Între chin și amin (2019)

M-am oprit la jumatatea lui, o copie, un fake jucat mult prea teatral și mult prea forțate anumite scene pentru a impacta privirea cinefilului, insa au cazut in extrema cealaltă, a ridicolului...

Atentie.. un film nerecomandat prostilor sau celor vaduviti de 'mama natura' in privinta simtirii morale!

Un film extrem de slab inspirat în mare parte din Cel mai iubit dintre pământeni, un film genial de altfel, combinat cu misticism. Oricum, la 30 de anu de la Revoluție acest film nu își avea sensul, exista multe alte filme bune despre perioada stalinist-comunista.

O prostie de film, prost regizat, prost jucat. Am mai spus că nivelul de cultură a scăzut drastic, dacă filme ca ăsta sunt apreciate si laudate. Amin, în plmea! Mă intreb, ce a fumat BigRedMachine sau dacă e neam cu regizorul sau neam prost de aplaudac cu retard intelectual.

Am dat 6 pentru subiect, dar este destul de slab atât ca realizare cat mai ales pentru jocul mediocru al actorilor (un singur profesionist- Cotimanis și restul amatori). Păcat!

Chin sa-l urmaresc,
Amin ca l-am oprit la timp.

Ati transformat o poveste unica uitata de istorie intr-o gluma proasta fara esenta.

M-am chinuit ingozitor sa pot suporta 10 minute, nu vreau sa minimizez durerea oamenilor ce au trecut pragul inchisorii din Pitesti, insa daca ii puneau sa urmareasca asa ceva, deveneau instamt atei

(Avertisment: detalii revelatoare)
Deși tema ar fi fost generoasă, iar niște filme despre închisorile comuniste sunt necesare, pentru echipa asta misiunea a fost prea grea. Povestea este prost scrisă, dar și mai prost interpretată. Cotimanis este atât de fals făcând-o pe Gigi Duru, încât îți vine să-i zici „Hai noroc, nea Costică” de fiecare dată când apare pe ecran. Dar mult mai slabă și mai falsă e Ana Pârvu, care are unghiuri în care arată ca o frumusețe, dar tonurile, mimica feței și gesturile sunt un chin de ascultat și de privit. Poate ar fi bună în trupa de teatru a liceului din Săcele. Un actor care sună mai bine și e așa de plauzibil încât ți-e frică de el, e Ioachim Ciobanu (Jurganu), ca un simbol al unor „naționalități conlocuitoare” care au prins drag de a-i chinui români.
Scenele de tortură sunt gen „hai să mai filmăm o dată, dar acum fii mai încruntat”. Neconvingătoare cu toate trucajele cu sânge și zdrobiri.
Scenele finale sunt de o prostie crasă de filme indiene. Ea, bătută-n cap, aude din întâmplare muzica lui la radio și dintr-o dată se vindecă! :D
Apoi Cotimanis ajunsese responsabil cu fondurile pentru cinematografie :D Păi în mijlocul filmului o fi avut vreo 40-45, iar la facerea filmului poate vreo 110? Și încă lucra în funcții de conducere? (Experimentul s-a terminat în 1952.)
Acordurile false ale contrabasului au simbolizat bine absurdul acelei bucăți de lume.

Neasteptat de...slab, dupa cite laude si premii a primit. Si asta poate din cauza actorilor, care au jucat execrabil...cu exceptia lui Cotimanis. Extrem de violent, mi a amintit de filmul lui Mel Gibson, dar per total un film varza. Plus ca e luuung

Replica de la final spune cam totul despre film:

"Lasa-ti-l sa ruleze, românul la cat e de prost, o sa creada ca totul (Experimentul Pitesti) a fost o inventie".

Pai la cum a fost realizat filmul, daca nu ai vazut Memorialul Durerii si nu ai citit cartile despre Fenomenul Pitesti, ai spune ca totul a fost o inventie.

Filmul este cliseistic, are o un casting slab, actiunea nu transmite nicio urma de emoție. In schimb, marketing din plin. Marketing agresiv si enervant chiar.

Pacat de tema aleasa. Oamenii ce au suferit acolo meritau un altfel de omagiu.

Scenariu ce vrea sa ilustreze într-un mod barbar chinurile suportate de dizidenții și intelectualii anticomuniști. Peste 20,30 de ani vor face filme despre chinurile suportate de țiganii infractori, drogați și homosexuali la Jilava, Craiova, Codlea șamd. Din ceea ce vedeți că se întâmplă acum în lume acesta este trendul.

