Despre oameni și melci (2012)

Cum arata Dacia de după 1994 zambetul lui iliescu cum arata zambetul lui iliescu din 1998

Chiar m-am simtit bine urmarind filmul. Stil romanesc autentic, deloc plictisitor. Recomand!

O tragi comedie despre perioada de tranzitie a anilor 90 în care s-a devalizat tot ce se putea în această țară prin intermediul statului complice, a unor oameni fara scrupule numiti la conducerea întreprinderilor si a unor asa zisi investitori, veniți din străinătate care nu mai puteau de grija economiei romanesti.

M-a pus dracu' să nu citesc sinopsisul cu atenție. Eu am închis filmul când am auzit grandioasa idee de a salva fabrica...umor de Vacanța Mare.

O comedie românească bună. Nu are un farmec deosebit, dar merită văzută!

Tot ce nu mi-a placut in privinta acestui film au fost locurile. Uzina e la Campulung-Muscel si se arata numai Targovistea....si au mai fost cateva neconcordante, dar au fost deja mentionate de altii.
Insa e destul de reusit si merita a fi vazut!

Pe la începutul anului 1990 am citit într-un ziar un interviu cu Iosif Constantin Drăgan. La un moment dat, miliardarul spunea că "toţi cei care vin sau se întorc în România sunt flămânzi", reporterul îl întreba naiv: "sunt flămânzi de România, de viaţa aici?", iar Drăgan îi răspundea: "nu, domnule, sunt flămânzi de bani. Niciunul n-a reuşit în străinătate, toţi au dus o viaţă mediocră". De aceea, am început să mă întreb pentru ce ar veni un francez sau un american să facă afaceri în România, deoarece au oportunităţi şi în ţara lor. Răspunsul evident astăzi pentru oricine este că aici se putea fura uşor şi fără riscuri, ceea ce în ţara lor nu era posibil. Acesta este genul de afacerişti sosiţi pe plaiurile mioritice cu tolba plină de promisiuni pentru localnicii naivi ce sperau că l-au prins pe Dumnezeu de un picior. Şi astăzi sunt unii care se roagă să vină investitorii străini să ne scape de sărăcie, la fel cum bunicii lor se rugau după război să vină americanii şi să ne scape de comunişti. Şi ştiţi cum am scăpat de comunişti? Când am lăsat lenea la o parte şi ne-am luat soarta în propriile mâini. La fel va fi şi cu economia românească.

"Despre oameni şi melci" este un film prietenos, simpatic, dar nici pe departe nu este un film bun. Este doar un film mai bun decât media producţiilor româneşti postrevoluţionare. Cineva spunea că filmul este reuşit pentru că aici nu apar decât puţine vulgarităţi. Dacă am ajuns să ne mândrim şi cu aşa ceva, înseamnă că nivelul filmului românesc este destul de scăzut.

Inspirat se pare dintr-o situaţie reală, filmul reuşeşte performanţa de a fi teribil de plicticos. Scenariul este plat, moale, acţiunea este pe alocuri incoerentă, interpretările sunt slabe (da, aţi citit bine, slabe, inclusiv cea a lui Dorel Vişan), iar regia lui Tudor Giurgiu este mediocră. Începutul este tăiat cu barda, cuprinsul este aglomerat cu mai multe acţiuni paralele, majoritatea lipsite de rost, iar finalul este ratat. Secvenţele cu Michael Jackson de la început şi sfârşit nu-şi află rostul, fiind puse pur şi simplu de umplutură pentru că nu introduc publicul în atmosfera acelor ani. Unele dintre reacţiile personajelor sunt parţial neverosimile, printre care şi cea a liderului de sindicat care bâlbâie o tâmpenie după ce află că este steril (şi se înţelege că băieţelul lui nu este de fapt al lui). Actorii joacă fără emoţie, în stilul băşcălios tipic comediilor submediocre care ne invadează în fiecare seară televiziunile, iar doar Monica Bârlădeanu şi Andreea Bibiri sunt singurele care pun ceva suflet în rolurile lor.

