Das Leben der Anderen (2006)

Nu vad vreun comentariu negativ si pe buna dreptate. Un film excelent, poate singurul minus e partea de început sa zic, când nu prea te prinde fiindcă te introduce brusc într-o lume cu multe personaje dintre care nu știi pe cine sa reții sau nu, dar apoi firul epic se limpezeste. Atenția îți e răsplătită cu suspans, emoții și o drama tulburătoare, totul verosimil fiindcă e grefat pe realitatea anilor în care Stasi tăia și spânzura in RDG.
Uite ca germanii dovedesc creativitate și în niște istorii pe care le vrem uitate, dar care au influențat viata a milioane de oameni, păcat ca ai noștri nu au atâta har.

Un film despre fosta Securitate (STASI) din fosta R.D.G. și ce-i cu asta ? Și la noi a fost comunism și securitate, și nu se compară cu cea est germană. STASI a fost un mic copil pe lângă Securitatea din România. DAR acest regizor a făcut un film de Oscar ! La noi Noul Val de regizori nu a reușit nimic remarcabil în acest sens. Numai mizerie și trivialitate. Acest film are suficient din toate: emoție, suspans, sex, romantism, tragism, umor negru, speranță, filozofie de viață. Ei nu au ce avem noi în materie de subiecte, dar au imaginație bogată și regizori ca acest Florian von Donnersmarck. Am văzut într-un documentar de-al lor, o închisoare STASI. Celulele arătau ca niște garsoniere de cămin studențesc de la noi, mici dar utilate cu strictul necesar. Ați observat rafturile metalice pe role, în care sunt depozitate dosarele STASI ? La noi la CNSAS sunt vai de mama lor. La noi Securitatea nu umbla cu finețuri și cu privarea de somn. Arestatul era privat...de dinți, de sănătate și chiar de viață.Vezi inginerul Ursu.Pentru că e un film excepțional, Nu pentru că a luat Oscar, eu îi dau nota 10.

Mercedes-Benz, BMW, Audi.....totul e PERFECT ,NOTA 10

In România nu s-au deschis arhivele securității...decât parțial......că să nu știm prea multe despre noii îmbogățiți de după "90..... adică foștii securiști ,colaboratori , nomenclaturiști PCR ...și mai nou copiii lor ☝️

Merita de vazut....f tare...f emotionant....Securitate, etc......!!!!!

Pur si simplu o capodopera! Acesta impreuna cu Incendies sunt filme de pe alta lume!

Lipsit de o acțiune alertă și de un subiect modern, acest film poate să nu corespundă gusturilor fiecărui cinefil. Însă pentru toți cei pasionați de istorie, ori care au trăit în comunismul românesc e cutremurător, e incredibil, e istorie trăită în direct - o istorie de zi cu zi, nu cea a evenimentelor mari și importante din cărți. Filmul poate seamăna puțin, de principiu, cu Pianistul, ambele prezentând țara sub un regim dictatorial, în care un general nazist sensibilizat de artă, alege să-l protejeze pe dușmanul statului.
Puteți foarte bine să priviți acest film, imaginându-vă că așa era zilnic pe timpul părinților noștri, bunicilor, etc. în comunism. O viață care chiar nu merita trăită, indiferent de nostalgiile unora după realizările lor de natură arhitecturală. Securitatea era o adevărată boală pentru popor, te ducea la limita dintre a-ti trăda/ucide familia sau de a muri martir/eroic.
Astăzi suntem mai liberi, prea liberi uneori, însă cât timp puterea politică și financiară a rămas moștenire celor care odată erau comuniști, iar astăzi au schimbat doar modul de guvernare, trăim doar o iluzie desființată de noul tip de robire - financiară, profesională, etc. Libertatea noastră e folosită doar pt a critica în loc s-o folosim ca pe un dar de care cei dinaintea noastră nu s-au bucurat, în sensul de a dezvolta ceva pozitiv.
Finalul este excelent! Scăpat de comunismul de tip URSS, fostul securist - trădător al partidului, KWH, intră într-o librărie numită Karl Marx..fundamentul dictaturii ce va urma nazismului - cea sovietică, mulțumit de recunoștința artiștilor prin ultima lor scriere. Sunt curios dacă a existat in realitate acest caz, pentru că filmul parcă nu menționează.. Nota 10.