Poți fi păcălit de așa zisul realism al filmului... Un scenariu naiv, actori slabi... Dar merită văzut, ca și contraexemplu!

Nu vreau să caut pete în soare, vreau să privesc filmul ca o mare necesitate, lăsând pe planul doi planul strict artistic. Am avut senzația acută de documentar, Am întrerupt filmul de câteva ori, fiind copleșit de duritatea scenelor. Uitam că e film, ficțiune - impactul avea ceva cutremurător.

Un film fenomenal care prezintă un adevăr istoric zguduitor, despre care doar am auzit cu toții dar niciodată din surse oficiale. Cărțile și toate izvoarele istorice au uitat să vorbească despre crimele comuniste, le țin ascunse. Unii dintre noi suntem doar norocoși dacă avem mărturii de la bunici sau de la părinți despre acele vremuri și practici. Imaginea filmului e bună, în sfârșit ceva românesc la nivel internațional, chiar dacă pe alocuri, actorii au un dialog care trădează sentimentul că au o doar replică de spus. Revenind la profunzimea subiectului, mi-au rămas întipărite niște cuvinte subliniate drept vină a celor condamnați - „religia voastră se opune progresiei noastre” și imediat mi-au venit în minte fix aceleasi cuvinte rostite de jigodiile progresiste de azi, de openminzii și ăștia de chiar cred despre ei că-s intelectuali, dovedind prin atitudine cine sunt de fapt. Vedem peste tot postările lor ca niște „versuri” despre elita pe care o reprezintă, deși dacă îi întrebi, condamnă comunismul și cruzimea de atunci..Probabil tot din corectitudine politică. Chiar că istoria e cu repetiție, iar jegurile apar din nou. Acest film este un puternic mijloc de educație, în special, împotriva noii re-educări și trebuie urgent văzut de către toți elevii și studenții.

Ideea de a face un film pe subiect, superbă, și foarte necesară. L-am așteptat cu nerăbdare. Însă producția............ O piesă de teatru filmată. Foarte superficial. Dacă doriți să vedeți cum arată o astfel de producție pe același subiect, vă recomand "Cel mai iubit dintre pământeni". Veți înțelege ce spun.

Un film genial...bine structurat si inspirat cu adevarat din fapte reale!!

Cred ca acest film ar trebui predat la lecțiile de istorie a României! Realitatea a fost din păcate mult mai crunta ca acest film...

Pentru toti cei care va dati mari critici de film:
Filmul este de o necesitate imensa in zilele noastre cand poporul nostru abia daca stie un minim despre istoria Romaniei.
Daca cu adevărat simteati adevarul transmis de film ati fi lasat atitudinea asta care nu da bine in fata celor care poate ar vrea sa se uite la acest film.
E posibil ca filmul sa nu fi fost de facut de dragul filmului ca si artă...ci ca istorie si adevar...

Extraordinar ! O capodopera ce reda cu fidelitate ABOMINATIILE STALINISMULUI ce nu trebuie uitate si povestile celor torturati trebuie transmise generatiilor viitoare care sunt vrajite cu "idealul" societatii comuniste instalate prin teroare. Un moment de referinta. in filmul romanesc. KIRA HAGI face un rol de debut senzational iar COTIMANIS rolul vietii lui. DICHISEANU e cred ca cel mai batran actor distribuit vreodata intr-un film la cei 85-86 de ani si de asemenea face un rol memorabil. FAtza de REBENGIUC care joaca doar pe strazi la "proteste" securiste.
IStoria e ciclica si aceste lucruri se pot repeta.

