Film realizat în alb-negru, are o încărcătură emoțională foarte adâncă..Deși, la prima vedere, nu prezintă ceva ieșit din comun, e atât de realist și bine realizat încât totul este pur, ai senzația că e adevărat tot ce se întâmplă..Intensitatea poveștii, este crudă, cu atât mai mult în condițiile în care se desfășoară acțiunea, ceea ce rezultă că nu trebuie să ai nevoie de efecte că să creezi un film bun ci mai degrabă o minte inteligentă..Recomand cu încredere..!
Iulidesprefilme
pe 25 Aprilie 2019 18:59
Cu acest film, Primăvară timpurie / The Virgin Spring, renumitul regizor Ingmar Bergman își înscrie numele / țara pe lista Oscarului la categoria Cel mai bun film străin al anului 1960.
Horatiucrisan
pe 26 Februarie 2019 14:38
Un film poveste cu multiple valente moralizatoare. Pe lângă temele principale legate de credință, morala, crima si răzbunare, toate aparținând omului care poate fi atat bun, creator, iubitor cat si fiara, filmul este o radiografie scandinavia a perioadei medievale.
Nu putem lăsa totul pe Mâna Domnului, așa că aduceți-mi sabia și scutul! sau când Marketa Lazarová moare și răzbunarea vine șiroi împotriva păgânilor.
cezarika21
pe 30 Noiembrie 2015 15:57
Ecranizând o legendă medievală nordică, ”Jungfrukallan” este un film deosebit de puternic care-și poartă spectatorii într-o lume încă păgână, dominată de rău. Ingmar Bergman construiește gradual o acțiune simplă în aparență, dar cu o încărcătură simbolică complexă.
Atmosfera este contrastantă: pe de o parte măreția creației naturale și pe de altă parte ticăloșia și imoralitatea omului, nedemn de grația divină. Oamenii nu înțeleg voința divină, asimilând credința doar ca ritual și nu ca morală, iar toate acestea se reflectă în existența lor nefericită. Sacrificiul fecioarei inocente devine o jertfă necesară pentru ca oamenii să înțeleagă ce ar fi lumea fără prezența lui Dumnezeu.
”Jungfrukallan” tratează o gamă variată de teme referitoare la morală, justiție și religie. Tema principală o reprezintă confruntarea permanentă dintre bine și rău și neputința omului de a învinge răutatea ce există în străfundurile sufletului său. Filmul te îngrozește prin violența acțiunilor imorale ale oamenilor, dar oferă în final o cale de salvare prin împăcarea omului cu Dumnezeu.
into_the_labyrinth
pe 11 Aprilie 2014 22:09
Plin de simboluri, dar şi de încărcătură psihologică (precum majoritatea filmelor lui Bergman), The Virgin Spring ne propune o meditaţie profundă asupra unor teme precum mândria, păcatul, credinţa, sacrificiul. Scenariul filmului este o adaptare după o legendă medievală. Înnobilarea nu poate veni decât din interior, căci restul este trecător, pare a sugera regizorul care îşi construieşte cu migală acţiunea, atent la fiecare detaliu. Confruntarea dintre bine şi rău atinge cote paroxistice, Pământul fiind văzut ca un loc al contrariilor, suferinţei şi blestemului, unde întotdeauna este necesară o jertfă. Este un film cumplit, apăsător, dar superb realizat şi cu un final apoteotic, în care întreaga tragedie prezentată anterior capătă un sens superior, iar izvorul curat, pur, devine simbolul împăcării dintre om şi divinitate, liantul suprem. Obligatoriu de văzut.
cosmin_kedii
pe 17 August 2013 16:21
"Sursa" de Ingmar Bergman (1959) este o plonjare în inima răului despre o poveste de viol și răzbunare
Sylvester77
pe 19 Decembrie 2012 13:39
Raspunsul divinitatii contureaza in final nedumerirea omului de rand ajuns la apogeul neintelegerii lasand insa misterul intamplarilor intr-o incertitudine invaluita de sfintenie. Fiecare in viata se confrunta in propria-i constiinta cu intrebari la care umbrele launtrice nu pot oferi un raspuns elocvent, insa filmul acesta aduce pe final o lumina in acest sens. O calatorie intr-o lume parca prea simpla care te tine la limita renuntarii, dar care iti descopera la sfarsit ca nu ai pierdut timpul in zadar. Recomand.
stalex
pe 19 Octombrie 2012 23:30
Inca un film al lui Bergman cu actiune plasata in secolul al XIV-lea ( dupa A saptea pecete), si inca o data atmosfera creata este uluitoare- realista si magica in acelasi timp. Da, povestea este simpla, cum remarca un comentator, dar eu vad in asta farmecul special al filmului. Nimic de prisos; iti poti inchipui legenda povestita la gura sobei, prin anii 1300, si poti sa presupui cum ascultatorul de atunci si-o imagina exact asa cum ne-a redat-o Bergman.
Cat despre invocarea din final- "nu Te inteleg, dar milostiveste-te de mine", e unul din mesajele oricarui film al lui Bergman. Si e, pana la urma, strigatul fiecaruia dintre noi.
cosmin742000
pe 01 Iulie 2011 10:06
Parca totusi prea simpla povestea...........................................
ghost90
pe 15 Decembrie 2010 00:27
Inca o productie marca Bergman care te lasa fara cuvinte.Asa cum o face in Izvorul Fecioarei,precum si in alte filme,Bergman se joaca cu sufletul si cu mintea ta,realizand pe baza unei povesti simple,o capodopera cinematografica.
Intr-un cuvant, pardon trei, arta in stilul Bergman!
Atmosfera este contrastantă: pe de o parte măreția creației naturale și pe de altă parte ticăloșia și imoralitatea omului, nedemn de grația divină. Oamenii nu înțeleg voința divină, asimilând credința doar ca ritual și nu ca morală, iar toate acestea se reflectă în existența lor nefericită. Sacrificiul fecioarei inocente devine o jertfă necesară pentru ca oamenii să înțeleagă ce ar fi lumea fără prezența lui Dumnezeu.
”Jungfrukallan” tratează o gamă variată de teme referitoare la morală, justiție și religie. Tema principală o reprezintă confruntarea permanentă dintre bine și rău și neputința omului de a învinge răutatea ce există în străfundurile sufletului său. Filmul te îngrozește prin violența acțiunilor imorale ale oamenilor, dar oferă în final o cale de salvare prin împăcarea omului cu Dumnezeu.
Cat despre invocarea din final- "nu Te inteleg, dar milostiveste-te de mine", e unul din mesajele oricarui film al lui Bergman. Si e, pana la urma, strigatul fiecaruia dintre noi.