"Nu poți schimba întreaga lume", spune regizorul Florian Henckel von Donnersmarck(Premiul pentru cel mai bun scenarist 2006) "dar te poți schimba pe tine însuți și, în acest fel, poți ajunge să schimbi lumea." L-a vrut neaparat pe muzicianul Gabriel Yared să compună coloana sonoră a acestui film şi astfel a luat naştere Sonată pentru omul bun, care este laitmotivul acestui film. Personajul principal, scriitorul Georg Dreyman, (interpretat de Sebastian Koch) se întreba după ce a a aflat că prietenul lui, un regizor pus pe lista neagră a Securităţii, s-a spânzurat, dacă un om rău se poate schimba într-unul bun, menţionându-l pe Lenin căruia îi plăcea mult Appassionata lui Beethoven, dar care nu s-a oprit din a face rău. Iar ofiţerul de securitate care-l urmărea şi asculta, Gierd Wiesler( interpretat de Ulrich Mühe, câştigător al premiul pentru cel mai bun actor în rol principal oferit de Academia Europeană de film în 2006, decedat, din păcate, un an mai târziu, în 2007, la doar 54 de ani) s-a schimbat, furând până şi o carte de poezii de-a lui Brecht, din casa scriitorului.

Păcat că totul e o ficţiune, deşi eşti tentat să crezi că e vorba despre un caz adevărat. Regizorul şi totodată, scenaristul acestui film, F.H.von Donnersmarck a mărturisit că ideea i-a venit în timp ce asculta întins pe parchet, chiar Appassionata lui Beethoven, şi se întreba dacă muzica poate schimba pe cineva, dacă muzica poate face omul mai bun. Aşa s-a născut Sonata pentru omul bun, iar finalul te devastează, pur şi simplu.

Avem parte de una dintre realizarile foarte bune si impresionante al cinematografiei germane, un elogiu adus, atat celor care au luptat impotriva opresiunilor comuniste, cat si celor care au incercat, de multe ori cu pretul vietii, acte de curaj si de un veritabil patriotism.

Filmul Viețile altora își merită aprecierile publicului și ale Academiei de Film - Oscar pentru Cel mai bun film străin al anului 2006...

Un film de exceptie, consistent, dramatic, despre vremuri nu foarte indepartate in care securitatea controla, influenta si chiar punea capat vietilor oamenilor. Un film impresionant!

Extraordinar film.Te tine in tensiune si frica tot filmul iar finalul...de multa vreme nu am mai vazut un final atat de devastator, iti dau lacrimile..Ulrich Mühe a fost perfect in rolul capitanului.

Desi incepe cam lent,si tot continua pana spre partea a 2 a filmului,mi a lasat o impresie buna ! Actingul bun,scenariul la fel,coloana sonora,dar totusi nu l-as introduce in top 250 !

Chiar nu am intenţia de a intra în subiecte politice, dar acest film mi-a atras atenţia prin numeroasele comentarii favorabile, iar vizionarea sa mi-a confirmat din plin acest lucru. Este un film minunat realizat, punând accentul (paradoxal, la prima vedere) pe latura umană într-un sistem, de fapt, dezumanizat, vorbind despre artă, pasiune şi trădare, dar şi despre absurdităţile pe care le poate genera un sistem represiv. Ne este prezentat şi un securist care îşi periclitează cariera din simpatie pentru subiectul său - de fapt, mai mult decât simpatie, o face fiindcă îl înţelege (ca om şi ca artist), şi chiar dacă pare uşor neveridic, la o analiză mai atentă nu este, fiindcă toţi suntem oameni. Toţi suntem oameni, cu bune şi rele, dar anumite tragedii ar fi bine să nu se mai repete niciodată - acesta pare a fi mesajul unui film care candidează la titlul, evident neoficial, de ”una dintre cele mai reuşite pelicule având subiect politic”. Şi asta pentru că nu politizează excesiv, ci pune accentul, după cum spuneam, pe factorul uman şi pe aberaţiile pe care le poate genera un sistem, dar o face într-o manieră care în mod sigur va cuceri spectatorul, cel puţin după părerea mea.

un film minunat o adevarata capodopera ,...........