Pentru mine, ÎNTRE CHIN ȘI AMIN nu este un film. Este FILMUL! Filmul care mi-a schimbat cu totul perspectiva asupra cinematografiei românești. Filmul care mi-a arătat că românii nu și-au uitat valorile. Filmul cu un puternic și fierbinte miez creștin pe care îl aștept de o grămadă de vreme. Povestea lui Tase Caraman, interpretat cu toată dăruirea de Vali V. Popescu, este o mărturie a puterii credinței de-a face lumină chiar și în cea mai găunoasă gură de iad. Ciumău, bruta de comandant al închisorii, este poate cel mai intimidant și convingător personaj negativ dintr-un fim românesc pe care l-am văzut vreodată. Diafana Lia, jucată cu patos de Ana Pârvu, este miezul cald, coloana vertebrală spirituală a filmului. Kira Hagi își intră în personaj cu o intensitate tăcută, mocnită, extrem de promițătoare. Nu vă ascund că filmul este unul dur, iar o scenă m-a făcut să simt durerea personajului chinuit în așa fel încât am izbucnit în lacrimi. Însă, credeți-mă din suflet, merită să vă faceți timp să-l vedeți. Am avut onoarea de-a fi invitat la premiera de gală, la Timișoara, într-o sală plină de oameni emoționați până la lacrimi și de a interacționa cu domnul regizor și cu actorii principali, oameni minunați cu toții. Sper din tot sufletul, cu tot cugetul și cu toată puterea ca ÎNTRE CHIN ȘI AMIN să ajungă la cât mai multe inimi și să îmbogățească sufletele tuturor spectatorilor. Pe al meu l-a îmbogățit astfel încât de-acum, voi vedea filmele românești împărțindu-le astfel: înainte și după ÎNTRE CHIN ȘI AMIN!

Cam slăbuț,începutul este împrăștiat,parca nimic nu se leaga.Sfarsitul este mai bun,cred ca actorii au intrat mai bine in rol după ce au inteles povestea Lia.cealalta poveste cu torționarii, tinerii adulți nu au inteles o.

De apreciat faptul ca a fost abordat subiectul. Din pacate usor superficial desi are cateva scene care emotioneaza. Echipa de actori neomogena si criteriile de distributie cred ca au fost influențate de finantatorii proiectului. Aștept ecranizarea Jurnalului fericirii a lui Steinhard. Cu actori consacrați si un regizor netimorat.

Demersul regizorului Toma Enache este unul pe cat de curajos pe atat de necesar in vremurile noastre, vremuri in care nimeni nu mai pare interesat de istoria poporului roman in ciuda faptului ca, se stie, un popor care nu-si cunoaste propria istorie risca sa isi piarda definitiv identitatea. Realizat cu mari eforturi, din fonduri private, "Intre chin si amin" este primul film romanesc dedicat "experimentului Pitesti", una dintre cele mai sangeroase pagini din istoria postbelica a Romaniei secolului XX. E cu atat mai dureros faptul ca, in vreme ce aceia care au fost victime au sfarsit in uitare, tortionarii, cu foarte putine exceptii, n-au patit mai nimic, ba dimpotriva... Pentru acest film regizorul aroman a apelat la o seama de actori din toate generatiile, de la tinerii Vali Popescu si Ana Parvu, onorabili in rolurile principale, la foarte experimentatii Ion Dichiseanu si Cezara Dafinescu, cei doi cu aparitii foarte scurte insa pilduitoare in economia peliculei. Rolul cel mai ofertant il are, de departe, Constantin Cotimanis, actorul de cursa lunga al teatrului Nottara portretizandu-l memorabil pe marele ticalos Ciumau, corespondentul unor tortionari de talia lui Visinescu sau Ficior. Am asteptat cu mare interes si prestatia fiicei lui Gheorghe Hagi, Kira mi s-a parut bine intrata in rol, expresiva, ramane de vazut cum va evolua ulterior cariera ei, o cariera care se anunta a fi promitatoare.

Miercuri seara la premiera de gala a filmului, la Centrul Cultural Eugen Ionescu din Slatina, au fost prezenti circa saizeci-saptezeci spectatori care au aplaudat calduros la finalul proiectiei si s-au bucurat de prezenta regizorului Toma Enache si a actorilor Constantin Cotimanis,Dragos Stoica, Ana Pirvu si Bogdan Salceanu. Din pacate cocheta sala a fost plina doar o treime, fapt care poate fi considerat un succes in conditiile in care publicitatea care s-a facut evenimentului a fost aproape nula...

Foarte bine facut, excelent regizat, imagine si sunet impecabile, peste nivelul oricarui film european din ultimii ani. Va ramane in mod sigur un film de referinta. Inca nu-mi vine sa cred ca e film romanesc.

din trailer nu pare sa faca parte din nesfarsita serie de mizerii romanesti aparute in ultimele doua decenii... pare ceva mai bun

