Părerea criticului
Child's Play (2019), cu premiera în cinematografele noastre pe 28 iunie, pornește de la o premisă foarte bună - „Ce ar însemna pentru Chucky să nu fie doar o jucărie, ci un produs cu inteligență artificială, ca ceva creat de Apple sau Amazon ori Google – un prieten pentru copii?”. Dar dacă ceva cu atâtă putere și atât de conectat la o groază de device-uri s-ar defecta și s-ar întoarce împotriva copiilor pentru care a fost creat?

Scenarișii Don Mancini și Tyler Burton Smith mai bifează la un capitol: prezintă parcursul prin care păpușica Buddy ajunge, dintr-un companion dornic de joacă, un criminal în serie. Evoluția „psihologică” a lui Chucky e un plus al scenariului. Procesul dă frisoane tuturor celor care au copii sau lucrează cu copiii, tocmai pentru că avertizează asupra riscurilor expunerii celor mici la imagini violente.

Buddy este o păpușă inteligentă dar de nivelul unui copil mic, care interpretează în manieră proprie tot ce vede în jur. Prin ce câștigă scenariul este că face spectatorul să înțeleagă - până la un punct - de ce a devenit Chucky rău.

„Jucăria ucigașă” este un film nerecomandat sub 15 ani, cu câteva scene gore de cruzime, dar și câteva momente ce stârnesc râs involuntar, cu ursuleți de pluș tipul Teddy Bear deveniți malefici. Dincolo de premisa foarte bună, filmul nu este prin nimic memorabil.

Child's Play, tradus la noi Jucăria, din 1988, devenea imediat după lansare un horror clasic. Publicul făcea atunci cunoștință cu unul dintre cei mai înspăimântători antagoniști ai tuturor timpurilor. Ochii lui Chucky din Child’s Play şi grimasa sa răutăcioasă au bântuit mulți copii și tineri.

Filmul din 2019 este o adaptare la anul 2019 a filmului de 1988. Chucky este acum mai mult o păpușă robotizată decât una posedată. Andy (Gabriel Bateman) este atașant iar o relație între acesta și păpușă este bine construită - există emoție și, oricât de ciudat ar suna, empatie față de copil, din partea păpușii.