", în scurtă vreme cei doi oficializându-și relația. Actorul italian s-a dovedit însă a fi un soț pătimaș și iute la mânie. Desele ieșiri violente ale lui Renato au dus la separarea lor, deși nu au divorțat niciodată.
Cei doi au o fată, Giulia, acum în vârstă de 48 de ani, care, împreună cu fiica ei, Lola Vogel, a stat lângă actriță până la sfârșit. Annie Girardot a mai avut o relație complicată cu rockerul Bob Decout, cu care a trăit timp de 13 ani. Văzut ca un gigolo fără scrupule de către apropiații actriței, muzicianul a fost adesea acuzat că i-a ruinat averea, cariera și sănătatea. După ce dragostea dintre ei s-a terminat, Bob Decout a publicat în 2010 o carte în care dădea detalii complete despre viața sa alături de actriță. El povestește inclusiv cum consumau cocaină ca preambul al amorului, drog pe care îl considerau „un filtru al dragostei, o plăcere legată de sexualitate".
Actrita a fost recompensata cu mai multe premii Cesar, dintre care ultimul i-a fost decernat în 2001, pentru rolul din "Profesoara de pian", în regia lui Michael Haneke. Actrita franceza Annie Girardot, castigatoare a mai multor premii Cesar, a fost diagnosticata cu maladia Alzheimer in 2006. Anuntul a fost facut de catre avocata acesteia, chiar în ajunul zilei mondiale consacrate acestei forme de dementa. "Din nefericire a fost atinsa de aceasta boala neurovegetativa cronica si incurabila. Înca este lucida. Iese, duce o viata aproape normala", a subliniat avocata acesteia, Emanuelle Asmar. "Debutul bolii a avut loc în urma cu aproximativ trei ani (2003). În ultimii trei ani a muncit mult si continua sa o faca. Are proiecte profesionale si chiar astazi a primit o oferta", a precizat Asmar.
Emblemă a filmului francez, Annie Girardot a încetat din viață la 79 de ani, într-un azil pentru bolnavii de Alzheimer. Din cauza teribilei boli, în ultimii ani de viață actrița care a vizitat România în 2005 își uitase întreaga carieră. Pentru mulți cinefili va rămâne însă „cea mai bună actriță de după război".
Marea actriță fusese diagnosticată cu temuta maladie în 2003, dar a recunoscut public în 2006, într-un amplu articol în revista „Paris Match". Pentru a sprijini cercetările medicale în încercarea de a găsi un tratament eficient împotriva acestei boli, Girardot a acceptat chiar să apară într-un film documentar pe această temă. În timp, boala s-a agravat atât de tare încât în 2007 a trebuit să fie internată.
Printr-o coincidență sinistră, în același spital era internat și fratele ei cel mare, Jean, care suferea tot de Alzheimer.
Trei César-uri pentru trei roluri puternice
Pentru rolurile de femeie puternică pe care le-a interpretat, Annie Girardot a primit, de-a lungul timpului, mai multe premii. În 1977 și-a adjudecat primul primul premiu César din carieră, pentru rolul titular din drama „Docteur Francoise Gailland". A repetat apoi performanța în 1996, pentru rolul secundar din filmul „Mizerabilii", pentru ca în 2002 să ia încă un César pentru rol secundar, pentru interpretarea excelentă a mamei profesoarei de pian sado-masochiste din celebra peliculă a lui Michael Haneke „Pianista", ecranizare a celebrului roman scris de laureata Premiului Nobel pentru literatură Elfriede Jelinek.
Cariera cinematografică longevivă i-a adus roluri spumoase, de comedie, dar și unele extrem de dramatice. Printre cele mai importante roluri în film au fost, alături de cel din „Rocco și frații săi", cel din „Dillinger e morto" (1969), de Marco Ferreri, „Vivre pour vivre", regia Claude Lelouch (1967), „Murind din dragoste" , regia André Cayatte (1971) și „Cache" (2005), regia Michael Haneke. În ciuda tăriei sale de caracter, nu s-a putut abține și a izbucnit în lacrimi la primirea premiului César pentru rolul secundar din „Mizerabilii", în regia lui Claude Lelouch, distincție ce i-a revenit după ani întregi în care cariera ei intrase în umbră. „Nu știu dacă eu i-am lipsit cinematografului francez, dar mie cinematograful mi-a lipsit la nebunie, dureros, până la abandon."
A primit și un premiu pentru întreaga carieră, acordat în 2005 la Festivalul de Film Transilvania, actrița venind la Cluj pentru a-și ridica distincția.
Madame Marguerite, rolul-fetiș
Deși a intrat în memoria publicului ca actriță de film, Girardot a fost o puternică actriță de teatru. Încă de tânără, în 1954, a intrat în rândurile Comediei Franceze și nu s-a despărțit de scenă până în ultimii ani de viață.
A jucat fără întrerupere rolul titular din piesa „Madame Marguerite", din 1974 până în 2002, acesta devenind rolul său fetiș.
„Cea mai bună actriță de după război"
Regizorul Claude Lelouch, colaboratorul ei de o viață și singurul pe care îl mai recunoștea în ultima vreme, când uitase până și faptul că ea însăși fusese o mare actriță, i-a adus un omagiu plin de emoție: „Annie a fost poate cea mai mare actriță franceză de după al doilea război mondial. Ea va rămâne cea mai frumoasă amintire a vieții mele, atât ca regizor, cât și ca prieten."
Pentru ca amintirile mamei ei să nu se piardă pentru totdeauna, fiica sa, Giulia Salvatori, a notat, pe când Annie Girardot era încă pe deplin conștientă, toate întâmplările pe care actrița și le amintea.Acestea au fost adunate într-o carte biografică publicată în 2007cu titlul „Memoria mamei mele", ce cuprinde o serie de mărturii tulburătoare ale actriței care știa că-și va pierde definitiv amintirile.
O altă carte dedicată actriței a fost scrisă de secretarul acesteia, Leo Bardon, cu titlul „Annie, îți amintești?". Leo Bardon povestește cum au apărut primele semne ale bolii în 2000, când, în timpul unui turneu, Annie a uitat textul pe scenă tocmai pe când juca „Madame Marguerite", rol pe care îl avea la degetul cel mic. „Producătorul m-a sunat și mi-a spus: «Annie are pierderi de memorie și face fixații ciudate", a povestit Bardon, care a mai povestit că la început familia i-a ascuns actriței dignosticul pentru că ea amenințase că dacă va afla că are Alzheimer se va sinucide.