In sfârșit un film pe care-l asteptam...Asteptam, fara să-mi pierd speranta că cineva, cândva, va avea curajul să spuna lucrurilor pe nume, sa ne scoata din marasmul indiferentei si minciunii in care neamul românesc se scaldă de veacuri...Trebuia ca cineva odată să aiba luciditatea de a arăta celor de AZI, suferintele, batjocora si dezumanizarea la care au fost supusi cei de IERI pentru ca unii dintre cei de AZI sa-si poata pastra constiinta nealterata, credinta si sperantele intr-un viitor cat mai bun pentru ei si urmasii lor. Nu-i asa ca suna a lozinca populista ??!!! Cinzeci de ani am trait acele vremuri cand nesiguranta zilei de maîine ajungea o obsesie, ca nu cumva colegul, ruda sau vecinul sa te ”toarne” c-ai spus un banc politic la o bere, că ai gânduri de emigrare etc....Plecai si nu mai erai sigur ca te vei intoarce....Da, filmul este poate cam dur pentru multi dintre simandicosii de azi care se uita doar in ograda vecinului...As putea paria ca peste doar 20-30 de ani, intamplari precum cele de la Caracal vor fi lucruri de neimaginat pentru tineri....iar povestirea lor intr-un film ar fi de detestata....Toate cele povestite in filmul ”Intre chin si amin” reprezintă doar o mica parte din chinurile indurate in vremurile comuniste....Bravo echipei si regizorului Toma Enache pentru curajul de a aborda acest subiect. Merita, merita vazut mai ales de cei care azi isi desconsidera batrânii, parintii, bunicii pentru nenorocita lor de pensie ”nemuncita”.....

Un film neasteptat de frumos si bine facut. Scenariul, regia, imaginea, sunetul, decorurile sunt la nivelul capodoperelor cinematografice. Un film necesar, cu miza, cu poveste si cu mult si tragic adevar. Un flm zguduitor despre un experiment criminal inca prea putin cunoscut in Romania - Experimentul Pitesti - si recomandat in special amnezicilor si celor care relativizeaza azi caracterul criminal al doctrinei comuniste. Depaseste cu mult filmele cineastilor romani multipremiati si mult-promovati pentru filme submediocre, cu doua trei personaje sordide care discuta intr-o garsoniera. In opinia mea, filmul lui Toma Enache este cel mai bun film romanesc din ultimii 20 de ani si singurul care merita vazut. La cinema, pe randul din fata mea, a stat un fost detinut politic. La final, cu ochii rosii de plans, i-a spus doamnei care-l insotea: AȘA A FOST! IN SFARSIT, CINEVA CARE A INTELES!

Iata ce spune juriul unui festival international din Roma despre acest film (mai jos varianta originala in engleza, precum si traducerea in română):

BETWEEN PAIN AND AMEN / ÎNTRE CHIN ȘI AMIN


“Few films are able to portray how mean a human being can be. History of the last century has been the downpoint of humanity, creating some of the worst monstrosity a human can conceive. But men have endured that too, sometimes becoming even stronger in their beliefs in the process.

A hybrid between a drama film and an historical piece, “Between pain and amen” by Toma Enache is a beautifully shot story that sees a bass virtuoso returning to Romania being arrested by the Comunist regime and taken to a prison where a brainwashing experiment is conducted on the inmates.

The screenplay puts the character through a Via Crucis that fortifies his Christian faith instead of demolishing it. The staging of the actors has been very well done and the cast works great in depicting unimaginable human suffering.

The film is shot with a very good cinematography and editing and directing give it a pace of a big budget production. A huge work has been done on production design, with set design and costumes shining for their accuracy and for their quality.

In the end, you are in front of a great drama film which has an undeniably historical value, staged by an experienced director with taste, emotion and mastery.“


“Puține filme reușesc să surprindă adevărata dimensiune a răutății umane. Ultimul secol a fost marcat de cele mai negre episoade din istoria umanității, în care s-au petrecut lucruri oribile, greu de conceput de mintea umană. Oamenii însă au reușit să le facă față, devenind, uneori, chiar mai tari în credință.
Un hibrid între dramă și film istoric, ÎNTRE CHIN ȘI AMIN, regizat de Toma Enache, este povestea, filmată cu măiestie, a unui contrabasist care, după reîntoarcerea în țară, este arestat de regimul comunist și ținut captiv într-o închisoare în care deținuții sunt supuși unui proces de reeducare prin tortură.
Personajul principal parcurge un adevarat Drum al Crucii, care, în loc să-i stârpească credința creștină, i-o întărește. Jocul actorilor este autentic iar distribuția, inspirat aleasă, reușește să redea fidel suferința personajelor.
Imaginea și montajul sunt foarte bine realizate iar regia conferă filmului anvergura une producții cu buget mare. S-a muncit mult pe partea de scenografie, unde decorul și costumele se evidențiază prin acuratețe și calitate.
În concluzie, spectatorul se găsește în fața unui excelent film artistic, cu o valoare istorică incontestabilă, realizat cu gust, emoție și măiestrie de un rgizor experimentat.“

Cateva din opiniile scrise de spectatori, printre care si personalitati ale vietii culturale si politice romanesti, pe paginile personale de Facebook sau pe bloguri, după vizionarea filmului:

"Un film, duș rece, care să spele, să trezească și să lumineze conștiințe.
Un film bandaj pe rănile încă vii ale unei nații.