Subiectul privatizărilor româneşti postrevoluţionare se preta unei game largi de filme de la dramă la comedie amară, dar producătorii acestui film nu au ştiut să aleagă pentru că nu au înţeles acele vremuri din care au reţinut doar câteva bancuri vulgare. Nu am înţeles care ar fi ideea acestui film, ce ar trebui reţinut din film, am văzut doar câteva secvenţe groteşti lipsite de forţă epică. Am avut impresia că autorii filmului nu au vrut sau nu au fost capabili să atace acel subiect cu virulenţa necesară. Sarcasmul potrivit unei astfel de producţii a fost înlocuit de producători cu o băşcălie ordinară. Ce departe suntem de cinematografia adevărată!!!

Un film bun, in care am regasit redate cu sinceritate multe din realitatile pe care le-am trait dupa ce revolutia din decembrie ne-a adus mult dorita libertate.

Giuriu minte cu nerusinare:nu o companie franceza a terminat fabrica ARO,ci una americana,Cross Lander,care a distrus si jefuit pina la faliment. Dar e mai greu sa te legi de stapanii americani,fiindca ei fac legea in Romania.

Prin toate comentariile d-aici la filme romanesti apare ideea cu "filmografia romaneasca e la pamant, ca arata ce s-a intamplat p-aici in post-comunism".
Acu', daca toate alea de la "holivud" sunt superproductii doar pentru ca am adoptat toti "mecdonalds"-u' si "barbeqiu"u', deja se strica bitii degeaba p-aici ! E truism ca filmele americane mustesc de propaganda (am borat la un film cu "americanii bat extraterestrii", "Ziua libertarii",, parca... la fel si la "Air-Force One", cu Harrison Ford... si la multe altele, pe care nu mi le amintesc acum... Am revazut "The Doors", cu Val Kilmer, pana la saturatie.... au si aia si bune, si rele....
Pentru critici, exista eticheta : snobismu'.. Pentru ce spun, insa, nu exista "delete"... Pacat.
(exista, totusi, vorba lu' Badea - care n-avea legatura cu ce se spune p-aici, da' postacii basisti transpira daca nu spun si d-astea... - telecomanda... la televizor.... la net, exista mouse-ul...eu il folosesc la postacii "nationalisti".
Pe subiect : filmu' e bun, nu e Pita sau Purcarete, da' merita vazut, fie si ca ilustrare a perioadei respective... care, asa cum se spunea mai sus, pare sa nu se mai termine...

Alo
Nisa pentru a vedea profilul dvs. și am interesant să știi mai multe, e-mail meu este ([email protected])
Dumnezeu să vă binecuvânteze
mulțumiri
MARIAN
....................................................................................................................................

hello
Nice to view your profile and am interesting to know you more,my email is([email protected])
may god bless you
Thanks
MARIAN

Un film care mi-a placut si mi-a facut placere urmarindu-l. Un scenariu bun, o regie buna si o distrubutie buna. In concluzie un film bun.

Sunt un fan al filmelor romanesti. Cu precadere al celor de dupa 1989. Cenzura si limbajul de lemn din vremea comunista nu mi-au starnit niciodata nici cea mai mica emotie. Glorificari mincinoase, replici date in rafale, fara suflu, fara sentiment,lipsa realismului etc. Dupa Revolutie s-au facut destule filme romanesti slabe. Acesta nu e unul dintre ele. Acest film are tot ce trebuie ca sa se faca placut: o poveste cursiva, actori buni, scenariul bine scris, regia pe masura si multa dezinvoltura in exprimarile personajelor. Caregoric, nu e o capodopera. Nu stiu nici macar daca e o comedie. Dar, cel putin, nu e o drama, care sa incerce sa-ti aduca in fata ochilor o atmosfera urata si cenusie. Nu poti fi partas la suferinta personajelor pentru ca ele nu te lasa, prin modul lor de a se purta. E o poveste frumoasa si bine jucata, departe de sumbrele Dupa dealuri, Politist, adjectiv, Moartea domnului Lazarescu etc. E un film cum romanii fac mai rar. Pentru ca regizorii romani au un mare interes pentru genul drama si mai putin pentru altele. Un film bun. De vazut.