　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　

un film nemtesc foarte bun care arata regimul erei respective, un film foarte bine regizat regizat cu si depre informatorii ..foarte bun

”Cei care uită trecutul sunt condamnaţi să îl repete”, spune o vorbă românească. Anii trec, iar lumea are tendința să uite realitatea istorică a epocii comuniste. Cum ai putea să explici unui tânăr ce înseamnă traiul într-o societate în care oamenii sunt lipsiți de drepturi elementare precum dreptul la liberă exprimare, dreptul la liberă circulație sau dreptul la intimitate? Adevărul acelor ani începe să fie acoperit cu un strat gros de praf, să fie considerat legendă urbană sau pur și simplu să nu mai intereseze aproape pe nimeni.

”Das Leben der Anderen” este o incursiune șocantă în istoria acelor ani, iar cazul prezentat în film, chiar dacă se referă concret la situația din RDG, poate fi extrapolat la nivelul întregului bloc comunist. Filmul arată nivelul absurd până la care poate fi controlată și manipulată viața unui om de către exponenții unui sistem represiv. Nu este deci de mirare faptul că acțiunea se petrece în anul 1984, pentru că asemănările cu romanul lui Orwell sunt numeroase. Gestul mărunt de frondă al scriitorului Georg Dreyman seamănă cu cel al măruntului funcționar Winston Smith, ambele fiind motivate de neputința de a putea îndrepta ceva în bine.

Și totuși ceva se petrece. Ceva neașteptat. Un anchetator idealist ce a jurat să apere statul are brusc o criză de conștiință și înțelege că traiul după niște norme impuse de stat este ca un trai într-o cușcă, iar oamenii își pierd umanitatea și devin simple rotițe ale sistemului ce pot fi manevrate după propriile interese ale stăpânilor. A încerca să schimbi lumea este un țel utopic, dar poți să te schimbi pe tine însuți și să contribui astfel la schimbarea lumii.

Simt o stare de jenă că un astfel de film revelator nu a avut parte de un ecou adecvat în România, țară în care istoria comunismului constituie încă un subiect tabu pentru mulți oameni, în care abia în anul 2015 încep să fie judecați oameni pentru participarea la represiunea în masă împotriva celor ce aveau alte convingeri politice și în care anchetatorii și informatorii Securității de pe plan intern sunt încă priviți ca niște eroi. Urmașii torționarilor și ai nomenclaturiștilor dețin și astăzi funcții de conducere, în timp ce victimelor li se face dreptate cu mare întârziere.

Faptul că Germania a fost unul dintre primele state care a desecretizat accesul la dosarele de cercetare penală ale deținuților politici, iar România printre ultimele, evidențiază decalajul de mentalitate între cetățenii din cele două state cu efecte vizibile pe plan politic și economic. Gândirea de tip balcanic îndepărtează poporul român de civilizația europeană și îl izolează pe plan extern.

Filmul, de producție germană, este o dramă iar acțiunea lui se petrece în fosta Republică Democrată Germană (RDG), în anul 1984, înainte de căderea Zidului Berlinului, mai exact în orașul Berlin și ne spune povestea unui ofițer al poliției politice germane - STASI, similară cu fosta Securitate din România, care primește ca misiune să urmărească un cuplu de artiști pentru a găsi dovezi compromițătoare împotriva lor.

Realizarea filmului este foarte bună, fiind printre singurele pelicule a cărui prezentare se apropie cât de cât de realitatea acelor ani când Partidele Comuniste din fostele țări din lagărul socialist, prin ”scutul şi sabia partidului”, adică poliția lor politică, își exercitau conducerea dictatorială asupra cetățenilor proprii.

Două sunt ideile care guvernează desfășurarea acțiunilor din film, foarte bune ca principiu, acestea fiind că arta este întotdeauna un mijloc de rezistență împotriva oricăror tendințe de îngrădire a libertăților umane iar a doua că în sufletul oricărei ființe umane, indiferent de ideologia care l-a indoctrinat, există o speranță de bunătate, de umanitate. Dacă prima idee este credibilă și cât de cât reală a doua este greu credibilă, mai ales în contextul desfășurării acțiunilor din film dar împlinirea acesteia din urmă este motorul spiritual al peliculei iar momentul realizării ei este momentul de cotitură în desfășurarea acțiunii.

