Pier Paolo Pasolini

Pier Paolo Pasolini, scriitor, actor, regizor si scenarist, s-a născut la 05 martie 1922, in Bologna, Emilia-Romagna, Italia. Era fiul unui locotenent al armatei italiene si al unei profesoare, avea un frate mai mic.
Tatăl sau a fost arestat pentru jocuri de noroc si a fost crescut de mama sa in Fruili, o regiune din NE Italiei. Din copilărie a scris versuri, la 9 ani scria in dialectul retoroman fruili. A revenit la Bologna in 1937 si a studiat istoria artei și literaturii la Universitatea din Bologna.
A debutat editorial in 1942, cu volumul de poezii numit Poesie a Casarsa. In cel de-al doilea război mondial a fost ucis fratele său, Guidalberto Pasolini, de partizanii comuniști. A fost din 1943 până in 1949, profesor, a fost suspectat de relații cu un elev. In 1949 se înscria in Partidului Comunist Italian si era exclus in 1949 pentru homosexualitate.
S-a mutat la Roma împreună cu mama sa in 1949 si a început sa scrie versuri si romane despre viața mahalalelor italiene. In 1955 publica romanul Ragazzi Di Vita, in 1959 apărea Una Vita Violenta. Pentru Ragazzi Di Vita a fost acuzat de obscenitate si cartea a fost interzisă, a fost arestat. In 1957 a publicat Le Ceneri Di Gramsci, destinată dezbaterii ideologice, a fost o perioada actor.
In 1957 a colaborat cu regizorul Federico Fellini la realizarea filmului Le Notti Di Cabiria. A debutat ca regizor in 1961, cu filmul Accattone!, ecranizarea romanului sau Una Vita Violenta, in care aborda tema prostituției, continua aceasta temă in filmul Mamma Roma (1962). In 1962 a fost acuzat de blasfemie pentru ecranizarea schiței satirice RoGoPaG, regizată de Rosselini. In 1964 a rescris si regizat Evangheliile după Matei in Il Vangelo Secondo Matteo și a primit premiul special al juriului la Festivalul de Film de la Veneția. A regizat apoi Il Padre Selvaggio (1965), Comizi D'amore (1965), Uccelani et Uccelini (1966), Oedip Rex (1967).
In 1968 regiza Teorema si aducea in cinematografie realismul dur, sexul, violența și sadismul. Devenea cunoscut in comunitățile gay. In 1969 regiza filmul Porcile, se pronunța împotriva avorturilor.
A scris scenariile filmelor Il Decamerone (1971), The Cantebury Tales (1973), Il Fiore Delle Mille E Una Notte (1973), ultimul film realizat după scenariul sau, Salň O Le 120 Giornate Di Sodoma (1975), a fost interzis pentru conținutul sadic.
Pier Paolo Pasolini a călătorit in jurul lumii, a fost in India, Sudan, Kenya, Ghana, Guineea, Nigeria, Iordania și Palestina.
A publicat articole in Corriere della sera, in 1971 a aparut volumul de versuri Trasumanar e Organizzar, in 1972 apărea colecția de articole de presă cu numele Empirismo Eretico (1972), postum s-a publicat Lettere Luterana (1976). Ultimul sau roman, Petrolio, a fost publicat abia in 1992.
In 1975 începuse sa investigheze relațiile Mafiei italiene cu prostituția si bănuia ca va fi ucis. A fost găsit mort in Ostia, la 02 noiembrie 1975.