Deci acest film este o superbitate.Fantastic este putin spus.Cred ca este lejer in primele 10 filme ale acestul secol.L-am vazut la cinema si abia am gasit bilet.Mi-au trebuit vreo 5 luni sa fac rost de bilet si nu am gasit.Noroc ca am gasit la niste bisnitari, care mi-au vandut biletul cu 2000 de euro.Am pastrat biletul ca amintire si ca poate cineva va vrea sa il cumpere.Pret 500000 de yeni japonezi, usor negociabil,

Bun. Surprinde foarte bine atmosfera din mediul muncitoresc, bascalia, hazul de necaz, snobismul, atitudinea refractara si neincrederea in ideile noi cu care vine George, si disperarea din final care ii mana pe toti la Bucuresti.

Un subiect bun, actorii au jucat bine, mi-a placut......dar:

Actiunea se petrece in 1992

1. Dacia cu zambetul lui Iliescu a aparut in 1998
2. Modelul acela de ARO expus acolo in fabrica visiniu a fost fabricat dupa 1995
3. In cabinet la doctorita erau jaluzele verticale (clar nu existau atunci)
4. Scaunele din sala de asteptare nu erau nici alea de pe atunci
5. La sfarsitul filmului intra in curtea aceea.... pe poarta era o placuta cu numarul 20 - tipul acela de placute a aparut dupa 2000
6. In 1992 un muncitor avea televizor color cu telecomanda?
7. Numarul de telefon al clinicii era ceva de genul 230.xx.xx, atunci numerele de telefon erau formate din 6 cifre doar.

Atat imi amintesc pe moment.

Nu credeam ca o sa imi placa acest film dar ma bucur ca am reusit sa il vad.Nu sunt un fan al filmelor romanesti dar imi dau cu parerea daca mi-a placut un film sau nu iar acest film a fost unul bun care are si unele faze mai comice si asta mi-a placut la el cum a reusit regizorul sa faca ca filmul sa fie comic intr-un moment dramatic iar citatul de la sfarsitul filmului este unul magnific scris de Emil Cioran:Traieste eternitatea traind in fiecare zi.Ofer nota 7 acestui film si le recomand persoanelor care iubesc filmele romanesti si celor care stiu ce este un film bun.

Este cel mai prost film vazut vreodata ,daca ma apucam eu cu niste prieteni sa facem un film iesea mult mai fain :0

Subiectul este foarte la indemana, scenariul foarte slab iar interpretarile mediocre, dupa lipsa transmiterii de sensibilitate ,de sentimente imi pare mai mult un film documentar fara nimic spectaculos si atractiv.