Scenariul filmului este destul de reușit, acțiunea derulându-se logic, fără sincope sau lipsuri majore care să dăuneze înțelegerii desfășurării peliculei. Totuși există o scenă la final, care se petrece în sala de interogare, a cărei logică, în desfășurarea ulterioară a filmului și ca susținere a intenției ofițerului STASI, pare greu de înțeles dar este singura modalitate prin care filmul dobândește elementul de dramatism suprem și care întoarce logic desfășurarea peliculei spre finalul dorit.

Surprinzător, și benefic pentru întreaga peliculă, este că majoritatea evenimentelor prezentate în film au un grad foarte mare de credibilitate şi deci de a fi reale, exceptând, probabil, scena cu modalitatea în care ”tovarășii” își rezolvau cerințele carnale, în special modalitatea de planificare a acestora de către „amfitrioană”, care situaţie este de o promiscuitate ilară.

Deși ca fiind prigonită era prezentată întreaga tagmă a artiștilor, faptele, în realitate, au stat oarecum altfel deoarece este bine știut că, exceptând câțiva dizidenți, majoritatea artiștilor și-au ”adaptat” existența interpretativă și realizările artistice la cerințele ideologice ale conducerii comuniste asemenea unor ”pisici grase” care au știut întotdeauna să cadă tot timpul în picioare. Acest aspect este un ”punct slab” al peliculei, sesizat, din fericire, mai mult de cinefilii care au trăit într-o țară comunistă.

Ca și personaje care apar în scenariul filmului este prezentată întreaga pleiadă de indivizi, din rândul populației, ”modelați” de sistemul comunist, începând cu „inadaptatul”, ”turnătorul”, ”profitorul”, ”dizidentul”, ”adaptatul”, și terminând cu ”resemnatul”, a căror trăsături și comportamente sunt foarte realist prezentate și interpretate de actorii respectivi.

Interpretarea actorilor este foarte bună, remacându-se în mod special agentul STASI, căpitanul Gerd Wiesler, interpretat extraordinar de bine de Ulrich Muhe care reușește magistral să transmită cinefilului toate trăirile și sentimentele interioare, dând viață pe ecran unui personaj înfiorător de real. Ceilalți doi actori principali, cuplul urmărit și supravegheat de Wiesler, sunt scriitorul Georg Dreyman interpretat foarte bine de Sebastian Kock și actrița Christa-Maria Sieland interpretată la fel de reușit de Martina Gedek.

Un lucru interesant și de mare efect este că, deși filmul este realizat color, în foarte multe scene predomină albul, negrul și gri-ul, aceasta fiind o modalitate foarte reușită în a sugera atmosfera tristă și închisă a anilor respectivi. Tot aici, de remarcat este coloana sonoră, foarte inspirat aleasă în ton cu evenimentele prezentate pe ecran.
Finalul este dramatic și deși suferă la capitolul credibilitate, mai ales referitor la situația existențială în care a ajuns fostul ofiţer STASI, Wiesler, este extraordinar de bine realizat și de foarte mare efect.

Vizionare plăcută!

Minunat film! Obligatoriu de vazut si pentru cei ce au trait in perioada aia si pentru cei mai tineri - care nu isi pot inchipui poate ce a insemnat comunismul. Trist, dar minunat!!

Nu este un film obligatoriu de vazut, asa cum l-am notat eu, pentru ca nu toata lumea este interesata de tema abordata, insa este un film excelent pentru cei care hotarasc sa il vada. Desi poate parea plictisitor si sobru la inceput, te prinde in mreje pe parcurs, pentru ca in cele din urma, finalul lui Florian van Donnersmarck sa lase spectatorul perplex. Sentimentele personajelor sunt diverse, insa cea mai mare calitate este ca acestea sunt foarte bine evidentiate de catre acting. Personal, cred ca Ulrich Muhe este protagonistul filmului, mi-a placut foarte mult, iar replica sa din final: ''Nein, das ist fur mich!'' incununeaza un film care se apropie de statutul de capodopera. Este printre putinele filme germane pe care le-am vazut pana acum, insa nu pot sa nu remarc profesionalismul si seriozitatea ce caracterizeaza aceasta natie, fapt ce se observa in realizarea peliculei. Per total, mi-a placut mult, ii acord nota 9, insa cu calificativul Foarte bun.

