O poveste tulburatoare si plina de sentimente apasatoare, in care ma regasesc si al carui final, macinat fiind de o viata chinuitoare si contrara sentimentelor de dragoste pe care le am fata de cei dragi mi l-as dori personnal...
Victorrr
pe 14 Octombrie 2018 16:49
Un film care m-a facut sa traiesc si sa retraiesc, sa simt tot ce a simtit personajul principal.Exceptional!
I.Nicky
pe 14 Iulie 2018 03:06
: „Nimeni nu trebuie să-și piardă speranța”
"Stephen Hawking a murit la vârsta de 76 de ani. Afla care a fost viața genialului ..."
Asa cred ca ar trebui sa sune un inceput al unui articol sau o carte despre un exemplu de sfarsit sau al unui sfarsit al unui om.
Depresia ne poate afecta pe toti. Insa nu inseamna ca toti ar trebui sa decidem in a ne sinucide. e contra vieti. plus ca daca peste jumatate de glob datorita handicapurilor, problemelor si despresiilor s-ar sinucide ce ar mai ramane? ar ajunge si cei sanatosi din toate punctele de vedere sa se intrebe daca nu cumva ar trebui sa isi ia si ei viata....
Mirceaionescu
pe 31 Mai 2018 21:57
Un film care mi-a placut mult si m-a facut sa reflectez la viata.Un film puternic,onest,profund!
andystarx
pe 30 Noiembrie 2017 23:41
II acord un 7 pentru rolul foarte bun facut de Bardem,filmul nu mi se pare impresionant ,nici pe departe,dar este o drama care te poate sensibiliza la maxim !
cezarika21
pe 07 Noiembrie 2015 19:50
Un proverb persan spune: „Eram supărat că nu am pantofi, până am văzut pe cineva care n-avea picioare”. Oamenii trăiesc o mare parte din viață focusându-se pe ceea ce nu au, în loc să se concentreze pe valorificarea a ceea ce au. Așa se explică numărul mare de depresii, senzația multora că și-au ratat viața, nemulțumirile permanente și frustrările existente în viața oamenilor. Oamenii trec nepăsători pe lângă minunile vieții, preferând să vadă doar lipsurile și lucrurile rele. Considerația că lumea se raportează doar la tine și la nevoile tale este forma supremă de egoism.
Nu pot și nici nu am dreptul să judec suferința trăită de tetraplegicul Ramón Sampedro (persoana reală care a stat la baza personajului principal al acestui film, care a trăit paralizat timp de 28 de ani, susținându-și dreptul de a-și lua viața pe motiv că o viață care nu poate fi trăită la întreaga capacitate este lipsită de valoare) și nici nu știu cum aș gândi dacă aș fi în situația lui. Consider însă că dreptul de a-ți face singur rău este sinonim cu dreptul de a face rău altuia și nu pot accepta justificarea morală a suicidului prin liberul-arbitru.
Prezentând cazul lui Ramón Sampedro și motivațiile doar a celor ce susțin dreptul la eutanasie, filmul profită de suferința spaniolului și promovează indirect libertatea omului de a-și lua viața, pe care o ridică la rangul de ”drept al omului”. Nu orice fapt săvârșit de un om este însă și un drept moral sau legal, iar lipsa constrângerii nu înseamnă automat o acceptare.
Comparația între dreptul la eutanasie și suicid cu dreptul statului de a lua viața unui om prin pronunțarea pedepsei cu moartea aduce în discuție existența infamă a pedepsei cu moartea ca reminiscență a unei justiții de tip medieval. Respingerea dreptului omului la viață determină contestarea valorii vieții, iar pedeapsa cu moartea este sinonimă cu o crimă și ar trebui interzisă în orice stat modern.