Inca mai sper ca filmul romanesc, mai ales din generatia regizorilor si a actorilor tineri, nu a atins limita maxima. Sper ca voi vedea si un film bun.
Despre acesta, am auzit la tv ca s-a acordat o atentie deosebita la detalii, actiunea filmului fiind plasata in 1992. La prima (si singura) vizionare, am gasit cateva nepotriviri, ceea ce ma duce cu gandul la atentia acordata la detalii.
Regizorii astia fac filme pentru ca se plictisesc, pentru ca au buget si trebuie topit sau vor sa ramana in istoria cinematografiei cu un produs de calitate?
- acasa la director, la baie, robinet cu bila (min. 19:39) aparute si la noi, muritorii de rand, cu mult mai tarziu (exceptand anumite hoteluri)
- reclama la tv cu numar de telefon 2305644 (min. 23:06), centrala digitala (introduse mult dupa 1992)
- dupa vizita francezilor la scoala, urmatoarele cadre sunt filmate afara, intr-o piata.
vedem o copertina rosie cu reclama la Ciucas (min. 30:25), un magazin cu geamuri termopan (min. 30:39), o Dacia Solenza (min. 30:46) (aparuta in 2003)
- (min. 34:54) in plan indepartat se vede o Dacia Logan taxi si imediat dupa ea, o duba alba de marfa (min. 34:56) si inca o duba alba (min. 35:56)
- (min. 41:11) calorifer de aluminiu (mai) modern, acasa la secretara Manuela
- (min. 49:15) in cabinetul medical de la Bucuresti, la chiuveta este robinet cu bila, usa este de termopan (min. 49:54), iar la fereastra sunt jaluzele verticale (min. 50:23)
- (min. 52:03) inca o usa de termopan la sala de recoltare si, pe hol, scaunele pentru pacienti moderne
- (min. 55:23) geamuri termopan la doua din balcoane si parchet melaminat pe holul de la intrare in blocul in care locuieste Gica
- (min.1:11:15) la bariera, tren tractat de locomotiva alb-albastra, cel putin 4 vagoane, primul albastru, urmatorul rosu fara dunga alba, celelalte 2 rosii cu dunga (varianta https://www.youtube.com/watch?v=RXzMGwVF0VM)
- (min.1:11:36) filmare de sus, se vede alta locomotiva, galbena, alta generatie si numai 3 vagoane, lipseste cel rosu fara dunga alba (varianta https://www.youtube.com/watch?v=RXzMGwVF0VM)
- (min. 1:17:25) in plan indepartat se vad numai masini aparute pe piata cu mult dupa 1992
- (min. 01:18:25) parcul Izvor, trec doi copii cu biciclete tip mountain bike.
- (min. 1:19:24) vine politia la clinica pe care o vandalizeaza baietii. In prim plan Dacia de dupa anul 1994, inclusiv "zambetul lui Iliescu", de pe la anul 2000. In fundal, alte masini mai noi. (varianta https://www.youtube.com/watch?v=RXzMGwVF0VM)

la inceput nu am stiut la ce sa ma astept; insa pan' la final m-a surprins si nici nu stiu cum a trecut, m-a captivat si nu mi-am dat seama deloc interesant

un film despre o cruda realitate privind distrugerea fabricii Aro Cimpulung!!

Tot vad pe aici la comentarii ''un film bun , un film extraordinar s.a.m.d...Probabil din cauza filmelor foarte proaste facute de romani in ultimii ani si premiate de tot felul de mahniti la Cannes sau in alte parti. Eu ma rezum sa dau un 6 cu indulgenta si sa spun ca este un film bunicel. Vad aici 9...10...fratilor, nu e Razboiul Stelelor...potoliti-va!

Nu e nici prima, nici ultima oara in cinematografia romanesasca, poate chiar in cea europeana: desi se rade foarte mult si in hohote acest film NU este o comedie. Capitalismul in varianta romaneasca a nascut prea multi monstri iar pelicula capata o incarcatura emotionala si mai mare daca tinem cont de ceea ce s-a intamplat recent cu una dintre ultimele redute ale economiei autohtone, Oltchimul valcean. Da, nu ne-am vandut intreaga tara dupa revolutie, am vandut-o pe bucati si in schimbul a treizeci de arginti ca sa ne luam patru ori patru si vuitoane pentru a parveni ca asa se intampla cu taranul ajuns imparat. Inca un rol important pentru Andi Vasluianu, bun ca de obicei, am ajuns sa-l vedem in aproape toate filmele din ultimii ani... Monica Barladeanu confirma impresia buna spre foarte buna lasata in Francesca in vreme ce Andreea Bibiri e stearsa asa cum ii cere rolul. Inca un ticalos memorabil pentru Dorel Visan care isi completeaza galeria de negativi dupa rolurile inubliabile din Ticalosii, Senatorul melcilor sau Cel mai iubit dintre pamanteni. Buni si cei doi actori francezi, ce vise ne faceam in legatura cu Occidentul si ce crunta a fost trezirea la realitate...