o drama cutremuratoare cu un scenariu foarte bine ales,mi-a placut mult atat atmosfera creata cat si prestatiile actorilor.Vizionare placuta nota 9

Filmele despre perioada comunista de multe ori tind sa fie prea tragice sau patetice. Nu ma asteptam la o realizarere atat de reusita. Este exact atmosfera acelor timpuri: ar trebui urmarit de cei care au uitat ce insemna comunismul sau de cei care nu l-au apucat ( desi pentru ei e mai greu de inteles, e ca o poveste pe care ti-o spune bunicul despre luptele la care a participat). Majoritatea recunoaste ca sistemul nu era bun dar, numarul lasilor si profitorilor era covarsitor.

Este al 2-lea film german despre care pot spune ca este o capodopera si pe care l-am urmarit atent fara sa ma plictisesc pe durata a celor 137 de minute.A primit si premiul Oscar pentru cel mai bun film strain pe care l-a meritat plus 4 premii Academia Europeana de Film.Actorii au jucat excelent ,iar cel mai mult mi-a placut cum a jucat Ulrich Mühe care a facut un rol mare pe care nu o sa il uit asa usor(actorul a murit din pacate in 22.07.2007).Este un film care primeste de la mine nota 10 si pe care il recomand tuturor indiferent ce gen va place.

Daca ar avea dublaj in limba romana ai putea jura ca actiunea se petrece la noi in tara. Recomand acest film in special romanticilor comunismului dar si generatiei tinere care nu a trait acele vremuri. De asemenea recomand un alt film tulburator ,,Puhdistus''.
Vizionare placuta.

Am vazut filmul prima data cand stateam la Berlin (fosta parte estica). Eram deja fascinat de orasul ala magnific si de imensa zestre culturala a Germaniei. M-a impresionat atat de mult incat am pornit sa caut locurile unde s-a filmat, inclusiv libraria Karl Marx. Un film impresionant, la fel de impresionant ca si capacitatea germanilor de a trece prin momentele grele...... si chiar au avut parte de ele.

Istoria impletita cu fictiunea si un semnal ce-ti atrage atentia ce se intampla daca guvernul are prea multa putere.Personajele sunt perfect echilibrate iar actiunea multa logica,nu-ti trezeste nicio intrebare.

Un film excelent! Sa nu ne amagim insa crezand ca in realitate ar fi fost multi securisti cu constiinta (la ei ca si la noi). O intrebare ramane : de ce cinematografia romanesca nu poate face un astfel de film?

Un film impresionant. Eu nu prea sunt fan al filmeleor in alta limba decat engleza si roman, dar acesta este emotionant si foarte bine realizat.

Daca nemtii au facut drama... pai au facut nu s-au jucat ba frate... nota 10 cu FELICITARI!

Se întâmplă și în 2023 să pună chiriașe cu autism sau asperger precum miliardarul Elon Musk , în bloc microfoane . Se începe astfel un joc periculos, în care nu există intimitate, în care nu mai există nimic sacru, în care totul este posibil.

"Nu poți schimba întreaga lume", spune von Donnersmarck "dar te poți schimba pe tine însuți și, în acest fel, poți ajunge să schimbi lumea."
.
.
In spatele unui barbat de succes se afla o femeie puternica . Nemtii sunt cel buni exportatori din Europa . Cel care a creat compania producatoare de avioane Boeing a fost un neamt . Cum sunt femeile care se afla in spatele lor ?

Clar, crud, bun, important.
Personajele simt semnificatiile acestor cuvinte, iar povestea le intregeste.

un film bun ,dar pana la exceptional mai este mult.

Nein.....................................das ist fur mich!

Filmul e foarte bun.O prezentare reala a vietii din acea perioada,cand nu te puteai increde in nimeni...
ultimul dialog face toti banii...

Un film foarte bun. Gata? Nu, mai am vreo două cuvinte de spus… Das Leben der Anderen (Vieţile altora) se apropie mai mult de cinematografia americană, decât de cea europeană, poate acesta fiind şi motivul pentru care a luat Oscarul pentru cel mai bun film străin. Apropiat de cinematografia americană prin cadre, acţiune şi prin [...]