(Vali Pena, actrita)

În ciuda scenelor cutremurătoare, dar atât de autentice, filmul reprezintă o simfonie a vieții și a dragostei”.
(Corina Cușa, profesor)

Un film despre întâmplări din care nu mai poți face poezie, pentru că deja realitatea e Poezie, tragică, cutremurătoare, dar cu acele irumperi de rai ce dau fiorul credinței neclintite.
Scenariul, regia, interpretarea actorilor, imaginea, sunetul, decorurile sunt la nivelul capodoperelor cinematografice.

(Florin Caragiu, scriitor)

Ce fel de urme ar putea lăsa acest film în sufletele voastre? Nu știu. Pe mine m-a îndreptat spre scaunul de spovedanie.
Cu ani în urmă, când a apărut filmul rusesc «Ostrovul», am scris un articol, intitulat «Ostrovul sau întoarcerea filmului risipitor», prin care arătam că spectatorii acestui film au făcut un pelerinaj într-un cinematograf. Cred că acum aș putea spune un lucru asemănător despre spectatorii filmului «Între chin și Amin»: ei merg la un pelerinaj la închisoarea Pitești.”

(teolog, scriitor Danion Vasile)

Iubire şi ură, istorie ori veşnicie, credinţă şi apostazie, sadism şi rezistenţă, paradis sau apocalipsă. Despre asta este vorba în filmul intitulat „Între chin şi amin” — o cutremurătoare ecranizare a „Fenomenului Piteşti” petrecut la începutul anilor 1950, înainte de moartea lui Stalin.
(Mihail Neamtu, scriitor )

Câmpul de maci care apare în film îl asociez cu paltonul roșu din „Lista lui Schindler”. Este frumosul într-o lume în care Dumnezeu a fost trimis în exil…
Nu toți avem stofă de eroi, dar am putea măcar să le cinstim memoria. „Între chin și amin” filmul lui Toma Enache asta face le cinstește memoria și ne mai spală din păcate.

Emilia Chebac ,scriitoare)

" Toma Enache a făcut un film dur și trezitor. Un film necesar, despre „Experimentul Pitești".

(Ana Barton- scriitoare)
Emoționante momentele când – prăbușit pe patul închisorii – îi vedem degetele mișcându-se pe niște coarde imaginare, interpretând Odă lui Dumnezeu, lucrarea sa neterminată. Mi-a amintit asta de un moment asemănător, în care o violonistă evreică interpretează doar din degete un concert, deportată în Siberia – unde avea să-și afle sfârșitul, în filmul „Le concert” al lui Radu Mihăileanu. Ambii regizori au înțeles pe deplin drama artistului lipsit de obiectul pasiunii sale și aruncat într-un univers concentraționar.

Slilviu Macrineanu, scriitor ,blogger)

Revelatia cinematografica a anului 2019 pentru un film memorabil, un viitor reper in educatie cinematografica, dar si istorica, a fiecarui roman: „Între chin și amin” de Toma Enache â
( Adela Diaconu Jurnalist TV)

Intre chin si amin,
sau între tortura fizică, umilința, durerea insuportabila și credința! Un film cutremurător, crud, dar adevărat!
"Acest film a rascolit constiintele noastre, ne-a pus in situatii tensionate, ne-a ridicat intrebari, ne-a adus tristete, mila, speranta si determinare.
(Carmen Novac )

„Dupa terminarea filmului toti cei din sala erau zguduiti de plans, tulburati, maniosi, indignati, neputinciosi... Ne era rusine ca suntem oameni! 
Filmul monumental al regizorului Toma Enache te zdrobeste la propriu, atat prin veridicitatea povestirii, bazata exclusiv pe cazuri reale, dar si prin problemele de constiinta ce ni le pune. 