Scena cea mai buna e deplasarea la Bucuresti.
Scenariul nu era rau, dar insuficient finisat.
Actorii buni, cu exceptia Monicutei care se chinuie intr-un rol in care alta actrita facea un rol mare.Pare ca s-a inventat un rol unde sa faca si ea fata.Andreea Bibiri a fost extraordinara, pacat ca rolul ei a fost mic.Ideea de a distribui o vedetuta facuta de un patron ca sa creasca audienta filmului e total gresita.

Numai daca esti ungur sau chiar nu ai treaba cu trecutul si prezentul acestei tarisoare poti spune ca acest film este slab. Dupa parerea mea este unul dintre cele mai bune filme facute dupa 90 . Arata adevarul care practic a distrus toata industria in Romania.Acuma majoritatea credem ca o sa ne salveze Europa care defapt ne calareste tot mai mult.Majoritatea firmelor straine care se deschid in Romania se deschid pentru ca e mana de lucru ieftina.Tocmai de aceea ne-au facut sa ne vindem fabricile ca sa poata sa ne exploateze ei forta de munca cat se poate de bine si de ieftin.

Am vazut filmul , dupa 6 ani de pauza la cinema ( din care 5 ani jumatate din cauza de renovare de cinematograf , da atat a durat sa renoveze cinematograful din Focsani , si sa va spun drept , la cat a durat sa-l renoveze ma asteptam sa fie cel putin scaune de platina , balustrade de aur si ecran pavoazat cu , cristale Svarovsky , cand colo doar mai putine scaune ) experienta pe care nu cred sa o repet prea curand intrucat era foarte frig in sala , si sonorizarea era foarte proasta.Filmul insa mi-a placut foarte mult. Putini stiu ( nimeni nu a scris , doar daca o fi amintit pitbull ceva in epopeea lui pe care nu am avut rabdare sa o citesc) ca filmul este inspirat dintr-un fapt cat se poate de real.Nu e aproape deloc fictiune in el. .Filmul poate fi vazut de toata lumea ca entretainment , dar are si multe poante foarte subtile care nu sunt pentru oricine.Jocul actorilor : Dorel Visan magistral in rolul de director , fost comunist , devenit capitalist ( cum de altfel sunt 99% din cei care au apucat si vremurile acelea , numai ca el spre deosebire de majoritatea (fauna infecta) recunoaste ca a fost comunist ) care s-a adaptat repede la nevoile societatii capitaliste multilateral subdezvoltate .Andi Vasluianu perfect in rolul liderului de sindicat (pe vremea aia sindicatele chiar mai insemnau ceva , acum sindicalistii sunt la fel de bogati ca patronii , si ii doare pe ei de interesul muncitorilor , cum il doare pe Borcea de Steaua, situatie valabila si la populatie , pe atunci o mai puneam de un miting ceva , azi suntem ca branza stam si putim ,daca ne scuipa cineva zicem nu-i nimic poate nu ne mai scuipa)Monica Barladeanu foarte buna in rolul de planta ( nu are multe replici , este doar de decor) Singurul personaj care m-a plictisit prin lipsa sarii si a piperului a fost fiul francezului care a venit sa cumpere (pardon sa jefuiasca ) uzina Finalul e in coada de peste dar la cum se prezinta situatia acum in Romania i-au furat si coada (pestelui)

nu am mai vazut de mult asa o comedie romaneasca buna...

mie mi-a placut. ce mi s-a parut un pic aiurea: geamuri termopan la tot pasul, monitoare LCD, cate-un logan pe ici-colo (cu sau fara prelata). pentru un film a carui actiune se petrece in 93 toate cele enumerate nu-si aveau rostul

de ris nu prea e decit daca citesti ca e comedie si te iei dupa cei din sala. dar in rest e foarte interesant amuzant ancorat in realitate . faptul ca monica nu a vorbit prea mult a fost un cistig pentru film si pentru spectator.