Dincolo de motivațiile demagogice și manipulatoare ale producătorilor, consider că ”Mar adentro” este o simfonie a suferinței interioare, un strigăt al disperării de a fi neputincios. Lirismul poveștii transcende însă cu tandrețe propaganda juridică pro-eutanasie, iar interpretarea lui Javier Bardem este excepțională, constituind atuuri ce recomandă vizionarea acestui film de către orice persoană cu un dram de sensibilitate artistică.
andyy
pe 13 August 2015 00:55
O lectie despre viata...si moarte. Un film extrem de emotionant.
bogdamme
pe 17 Februarie 2014 00:59
Emotionant si dramatic. Mi-a placut cum a jucat Javier Bardem :) Din partea mea are un 8 !
radu3455
pe 20 Noiembrie 2013 13:41
o film de-a dreptul cutremurator ce se aseamana cu The Intouchables,mi-a placut mult felul cuma jucat t Javier Bardem,mare actor il recoamand nota 8
Spaghete
pe 05 Septembrie 2013 01:03
E un film tulburator, care intr-adevar te face sa reflectezi la ceea ce inseamna darul de a fi sanatos. Unii se nasc cu acest dar, altii nu, unii il dobandesc in timp, altii
il pierd de-a lungul vietii, fie impotriva propriei vointi, fie prin alegeri nefericite. Suferinta acestui om m-a cutremurat si poate de aceea, tacit i-am inteles alegerea.
Filmul trateaza un subiect indraznet, extrem de delicat, obigandu-te practic prin finalul sau tulburator, sa te ratacesti si mai mult in labirintul universului uman.
Punerea in oglinda a lui Ramon, care isi implineste dorinta, murind fericit si imaginea pierduta a Juliei care se intreaba "Care Ramon ?", face ca totul sa devina apasator, trepidant si irespirabil, ce te preseaza, storcandu-ti si ultima emotie, lasandu-te intai revoltat, apoi calm in fata unei dileme : avem dreptul la propria moarte, e moral sau nu, ce anume e moral, si fata de cine ?
alin.cristian
pe 27 Martie 2013 21:03
Un film desavarsit, care imi confirma inca odata, nu ca ar mai fi fost nevoie, suprematia filmului european, poate nu la nivelul maselor, dar intr-adevar o superioritate incombatabila.
cosmin_kedii
pe 07 Martie 2013 10:04
am găsit acest film frumos, o poveste mare de curaj cu un subiect foarte greu Javier Bardem oferă o mare performanță (a castigat mai multe premii pentru această capodoperă)
margott
pe 13 Septembrie 2012 12:58
Rare sunt filmele mult laudate si mult premiate care sa fie si pe placul meu. Mar Adentro nu face parte din aceste exceptii. Sa nu fiu inteleasa gresit, filmul are un subiect bun, profund, care te atinge la coarda sensibila, doar ca nu stiu cum a reusit Amenabar sa-si transforme filmul intr-un fel de dezbatere pro/contra eutanasie, cu argumentele de rigoare (ar fi fost interesant de stiut si de ce parte a baricadei este Amenabar in privinta asta) : argumente religioase, morale, estetice, de suflet. Cel mai fals moment al filmului : Rosa se indragosteste de un paraplegic, dar trecem cu vederea pentru ca regizorul are nevoie sa-si convinga eroul cu cat mai multe motive ca are pentru ce trai.
Marginal
pe 29 August 2011 00:06
Cum ar fi daca ai ajunge spectator al vietii, privat de demnitatea unei existente minimale? Cum ar fi daca, intelegand frumusetea vietii, simti totusi nevoia sa te desparti de ea -tocmai pentru ca simulacrul existentei tale nu-ti permite sa o gusti din plin ori macar 20%? Sunt de acord ca avem dreptul sa facem o alegere in acest sens, ca viata este un drept nu o obligatie, ca nu exista vindecare in prezent ori in viitorul predictibil pentru astfel de situatii medicale ci doar o continua degenerare care va afecta tot mai mult pe cei dragi. Am facut din moarte un taboo, ne este frica sa traim autentic si de aceea nu putem nici sa imbratisam moartea (cand simtim ca aceasta este solutia potrivita). Suntem ipocriti daca oferim drepturi de proprietate intelectuala pe gene, proteine, etc. din corpul uman dar spunem ca individul nu este posesorul propriului corp, nu poate decide ce se intampla cu el. Aruncam pe D-zeu in acest joc, spunand cat de importanta este viata insa nu ne intrebam ce zice D-zeu de multele tampenii sau chiar crime pe care le facem sub perfecta acoperire a legii umane...