(Doina Xifta, fost Senior Writer / Editor la Radio Europa Libera)

" În această seară am fost exact " Între chin și amin", la proiecția filmului cu același nume, un film absolut FENOMENAL, TERIBIL DE CURAJOS, CURAT, CRUNT DE REAL, ADEVĂRAT SI PROFUND! .....SI ROMÂNESC! Am alternat între stările din cuvintele: crunt, înfiorător, trist, îngrozitor, imposibil, halucinant, Doamne fereste sau "de neimaginat".

(Diana Geambasu, spectator)

E acolo o întrepătrundere a două lumi atât de îndepărtate una de alta, dar care-și caută parcă un numitor comun, un clivaj între umanitate și bestialitate realizate numai din imagini și muzică, așa cum numai în marile filme de artă vezi.
(Cristian Hagi, jurnalist)

E echilibrul perfect dintre poetic și violent, dintre romantic și dramatic în așa fel încât spectatorul să poată face față adevărului șocant pe care, poate, majoritatea dintre noi nu îl cunoaștem sau nu vrem să îl credem…
 …simbioza între muzică și desfășurarea evenimentelor a fost absolut perfectă, fragmentele alese accentuând starea pe care acțiunea filmului voia să o transmită.
Așadar, „Între chin și amin" ar trebui să fie un must see al tuturor cinefililor, și nu numai, datorită faptului că este primul film artistic care abordează acest subiect al cărui impact emoțional este covârșitor. "

(cronica Asociatia Studentilor Jurnaliști,Iasi)

“Puține filme reușesc să surprindă adevărata dimensiune a răutății umane. Ultimul secol a fost marcat de cele mai negre episoade din istoria umanității, în care s-au petrecut lucruri oribile, greu de conceput de mintea umană. Oamenii însă au reușit să le facă față, devenind, uneori, chiar mai tari în credință…
În concluzie, spectatorul se găsește în fața unui excelent film artistic, cu o valoare istorică incontestabilă, realizat cu gust, emoție și măiesttrie, de un regizor experimentat.“

Recenzie de la Prisma Film Festival (Roma)

Povestea tragică a filmului, care a adus la lumină terifiantul experiment de la Pitești, a impresionat și a emoționat publicul până la lacrimi.

( Aula Magna Timisoara professor…)

„Între chin și amin este un film care te duce în iad, îți arată că oamenii pot deveni brute, te scufundă în smoala încinsă a lumii păcătoșilor, te ține acolo sufocat și revoltat, cu lacrimi de neputință în ochi, pentru ca apoi să te ridice spre rai. 
(Cristian Hagi, jurnalist)

Rămâne un film emoționant, care îți zdrobește zona de confort pentru a te conduce către o reflecție empatică asupra infernului pe care regimul comunist l-a dezlănțuit asupra României. Un film greu de privit, dar care trebuie văzut.

(Filp Iorga, istoric)


Un film mai mult decât convingător, care trebuie văzut pentru a ne curăța interior, măcar prin mărturisire”
( Vlad Rădescu, actor)

 E un act total de acuzație, o sursă de penitență colectivă. Trebuie arătat în toată România, mai ales printre elevii de liceu. Finalul, despre care firește că nu vă vorbesc, e cel mai trezitor cu putință.

(Teodor Baconschi, diplomat,teolog,scriitor)

Nu am știință de un alt regizor român care să fi realizat un film pe măsura acestuia. 
(Catia Maxim, scriitoare)

Acest film e o însăilare de clișee întinsă pe parcursul a două ore istovitoare care pare să fie scris, jucat și regizat de amatori. Construcția narativă e pe principiul „șaorma cu de toate”, iubire, trădare, credință, amnezie și happy end hollywoodian. Toate trec în viteză prin fața privitorului ca vagoanele unei tren de marfă, agățate între ele de violență grafică și care nu ajută aproape deloc conturarea unor personaje credibile sau măcar umane. Cum de altfel nu o fac nici referințele grosolane la trăiri religioase, vecine cu propaganda.

Actorii par să citească replicile de pe prompter într-o primă și singură dublă, nici lor nu le vine să creadă că participă la o asemenea mascaradă. Poate cu excepția lui Kotimanis care comite cam 50% dintr-un villain bun, restul puteau fi foarte bine înlocuiți cu modele vorbitoare animate pe calculator.

Comparativ cu alte filme excelente pe temă, ex. „Arest”, prezenta abominație este o evidentă exploatare comercială, care denaturează adevărul istoric și jignește memoria victimelor comunismului.

Foarte bun filmul! Mergeti la cinema sa il vedeti! Mai rar filme pe aceasta tema.