Părerea criticului
Bridget Jones lua întreaga lume pe nepregătite în 2001, când reuşea, cu umorul fără perdea şi imposibil de complicata ei viaţă, să strângă încasări de 11 ori mai mari decât bugetul. Una dintre cele mai iubite comedii romantice ale mileniului, Jurnalul lui Bridget Jones a avut parte de un sequel nu foarte iubit în 2004 şi iată că vineri o reîntâlnim pe neîndemânatica eroină în Bridget Jones însărcinată/Bridget Jones's Baby. Chiar dacă nu-i lipsesc sughiţurile şi se împiedică pe ici, pe colo, noul film cu Bridget merită din plin o vizită la cinema.

Bridget (Renée Zellweger) are acum 43 de ani şi, deşi în filmul anterior destinul părea să-i netezească drumul alături de Mark Darcy (Colin Firth), în prezent o întâlnim înfruntând viaţa tot de una singură. Problemele de la serviciu (noii şefi vor să tabloidizeze ştirile televiziunii) sunt dublate de singurătate: au trecut vreo cinci ani de când Bridget l-a părăsit pe Mark şi de atunci nu a mai avut nicio relaţie. Totul se schimbă când Bridget ajunge la un festival de muzică, unde dă, printre noroaie şi corturi, de Jack (Patrick Dempsey). O partidă de sex fără prezervativ şi încă una, complet neaşteptată, cu Mark o săptămână mai târziu duc la întrebarea: cine naiba e tatăl copilului lui Bridget Jones?

Filmul foloseşte multă dezinvoltură şi ocoleşte în mare parte capcanele familiare, iar avalanşa de gaguri distrage atenţia de la faptul că, chiar şi la 43 de ani, principala ocupaţie a eroinei e aceeaşi: să aleagă între doi bărbaţi. Măcar a scăpat de una din marile probleme anterioare, kilogramele în plus (sunt mari şanse ca Renée Zellweger să fi refuzat cu îndârjire să se mai îngraşe pentru sequel). Asta nu înseamnă deloc că eroina se descurcă mai bine atunci când e prezentă la evenimente publice, iar o înmormântare, un botez şi o prezentare de concept media ne reamintesc de ce ne-am îndrăgostit în 2001 de Bridget Jones...

Succesul filmului se datorează nu doar revenirii actorilor din filmul original, ajutaţi de un Patrick Dempsey în plină vervă, ci şi de revenirea regizoarei Sharon Maguire, care nu a fost implicată în realizarea lui La limita raţiunii în 2004. Un alt plus este scenariul coscris de Helen Fielding, autoarea romanelor şi a articolelor la baza cărora stă filmul, Dan Mazer (Borat) şi oscarizata Emma Thompson, care o şi interpretează magistral pe medicul ginecolog al lui Bridget. Trioul de scenarişti reuşeşte să-şi treacă eroina (şi implict spectatorii) prin stări diferite, chiar dacă scopul principal al filmului este să amuze.

Bridget Jones însărcinată este fără îndoială un aşa-zis "chick flick" (film destinat mai ales spectatoarelor), dar suntem siguri că nici spectatorii nu vor zice nu aventurilor trase de păr ale eroinei. Ce ştim cu certitudine este că fanii primului film vor aprecia cel mai mult sequelul (care nu se sfieşte să-şi omagieze predecesorul cu un montaj cu mult mai tinerii pe atunci Zellwegger şi Firth): lor Bridget încearcă să le arate faptul că cei 15 ani trecuţi de atunci nu i-au îmbătrânit nicio secundă şi că nu e niciodată prea târziu să te bucuri de ceea ce ai.

Un film perfect pentru o seară în oraş în cuplu sau cu prietenele, Bridget Jones's Baby nu ar trebui să-i sperie pe spectatorii mai tineri, căci scenariştii le-au pregătit şi lor o mulţime de gaguri care subliniază conflictul dintre generaţii. Un cameo al lui Ed Sheeran face toţi banii în aventura insolită a lui Bridget. Impresionează (negativ) şi cea mai urâtă/nerealistă burtă de gravidă văzută în ultimii ani la cinema.