Ce făceau securiştii nemţi pentru a deţine controlul şi pentru a fi siguri că nimeni nu le iese din vizor? Împânzeau casele suspecţilor cu microfoane, îi urmăreau la tot pasul pentru a-i transforma în marionete sau informatori. Arta însă nu poate fi şantajată, ea rămâne în picioare, indiferent că eşti scriitor, actriţă sau regizor. De-a lungul timpului au încercat să pună bariere în faţa celor care iubesc libertatea şi au principii solide după care-şi duc traiul. Filmul exact despre asta vorbeşte.

Un film ce-ti ramane in memorie!..................

Vad regizorul in spatele scenei facand disperat semne su mana .Nu pot sa ma pierd in poveste. Mereu ma deranjeaza cineva .Cand un actor cand regizorul cand scenaristul. Scenariu prost neverosimil. Prea incorsetat in aranjamente regizorale. Niciun pic de hazard. Nimic la voia intamplarii. Deloc nu e ca-n viata. E greu sa faci un film bun. E greu sa faci sa para real.

Foarte des folosita fraza: 'necunoasterea istoriei poate duce la repetarea ei' pare sa fie unul din motivele pentru care a fost realizat acest film. Nemtii par dornici de a cunoaste cat mai multe despre ororile nazismului, comunismului, etc. nu doar pentru a deveni mai cultivati ci pentru a sti ce sa evite in viitor.
La noi nu numai ca nu s-a realizat o astfel de capodopera de condamnare a comunismului ci nici macar dosarele nu s-au desecretizat in totatilate, cu toate ca au trecut 20 de ani.
Cum spunea si un alt utilizator, s-ar putea ca bunul tau prieten de acum sa fi fost cel care ti-a facut viata amara in trecut.

Buna ziua, as dori sa va intreb cum pot intra in posesia filmului? de unde sa-l cumpar? multumesc!

M-am uitat la el pt ca am vazut ca e vorba despre cum actiona securitatea in socialismul Germaniei de Est, ma interesa sa vad cum sta treaba cu securisti, turnatori, chestii d'astea subversiv-comuniste. Si mi-a placut, a fost chiar mai mult de atat si peste asteptari. Un film impresionant si complet, cu notiuni fundamentale despre libertate, arta, iubire, fidelitate, interese, curiozitate, obligatoriu pt astia mai tineri ca mine care n-au trait, Domne-ti multam, in perioada "tovarasului" sa'l vada.

Unul din filmele mele preferate, probabil in top trei. Excelenta povestea, excelent jocul artistilor. Nu stiu cum as putea sa-l descriu si ca sa nu gresesc o sa ma abtin. As vrea doar sa spun ca nu este plictisitor la inceput .

Un film foarte bun. Cum mai zicea cineva, la inceput este putin plictisitor, insa pe parcurs vrei sa afli cum dcurg lucrurile si tot ai mai vrea sa mai vezi din el. finalul mi s-a parut dea dreptul frumos, reusind sa schimbe asteptarile tuturor.
chiar nu trebuie ratat, foarte bun

Superb film chiar nu am ce spune de rau despre el, chiar merita vazut!

Intr-adevar un film excelent! Asa ca merita cu varf si indesat sa ruleaza din nou, fie si o singura data.

Un film impresionant de la inceput pana la ultimul cadru. Te tine cu sufletul la gura si cand crezi ca te apropii de un final dramatic te mai suprinde odata. Desi atmosfera e cenusie si apasatoare, filmul are un optimism surprinzator si arata omenia acolo unde te astepti mai putin. Subiectul pare arid si sumbru, dar incursiunea atat de brutala in vietile personajelor releva sentimente si actiuni neasteptate si chiar un umor dulce-amar.

Un film senzational.

best movie ever !

La inceput e cam plictisitor, dar parcurs incepe sa "te prinda",
Insa finalul e minunat... prin deznodamant... prin atmosfera... prin tot.

Dumnezeule, nicio parere pentru Das Leben der Anderen?
Una din cele mai bune drame de din ultimii ani...
O poveste incredibila mestesugita, prin regie si scenariu, aproape de perfect.