mihaelatb
pe 28 Mai 2011 00:58
nu stiu ce as lauda mai intai? Jocul fara cusur a lui Javier Bardem? Modul de a trata aceasta problema extrem de grava- a se vedea "dialogul" lui Ramon cu preotul. Replica "inveti sa plangi zambind", sau dureroasa intrebare a Juliei : "Care Ramon?" Sau poate fuga furioasa si neputincioasa (in acelasi timp) a nepotului. Un film de 10!
goldenleaves
pe 22 Februarie 2011 14:55
un film de suflet pe care l-am vazut exact cand aveam nevoie si am simteam pierduta este extrem de sensibil
LavyBogdy
pe 14 Ianuarie 2011 14:01
Ce durere intrerioară trebuie să fie pentru cineva sentința de a fi un martor al vieții.Ar trebui să fi cu totul special,să ai ceva diferit în inima să reziști "întemnițat",departe de natură,de orice atingere.
Mikidutz
pe 10 Octombrie 2010 03:43
“Stai acolo, la mai putin de 2 metri.. Ce sunt 2 metri?
O cãlãtorie insignifianta pentru orice fiintã umanã.
Ei bine, pentru mine, acei 2 metri care mi-ar fi necesari sã mã îndrept spre tine, sã fiu capabil sã te ating, sunt o cãlãtorie imposibilã, o himerã, un vis.
De aceea îmi doresc moartea.“
marea dinauntru. marea dinauntru in care se scufunda. adanc. tot mai adanc. marea i-a dat viata, marea i-a luat-o, transformandu-l intr-un spectator al vietii. invatandu-l sa planga zambind..
ramón sampedro e paralizat de la gat in jos de 28 de ani. e prima persoana din spania care solicita eutanasia. si lupta pentru cauza sa.
pana atunci, privirea i se indreapta spre fereastra deschisa peste care flutura perdeaua batuta de vant. mana inlatura cearceaful, picioarele se aseaza pe podea. alearga spre fereastra deschisa.. sare.. se prabuseste.. se inalta.. zboara vertiginos peste ape, paduri, vai, dealuri.. si iat-o! marea nesfarsita, mereu unduitoare, cu valurile ei inspumate ii inunda privirea. si ea! ea e acolo, pe plaja.. alearga.. o ajunge.. o atinge.. buzele se cauta insetate.. ah.. atat de aproape de mirosul ei inebunitor! atat de aproape!
atat de adanc scufundat in vis! cu fiecare zi care trece devine tot mai insetat de moarte, tot mai pornit impotriva celor care i-o refuza, impotriva celor care cred ca libertatea se refera strict la cercul inchis cuprins intre limitele vietii.
un film tulburator despre viata si moarte. despre libertatea de a nu accepta firimituri de libertate. despre viata privita ca drept, nu ca obligatie.
jocul actorilor este infiorator de real si de profund. javier bardem (ramon), care reuseste sa provoace fiori printr-o singura privire, a castigat oscarul in 2005 pentru cel mai bun personaj dintr-un rol principal, cu acest film.
de la performanta actoriceasca nu face exceptie nici un personaj, oricat de secundar; alejandro amenabar, regizorul, a dirijat totul perfect, de la alegerea actorilor pana la unghiul camerei de filmat si pana la coloana sonora superba.
un film intens, bazat pe fapte reale. un film pe care nu ai cum sa-l uiti.
“În largul mãrii, în largul mãrii..
În apãsarea usoarã a adâncurilor, unde visele se împlinesc.
Si doua vointe unite pentru ca un vis sã devinã realitate.
Privirea ta, privirea mea, un ecou care se repeta, fãrã cuvinte.
Adânc, mai adânc!
Peste tot ce a ce înseamnã uman, peste carne si sange.
Dar întotdeauna mã trezesc.. si îmi doresc sã fiu mort.
Cu buzele pentru totdeauna lipite pe pãrul tãu..“
MARRY85
pe 09 August 2010 00:58
Finalul vine si strica tot..pacat de film..sa compari acest "film" cu "inchisoarea ingerilor" inseamna sa nu stii ce vorbesti sau sa nu ai o cultura generala cu privire la filme.Nu poti compara filmul acesta facut in reluare cu scene plictisitoare desi am inteles mesajul ok...enough...cu Swashank Redemption care ii da clasa...personaje,actiune,drama ,emotie,film la care razi si plangi ...clar...mai bine amenabar se ocupa de altceva...nu am vazut alt film de al lui si nici nu vreau sa mai vad...m-am lamurit cu asta...
manu212
pe 07 August 2010 17:02
Un film simplu si pur. Magic. Un film care il savurezi usor, nemaivrand sa se termine. Imaginea, montajul, sunetul, toate sunt atat de bine armonizate incat devii si tu una cu ecranul. Javier Bardem este extraordinar, scenariul perfect si regia geniala! Film de nota 10!
