Părerea criticului
Unica premieră de vineri, după un weekend fără filme noi lansate în cinema, cu siguranţă o să dea lovitura, dar îţi sugerăm de la început să nu te aştepţi de la Epoca de gheaţă 4: Continente în derivă, la acelaşi şarm avut de părţile anterioare ale seriei. Nu s-a pierdut energie, dar parcă umorul e tot mai străveziu, giumbuşlucurile veveriţoiului Scrat au devenit repetitive, iar noile personaje nu au fost suficient de convingătoare pentru a-i "ambala" cum se cuvine pe Sid, Diego şi Manny.
Un sfat pentru distribuitori (dar şi pentru spectatori): din fericire, românii nu sunt fanii dublajelor, prin urmare proiecţiile dublate ar trebui să fie rezervate unicilor beneficiari şi anume copiii care încă nu ştiu să citească. Dublajul lui Ice Age 4 este profesionist şi în parte convingător, în ciuda unor probleme de traducere şi ritm, dar munca actorilor români nu se va compara niciodată cu cea a celor americani (până la urmă aceştia primesc sute de mii de dolari sau chiar milioane), care se pregătesc ani în şir sau chiar toată viaţa pentru un rol vocal. Uită-te la Wanda Sykes, de exemplu, interpreta lui "Buni" din filmul original, auzită şi în rolul sconcs-ului Stella din Over the Hedge: nu pot decât să-ţi imaginezi cât de savuroasă era Buni în varianta originală, din moment ce în varianta dublată replicile ei sunt redate atât de plat.
Cu vocile originale poate că filmul mi-ar fi plăcut mai mult, dar chiar şi-aşa este evident că scenariştii au probleme să găsească aventuri şi situaţii noi pentru unele dintre cele mai iubite personaje din istoria animaţiilor. După cum bine îţi sugerează titlul, un eveniment tectonic provocat de Scrat face ca o limbă de uscat să se despartă de continent, separându-i pe Sid, Diego şi Manny de restul turmei. Naufragiaţii vor avea de înfruntat vitregia mărilor şi piraţii înainte de a se întoarce printre cei dragi.
În ciuda imaginaţiei tot mai relaxate a scenariştilor, Ice Age 4 are cu ce te ţine în mreje. Prietenia şi sentimentul (dar şi responsabilitatea) apartanenţei la un grup sunt principalele valori promovate de către noul film, în care o vezi pe Peaches chinuindu-se să devină populară printre mamuţii de vârsta ei, sau pe Sid reînnodând legăturile cu plăcut mirositoarea sa bunică, protagonista unora dintre cele mai trăsnite momente ale continuării.
Nu la fel de inspirat e căpitanul Gutt/Maţ (Peter Dinklage/Valentin Teodosiu), o gorilă pirat ce se vrea rege peste oceanele planetei, oricât de nepopulate ar fi fost acestea în acele vremuri. Gutt e şi mare provocare întâlnită de Sid, Diego şi Manny în peregrinările lor, dar rareori vei găsi un villain cu motivaţii mai străvezii decât Gutt, care pare a-şi asmuţi mai degrabă din plictiseală furia asupra eroilor...
Nu te plictiseşti la Ice Age 4, dar în acelaşi timp râzi mult mai rar şi nu te laşi emoţionat aproape niciodată, ceea ce chiar că nu poţi spune despre filmele anterioare ale seriei, care reuşeau să-şi facă personajele atât de iubite. Dacă nu însoţeşti un copil mic la cinema, mergi la varianta originală şi ai toate şansele să râzi de câteva ori. Cu toate acestea, ceva ne spune că nu vei aştepta cu la fel de mare nerăbdare partea a cincea a francizei.
Un sfat pentru distribuitori (dar şi pentru spectatori): din fericire, românii nu sunt fanii dublajelor, prin urmare proiecţiile dublate ar trebui să fie rezervate unicilor beneficiari şi anume copiii care încă nu ştiu să citească. Dublajul lui Ice Age 4 este profesionist şi în parte convingător, în ciuda unor probleme de traducere şi ritm, dar munca actorilor români nu se va compara niciodată cu cea a celor americani (până la urmă aceştia primesc sute de mii de dolari sau chiar milioane), care se pregătesc ani în şir sau chiar toată viaţa pentru un rol vocal. Uită-te la Wanda Sykes, de exemplu, interpreta lui "Buni" din filmul original, auzită şi în rolul sconcs-ului Stella din Over the Hedge: nu pot decât să-ţi imaginezi cât de savuroasă era Buni în varianta originală, din moment ce în varianta dublată replicile ei sunt redate atât de plat.
Cu vocile originale poate că filmul mi-ar fi plăcut mai mult, dar chiar şi-aşa este evident că scenariştii au probleme să găsească aventuri şi situaţii noi pentru unele dintre cele mai iubite personaje din istoria animaţiilor. După cum bine îţi sugerează titlul, un eveniment tectonic provocat de Scrat face ca o limbă de uscat să se despartă de continent, separându-i pe Sid, Diego şi Manny de restul turmei. Naufragiaţii vor avea de înfruntat vitregia mărilor şi piraţii înainte de a se întoarce printre cei dragi.
În ciuda imaginaţiei tot mai relaxate a scenariştilor, Ice Age 4 are cu ce te ţine în mreje. Prietenia şi sentimentul (dar şi responsabilitatea) apartanenţei la un grup sunt principalele valori promovate de către noul film, în care o vezi pe Peaches chinuindu-se să devină populară printre mamuţii de vârsta ei, sau pe Sid reînnodând legăturile cu plăcut mirositoarea sa bunică, protagonista unora dintre cele mai trăsnite momente ale continuării.
Nu la fel de inspirat e căpitanul Gutt/Maţ (Peter Dinklage/Valentin Teodosiu), o gorilă pirat ce se vrea rege peste oceanele planetei, oricât de nepopulate ar fi fost acestea în acele vremuri. Gutt e şi mare provocare întâlnită de Sid, Diego şi Manny în peregrinările lor, dar rareori vei găsi un villain cu motivaţii mai străvezii decât Gutt, care pare a-şi asmuţi mai degrabă din plictiseală furia asupra eroilor...
Nu te plictiseşti la Ice Age 4, dar în acelaşi timp râzi mult mai rar şi nu te laşi emoţionat aproape niciodată, ceea ce chiar că nu poţi spune despre filmele anterioare ale seriei, care reuşeau să-şi facă personajele atât de iubite. Dacă nu însoţeşti un copil mic la cinema, mergi la varianta originală şi ai toate şansele să râzi de câteva ori. Cu toate acestea, ceva ne spune că nu vei aştepta cu la fel de mare nerăbdare partea a cincea a francizei.
