Părerea criticului
„Proasta crestere” („Mala educacion”, ultimul film al lui Almodovar, care a deschis Festivalul de la Cannes anul acesta) vine poate ca o dezamagire pentru multi... Declarat a fi „cel mai personal film” al autorului celebrelor „Vorbeste cu ea” sau „Totul despre mama”, „Proasta crestere” pare – prin comparatie – mult mai putin inchegat decat acestea; si, in orice caz, mult mai putin emotionant (aproape deloc).
O aglomerare de povesti (pedofilie, homosexualitate, etc) se imbuca una intr-alta – pe principiul papusilor rusesti - si trebuie ramas pana la sfarsit pentru a intelege, totusi, ce si cum. Lucrul cel mai bun este tripla interpretare (inclusiv in chip de transsexual!) a lui Gael Garcia Bernal, tanarul actor mexican care urca, urca, urca (si poate ca a si ajuns); cel mai putin bun, absenta femeilor („almodivele”) care au populat, cu aplombul lor flamboaiant, filmografia cineastului spaniol.
In rest, asa cum se asteapta oricine de la un film semnat „Almodovar”, este un regal pentru ochi si urechi, de la muzica obsedanta la imaginea, decorurile si caligrafia vizuala a fiecarei scene.
O aglomerare de povesti (pedofilie, homosexualitate, etc) se imbuca una intr-alta – pe principiul papusilor rusesti - si trebuie ramas pana la sfarsit pentru a intelege, totusi, ce si cum. Lucrul cel mai bun este tripla interpretare (inclusiv in chip de transsexual!) a lui Gael Garcia Bernal, tanarul actor mexican care urca, urca, urca (si poate ca a si ajuns); cel mai putin bun, absenta femeilor („almodivele”) care au populat, cu aplombul lor flamboaiant, filmografia cineastului spaniol.
In rest, asa cum se asteapta oricine de la un film semnat „Almodovar”, este un regal pentru ochi si urechi, de la muzica obsedanta la imaginea, decorurile si caligrafia vizuala a fiecarei scene.
