Comentarii Comentează
  • morfil
    pe 21 Noiembrie 2011 12:10
    In afara de primul episod si ultimele 3, toate celelalte, pur si simplu, m-au captivat... As putea descrie la nesfarsit frumusetea acestui anime, exceptand episoadele mentionate!!! Episodul 20, numit Sparks [Scantei], mi s-a parut cel mai bun, chiar genial... Acolo gasim un raspuns pentru toate eforturile umanitatii, in cuvintele batranului fierar: "Nu stiu de ce tot bat fierul incins si nici nu imi place... dar intotdeauna mi-a placut sa lovesc cu ciocanul si sa vad scanteile...."

    Cu alte cuvinte, a redat exact ce a zis Gandhi: "Nimic din ceea ce face omul nu are valoare, dar este important ca face ceva..."

    Astfel, imi dau seama ca oamenii cauta inca de la inceputuri sensul, rostul si nici acuma nu l-au gasit. Totusi, continua pe un drum neinteles spre necunoscut...

    Parca am fi niste papusi - atunci, cine ar fi papusarul in lumea noastra, cine traseaza destinele - demonii? Doar ei, caci Dumnezeu nu poate face asa ceva...

    Si, citand Biblia, cand Satana ii ofera lui Iisus toata lumea ca sa il tradeze pe Dumnezeu, acum realizez ca aceasta lume este a Diavolului, si aceasta lume are un sens, dar un sens al raului: distrugere, suferinta, aripi frante, toate pentru a spurca aceasta creatie a lui Dumnezeu, pentru a-i demonstra lui Dumnezeu ca a gresit, practic, o ambitie nebuna a Diavolului...

    M-am intrebat pe parcursul serialului de ce Griffiths viseaza sa ajunga imparat? De ce ceilalti il urmeaza orbeste? De ce un razboinic singuratic si nesupus precum Gutts accepta, totusi, sa il ajute in indeplinirea visului sau? De ce soarta il favorizeaza? De unde atata putere? De ce trebuie sa schimbe istoria?

    Si am incercat sa il compar pe Griffiths, un personaj de conditie umila, cu multe alte persoane reale din istorie, de aceeasi conditie, care au ajuns sa schimbe cursul istoriei... Si asemanarile sunt uluitoare!!!

    Toti au avut un vis, un vis desart si fara valoare la scara cosmica si in fata lui Dumnezeu [a ajunge imparat, a construi un imperiu, a conduce toata lumea - exact ce a vrut sa faca Diavolul cand s-a razvratit] si au luptat pana la capat pentru acel vis, indiferent cate cadavre au lasat in urma, indiferent pe cate cranii au calcat, cumva fiind niste protejati... ai demonilor, nu ai lui Dumnezeu...

    Asta rezulta cumva din ultimele 3 episoade, destul de bizare, nici macar horror nu le-as putea numi. Extrapoland, se explica intr-un fel si introducerea fiecarui episod: ca omul nu are putere asupra propriului destin, omul fiind doar o unealta in slujba demonilor - si cand te gandesti ce vise ticaloase au oamenii, tind sa dau crezare acestei idei.

    In aceasta valtoare a actiunii, gasim momente de camaraderie, de sacrificiu, de iubire, de speranta... Nu stiu de ce nu au incheiat acest anime cu astfel de momente! Autorii au preferat sa arate ca nu mai exista speranta pentru binele oamenilor, pentru iubire si pace si familie, ca suntem niste unelte pentru demoni si ca le indeplinim dorintele pornind la razboi si provocand distrugere pentru un vis desart: sa conducem lumea... Si fiecare secol are nebunii sai care repeta aceeasi greseala, care au acelasi vis, care pasesc pe acelasi drum al pierzaniei ca si stramosii lor...

    Puteau sa incheie animeul, de exemplu, printr-o nunta intre Gutts si Casca, cei doi asteptand chiar si un copil binecuvantat dupa ce trecusera atatea luni in care Gutts fusese plecat, parasind trupa, nestiind ca ea este insarcinata.

    Ar fi fost un final fericit, plin de speranta, un simbol al familiei si pacii - unii dintre noi, oameni care inca mai cred in Dumnezeu, au nevoie de astfel de momente pentru a-i intari, nu vrem finaluri triste si intunecate.

    Plus ca ar fi fost si o incununare a evolutiei personajelor: Gutts razboinicul, brutalul ar fi devenit tata capabil de iubire, iar Casca, femeia amazoana, ar fi devenit mama si sotie, destinul oricarei femei lasat de Dumnezeu. Griffiths ar fi trebuit sa moara sau sa fie salvat, asta ramanea la alegerea autorilor. Ca sa ne ofere speranta, putea sa fie salvat si el sa renunte la visul sau nebunesc, ca o pilda pentru cei cu astfel de ambitii demonice. Dupa ce se insanatosea, putea sa faca din banda sa una a dreptatii, aparandu-i pe cei neputinciosi.

    Eh, vedeti ce final ar fi fost? Ar fi fost altceva, universul Berserk s-ar fi inchis miraculos si splendid.

    In schimb, am ramas cu un gust amar, ca si cum am simtit posibilitatea unei opere de arta, insa distrusa de finalul complet aiurea, desfasurat si pe parcursul a 3 episoade! Unul singur era suficient, cele 3 episoade chiar au rapit frumusetea celorlalte episoade ...

    Ce sa mai zicem, autorii au facut o gafa de proportii...

    Oricum, daca vreti sa nu fiti dezamagiti, urmariti animeul numai intre episoadele 2 si 21-22 - imi veti multumi pentru recomandare, nu veti pierde nimic, credeti-ma!!!! Povestea va ramane deschisa si frumoasa in sufletele voastre!

    In cazul meu, a ramas ca un bibelou alb murdar de praf...