Turi
pe 22 Iunie 2010 14:58
Poti fi inconjurat de dragoste, poti avea spirtul liber, sufletul tanar dar esti tintuit pentru restul vietii la pat? Ce alegi? Fiecare poate avea o parere insa nimeni nu trebuie sa judece deciziile celui in cauza. Emotionant! Privesti acest film ca ceva care se intampla celor de langa tine si nu stii cum sa reactionezi.
valeria23
pe 04 Iunie 2010 21:02
un film emotionant...imi aduce aminte de scafandrul si fluturele un film francez care prezinta o viata tintuita intr-un scaun cu rotile.
sabinalin
pe 04 Mai 2010 20:08
Am vazut mai intai "Agora" si am crezut ca e un accident. Dupa "Mar adentro" m-am lamurit: Alejandro Amenabar este cel mai mare regizor anticrestin in actiune. Actorii joaca excelent, realizarea este impecabila, mesajul este scabros. Mizerabila scena in care fratele mai mare vorbeste si nu se aude insa pe fundal muge vaca sugerand ca respectivul e de fapt un animal in timp ce promotorii sinuciderii si eutanasiei sunt umanitatea intruchipata. Il inteleg si nu il judec pe Ramon dar il rog si eu pe Amenabar sa-mi inteleaga decizia de a nu mai urmari vreodata vreun film regizat de el. Recomand acest film doar oamenilor care nu cred in nimic,oamenilor fara nici un Dumnezeu.
ciuci
pe 22 Aprilie 2010 19:42
capodopera
am ramas inmarmurit la acest film
asa stare nu am mai trait decat la the shawshank redemption
sotha17
pe 22 Martie 2010 08:55
Interesant cum reuseste regizorul si actorii sa recreeze pesronaje f aproape de realitate. As putea spune chiar tipologii,in cazul adolescentului, fratelui si al Rosei...Javier demonstreaza ca este un actor complet, capabil de o diversitate rar intalnita, remarcabil. Urmeaza Agora de vazut...
kenya
pe 28 Februarie 2010 14:10
Alejandro Amenabar ridica mingea la fileu.Ce verdict ai da daca ai fi judecatorul care trebuie sa hotarasca daca ai"dreptul"sa mori sau nu?Euthanasia=dreptul de beneficia de ajutor legal in scopul obtinerii mortii trupesti.Motivatiile logice sunt toate prezente in acest film,nu pot fi contestate.persoanele religioase ar gasi niste argumente solide impotriva acestui mod de a-ti pune capat vietii,insa dincolo de religie,dincolo de prejudecati sau convingeri omul alege sa traiasca aproape indiferent de conditia in care se afla.
Ramon este paralizat complet,depinde de altii la orice pas "acesti 2 metri care ne despart inseamna pentru mine o distanta imposibil de parcurs,un vis,o himera",nu a mai iesit din camera aceea de 28 de ani!!!Pare o adevarata tortura.Probabil ca asa si este.Dar daca ar constientiza dragostea din jurul lui,timpul pe care l-a avut pt a se instrui(diferenta dintre el si fratele sau)pentru a medita si a deveni intelept,foiala de oameni care ii dau atentie,femeile care se indragostesc de el fara niciun interes!Cati oament "intregi"pot avea parte intr-o viata de acestea?Nu,cazul nu este potrivit chiar daca este sfasietor de trist.Drama adevarata o traiesc cei din jurul lui,cei care-l iubesc "este dureros sa stii ca-ti moare copilul dar e de o mie de ori mai dureros sa stii ca-si doreste sa moara"Acest om poarta adevarata suferinta din film,tacut,discret,prezent.
