S-a nascut la 8 februarie 1932, la Marasesti. Tatal, Gabriel Petrut, era impiegat CFR, iar mama, Ecaterina Petrut, o modesta functionara. Pasiunea pentru teatru si-a descoperit-o activand pe langa trupa teatrului din Focsani. Acolo este remarcat de Ion Lascar care il aduce la Teatrul National din Iasi, in 1948. In Iasi, Emanoil Petrut urmeaza cursurile Facultatii de Teatru din capitala moldova, dar in anul urmator se transfera la IATC Bucuresti, activand pe scena de la Constantin Nottara. Din 1957 va face parte din colectivul de actori al Teatrului National, unde va ramana pana la sfarsitul vietii.
Cariera lui actoriceasca il va aduce sub bagheta unor mari regizori: Dinu Cocea, Gheorghe Vitanidis, Andrei Blaier, Mircea Dragan, jucand in zeci de filme. Totusi formarea sa pe scena teatrului l-a indreptat cu predilectie spre teme istorice, memorabil ramanand rolul pandurului Tudor (Vladimirescu), in filmul omonim al lui Lucian Bratu din 1962.
A plecat dintre noi la 8 august 1983, la scurt timp dupa decesul sotiei sale, Catinca Ralea Petrut, fiind inmormantat in Bucuresti, la cimitirul Bellu. In memoria sa, primaria orasului Marasesti i-a dat numele sau Casei de Cultura a orasului.
În 1960, Emanoil se căsătorea cu fiica celebrului estetician și filozof Mihai Ralea. El avea 28 de ani, ea, aproape 31 de ani. Catinca Ralea a fost unul dintre cei mai încântători și cultivați oameni de radio din România, care primise în familia ei o educație aleasă. L-a susținut pe Petre – așa îl alinta – în toată cariera actoricească, deși el era mai boem. Se completau unul pe altul, erau efervescenți. Primeau oaspeți și mergeau in vizite. Dar, într-o zi de 19 ianuarie a anului 1981, Catinca s-a stins lăsând un gol imens în sufletul soțului ei, care a trecut și el în neființă doi ani mai târziu. Ca o ironie a sorții, moartea parcă egalase diferența temporală dintre ei. Ea trecuse de 51. El îi împlinise. Amândoi sunt împreună de ani și ani, în odihna veșnică, la Cimitirul Bellu.