o comedie foarte spumoasa din viata reala .
cat despre cei cei care cred ca este marca protv se inseala, cele facute de protv iti lasa un gust amar

e bun de vazut vineri seara! iti incepi week-endul bine

Filmul va rula la Cinematograful Dacia începând de vineri, 21 septembrie și până duminică, 23 septembrie, cu două spectacole pe zi, de la orele 17.00, respectiv 19.00.
Preţul biletului de intrare este 5 lei.
Eu clar merg sa-l vad. Chiar daca nu o sa-mi placa dupa 5 lei nu o sa plang.

Imi vreau cele 93 de minute inapoi! Asta nu e film iar aberatie e putin spus!

Oameni si melci rade cu un ochi si se emotioneaza cu celalalt. Reusita lui vine de undeva de dincolo de povestea jucausa, dar subtirica, din felul deopotriva intepator si detasat in care priveste in urma.

Intors de prin festivaluri cu o caruta de premii stralucitoare care-i certifica indiscutabil valoarea artistica, filmul romanesc se izbeste de raceala propriului sau public. Realitatea ingrozitoare e ca, in vreme ce in alte tari europene filmele locale se bat de la egal la egal cu productiile hollywoodiene, la noi lumea nu se inghesuie sa vada film autohton. In 2011 cel mai bine vandut titlu romanesc a fost Nasa cu aproape 27 de mii de spectatori platitori, o cifra anemica ce-l plaseaza pe un sforaitor loc 83 in topul premierelor anului trecut.

Asa ca Tudor Giurgiu abandoneaza exhibitionismul Legaturilor bolnavicioase si se indreapta spre o comedie cat de cat lejera in incercarea de a atrage publicul larg. Cu Despre oameni si melci suntem in filonul colectiei de scurtmetraje a Amintirilor din Epoca de Aur. Tonul e jovial, dar nu lipsit de inflexiuni dramatice, imaginea viu colorata, iar povestea se desfasoara in ceea ce parea odata “nesfarsita perioada de tranzitie a Romaniei”. Despre oameni si melci e cumva contemporan ca actiune cu Ursul lui Chisu, cu care imparte spiritul ludic-grevist, dar fata de care e mult mai priceput. Povestea nu se pierde in detaliile perioadei in care se desfasoara, isi innoada mai bine firele, capata un strop de profunzime si, fara sa cada in exagerari groase, ofera o portie decenta de umor. In loc de Bregovic, la care Chisu apela in Ursul, Giurgiu e omul Bolero-ului lui Ravel.

Suntem in Romania concertului lui Michael Jackson (king of pop in carne si oase la Bucuresti) si al zambetului prezidential marca Ion Iliescu. Directorul de la Aro, un Dorel Visan in aparitia sa obisnuita, aranjeaza, contra unei spagi care sa-i completeze pensia, preluarea fabricii de un cuplu de investitori francezi tata-fiu. I se pune contra… fix Gica, unul din liderii de sindicat, irezistibil don Juan pe culoarele intreprinderii, dar sot si tata model la domiciliu. Gica, Andi Vasluianu cu mustata si intr-o verva deosebita, vine cu ideea donarii de sperma in masa pentru a respecta sloganul vremii (culmea nefolosit in film!) “noi nu ne vindem tara”. Matematica simpla, 300 de muncitori-donatori pot face rost intr-o saptamana de banii necesari investitiei, vine la pachet cu o doza semnificativa de naivitate. Nimeni nu se gandeste la ce s-ar intampla dupa ce muncitorii ar prelua controlul.

Pe aceasta linie de productie principala se ataseaza cateva povesti de amor. Secretara directorului, o Monica Barladeanu convingatoare, si frumusetea locala dupa care suspina toata lumea (mai putin Gica care a marcat deja pe acoperisul fabricii) viseaza sa scape de viata de oras de provincie prafuit. Cum suntem pe vremea in care vizele se obtin greu, ocazia rarisima i se iveste sub forma juniorului francez venit in fapt sa puna fabrica pe butuci. Alegerea lui Robinson Stevenin pentru acest rol nu e deloc fericita. Nici vorba de printul indragostit, mai degraba priviri reci de criminal in serie.

