Părerea criticului
Ajunsi la aproape 50 de ani, Asterix si Obelix aveau nevoie de o mica operatie estetica: cei doi vajnici gali, dependenti de miraculoasa potiune magica pentru a uimi lumea intreaga cu nazbatiile lor, au cheltuit pentru asta vreo 78 de milioane de euro, astfel incat Asterix la Jocurile Olimpice a devenit al doilea cel mai scump film facut vreodata de francezi (dupa energicul Al cincilea element al lui Luc Besson). Plin de/cu glume despre dopaj, guest star-uri din lumea sportului si mostre consistente de umor francez, Asterix la Jocurile Olimpice are toate sansele sa-si recupereze bugetul, chiar daca pentru cinefili umorul vestitului duo de protagonisti (A&O), regizori (Frederic Forrestier, Thomas Langmann) si scenaristi (Alexandre Charlot, Olivier Dazat) aduce mai mult a bufonerie grosiera.
Cu cel mai mare decor construit vreodata in Franta (stadionul Jocurilor Olimpice) si nume extrem de grele din lumea sportului si-a filmului (Alain Delon, Michael Schumacher, Zinedine Zidane etc.) pe generic, realizatorii nu s-au mai preocupat de scenariu si poveste, dar nici primele doua filme din serie nu excelau la capitolul logica si gust, ceea ce nu le-a impiedicat sa adune 9, respectiv 15 milioane de bilete vandute numai in Franta. Cu un titlu inselator, filmul lui Forrestier ii neglijeaza intrucatva pe cei doi gali interpretati de incepatorul intr-ale seriei Clovis Cornillac (vezi si gluma de la sfarsit cu Jamel Debbouze, care nu-l „recunoaste” pe Asterix) si veteranul Gerard Depardieu, concentrandu-se pe Brutus (Benoit Poelvoorde), fiul lui Cezar (Alain Delon), hotarat sa-si ucida parintele si sa puna mana pe printesa Irina a Greciei (Vanessa Hessler). In calea lui sta Alafolix (Stephane Rousseau), bun prieten de-ai lui Asterix si Obelix, care promit sa faca tot posibilul ca acesta sa castige Jocurile. Din nefericire, cei trei prieteni nu prea au voie sa foloseasca potiunea magica, asa ca lucrurile se complica tot mai mult.
Suficient entertainment altoit pe mult kitsch fac totusi cele doua ore cu Asterix, Obelix si ceilalti o varianta de preferat pentru marea masa a spectatorilor, amatori de relaxare, fata de lenta nunta a lui Tuya si sangeroasele acrobatii cu briciul ale lui Johnny Depp in Sweeney Todd. Si noile aventuri ale lui Asterix si Obelix ne fac cateva surprize chiar placute, cum ar fi Alain Delon in rolul arogantului si orgoliosului Cezar. Cu replici inteligente, referinte la "Rocco si fratii sai" sau "Clanul sicilienilor" si atotprezentul salut "Ave moi" (adica "Ave eu!"), Alain Delon face mai mult cu o subtiere a buzelor sau o clipire din ochi decat ceilalti actori, ale caror gesturi exagerate, dialoguri racnite si mimica febrila ajung la un moment dat sa deranjeze. Astfel, Asterix la Jocurile Olimpice este un film de vazut cu ingaduinta. Pentru a ne clati ochii si imbuna inima, o avem pe Adriana Karembeu (un fel de Simona Patruleasa a francezilor), o aparitie a "sportivului" Jamel Debbouze (vezi aluzia la Angel-A), un sarut cersit de Zinedine Zidane (o sa va mire cui) si un Michael Schumacher intr-un original "bolid" Ferrari.
Cu cel mai mare decor construit vreodata in Franta (stadionul Jocurilor Olimpice) si nume extrem de grele din lumea sportului si-a filmului (Alain Delon, Michael Schumacher, Zinedine Zidane etc.) pe generic, realizatorii nu s-au mai preocupat de scenariu si poveste, dar nici primele doua filme din serie nu excelau la capitolul logica si gust, ceea ce nu le-a impiedicat sa adune 9, respectiv 15 milioane de bilete vandute numai in Franta. Cu un titlu inselator, filmul lui Forrestier ii neglijeaza intrucatva pe cei doi gali interpretati de incepatorul intr-ale seriei Clovis Cornillac (vezi si gluma de la sfarsit cu Jamel Debbouze, care nu-l „recunoaste” pe Asterix) si veteranul Gerard Depardieu, concentrandu-se pe Brutus (Benoit Poelvoorde), fiul lui Cezar (Alain Delon), hotarat sa-si ucida parintele si sa puna mana pe printesa Irina a Greciei (Vanessa Hessler). In calea lui sta Alafolix (Stephane Rousseau), bun prieten de-ai lui Asterix si Obelix, care promit sa faca tot posibilul ca acesta sa castige Jocurile. Din nefericire, cei trei prieteni nu prea au voie sa foloseasca potiunea magica, asa ca lucrurile se complica tot mai mult.
Suficient entertainment altoit pe mult kitsch fac totusi cele doua ore cu Asterix, Obelix si ceilalti o varianta de preferat pentru marea masa a spectatorilor, amatori de relaxare, fata de lenta nunta a lui Tuya si sangeroasele acrobatii cu briciul ale lui Johnny Depp in Sweeney Todd. Si noile aventuri ale lui Asterix si Obelix ne fac cateva surprize chiar placute, cum ar fi Alain Delon in rolul arogantului si orgoliosului Cezar. Cu replici inteligente, referinte la "Rocco si fratii sai" sau "Clanul sicilienilor" si atotprezentul salut "Ave moi" (adica "Ave eu!"), Alain Delon face mai mult cu o subtiere a buzelor sau o clipire din ochi decat ceilalti actori, ale caror gesturi exagerate, dialoguri racnite si mimica febrila ajung la un moment dat sa deranjeze. Astfel, Asterix la Jocurile Olimpice este un film de vazut cu ingaduinta. Pentru a ne clati ochii si imbuna inima, o avem pe Adriana Karembeu (un fel de Simona Patruleasa a francezilor), o aparitie a "sportivului" Jamel Debbouze (vezi aluzia la Angel-A), un sarut cersit de Zinedine Zidane (o sa va mire cui) si un Michael Schumacher intr-un original "bolid" Ferrari.