Personajele se inscriu in tipologii arhicunoscute si nu produc vreo revelatie. In privinta umorului Despre oameni si melci coboara de cateva ori nivelul cu replici gen “carici”-ul sau posturile a la James Bond puse pe repeat, dar si construieste abil cateva situatii care-ti raman in minte. Masina directorului - omul conduce Aro-ul si la propriu si la figurat - se ineaca la iesirea pe poarta fabricii unde troneaza inca un mesaj patriotic muncitoresc. Cativa baieti pun mana la impins.

Finalul pare executat pe genunchi, iar intregii desfasurari ii lipseste o extra greutate emotionala de care ar fi putut beneficia, dar dincolo de asta e un film romanesc, o comedie romaneasca, care isi atinge cu brio scopul. La iesirea din sala ai zambetul pe buze si o recomandare solida pentru apropiati. Asa ca, pe langa campania de promovare banoasa si diversa, pe langa buzz-ul de la lansarea de la TIFF, Despre oameni si melci va avea, foarte probabil, un word of mouth pozitiv. Vedem si cati spectatori aduna pentru ca se anunta o aglomeratie teribila de titluri in cinematografe in a doua jumatate de septembrie.

Pentru ca de ceva vreme subiectul e fierbinte, recomand tuturor angajatilor OLTCHIM, sa ocupe salile de cinema sa vada ce-i asteapa, apoi celor de la SNCFR, celor de la TAROM si in general, tuturor angajatilor ultimelor companii care urmeaza sa aduca profit...altora...ma rog, de parca n-am sti ca asa s-au facut toate privatizarile in RO.
Si acum revenind la subiect, adica la filmul de fata - care nu este deloc o comedie in ciuda tentei comice pe care o are - chiar merita vazut, pentru ca are poveste, imagine perfecta, sonor, sonor fratilor impecabil, ceva muzica, text fara abundenta de trivialitati inutile (cu care suntem obisnuiti in filmele RO) si o interpretare foarte buna din partea tuturor implicatilor.
Asadar BRAVOS celor care au facut asa ceva, plecaciune personala, caci MIE mi-a placut mult.
P.S. pentru barbati - evident ca in nota filmului: nu e rau sa va mai faceti din cand in cand ceva analize...

O doza de ras perfecta.Foarte tare filmul am apucat sa il vad in premiera si a meritat.
Recomand

Nu mi-a placut absolut deloc acest film. Mi s-a parut foarte slab. Nu merita banii la cinema.

CoolRank: 9/10
- atmosfera & entertainment: 9/10
- regie: 8/10
- actori: 9/10
- scenariu: 8/10
- montaj: 9/10
Nota IMDb: 7.7/10




Regie: Tudor Giurgiu
An: 2012


Actori: Monica Birladeanu, Andi Vasluianu, Robinson Stévenin
Genul: comedie, drama



 
Inca un semn ca cinematografia romaneasca isi recapata statutul de “placuta la vedere” si renunta incet, dar sigur, la stilul filosofic si nu prea al Noului Val Romanesc, marcat de profunzimea searbada si lipsita de consistenta a “ciorbismelor” cu care ne-a obisnuit (si plictisit) in ultimii ani. Filmul Despre oameni si melci nu face parte din categoria “inca un film inspirat de comunism”, desi ...

Astept sa vad acest film deoarece s-a filmat la mai putin de un km de casa mea. Obisnuiam sa petrec timpul prin apropierea uzinei.

e cel mai bun film al lui GIurgiu de pina acum, la egalitate cu "nunti, muzici si casete video". Am inteles ca din toamna incepe filmarile la un film despre un procuror care s-a sinucis prin 2001