Si acum pentru cei care citesc comentariile pe acest site,am o intrebare:am vazut critici la adresa celor care comenteaza asa,in functie de ceea ce cred,ceea ce au simtit,ceea ce au inteles dintr-un film,critici aspre,unele nelalocul lor.Ce facem noi aici,descriem filmul din punct de vedere tehnic,artistic,ce suntem noi critici de film cu vreo pregatire?Sau incercam sa comunicam astfel in anonimat,sa discutam despre ideile lansate in filme,recomandand sau nu filmul.Acest film l-am descoperit citind comentariile la Agora,asa ca pentru cei care vor sa discute din suflet ce au simtit,ce au inteles dintr-un film,curaj,mai sunt si persoane care vor sa citeasca astfel de comentarii.
pe 23 Februarie 2010 09:15
[...] Mar adentro – că aşa mi-a sugerat cineva într-un comentariu la postul ăsta. Ce să spun despre film? E trist, aşa de trist încât e superb. Javier Bardem joacă rolul unui paraplegic care de câţiva ani buni, prea mulţi ani, nu se ridică din pat şi nu prea poate face nimic pentru că nu se poate mişca. Este o poveste reală şi acest om pe care îl întruchipează a existat cu adevărat. A scris şi o carte pe care nu vreau să o citesc pentru că m-ar întrista prea mult. Omul s-a sinucis, deşi era de o bunătate ieşită din comun. N-a putut însă suporta viaţa atât de crudă cu el. [...]
oana_91
pe 10 Decembrie 2009 20:26
E prima data cand accesez acest site. Cautam acest film, pe care mi l-a recomandat cineva si care mi-a starnit interesul. Vreau neaparat sa il vad, dar din pacate, nu stiu cum pot face asta. Cum il pot viziona? Va rog, indrumati-ma!
into_the_labyrinth
pe 06 Decembrie 2009 11:06
Multumesc tuturor celor ce au postat comentarii deosebite la acest film, dovedind ca l-au inteles pe regizorul exceptional care este Alejandro Amenabar. Filmul (in pofida sfarsitului fara echivoc) este mai curand o pledoarie pentru viata decat pentru moarte: daca viata nu ar fi totusi atat de frumoasa si nu ar avea atat de multe de oferit, eroul nu ar suferi atat de puternic, nu s-ar afla in fata unei permanente dileme, nu ar fi strivit de marea dinlauntru care se revarsa asupra sa... Superb film!!!!
OanaAlexia
pe 20 Octombrie 2009 16:05
Javier Bardem si-a ales roluri dificile in cariera iar Mar Adentro este inspirat dintr-un fapt real. Mi-a placut foarte mult dar din pacate nu pot sa il revad pentru ca are o incarcatura emotionala mult prea mare. Sunt o admiratoare a filmului spaniol. Pana si scurtmetrajele sunt deosebite.
azeki
pe 01 Octombrie 2009 02:49
Cum sa incep? incep asa...ora 02.43 ...1 octombrie 2009...tocmai mi`am facut un cont p Cinemagia..de ce la ora asta? de ce abia acum desi stiam acest site de mai bine de 3-4 ani?...poi tocmai am terminat de vizionat Mar Adentro...si am simtit ca trebuie sa scriu si yo un comentariu la un fiilm....am citit o gramada de comentarii de pe site`ul acesta...m`am uitat la nenumarate drame...foarte multe pot sa zic....acest Mar Adentro pot sa zic ca urca pe primul loc in topul meu...este o capodopera de film...in care poti sa vezi cum e sa traiesti o drama...ce chin poate avea un om paralizat...si care nu mai are decat un singur vis...o singura fericire.......moartea....film caruia i`as acorda un 11...daca nota maxima ar fi 10...merita oscarul luat...punct
pe 03 August 2005 00:35
a fost cel mai minunat film pe care l-am vazut in viata mea
o poezie si o metafora exceptionala despre viata si despre ce inseamna cu adevarat sa iubesti un om si sa iubesti viata
am plans de la inceput pana la sfarsit si abia mi-am revenit dupa,am trait cu ei amotiile,am fost acolo
deosebit
bravo!!!
"Stephen Hawking a murit la vârsta de 76 de ani. Afla care a fost viața genialului ..."
Asa cred ca ar trebui sa sune un inceput al unui articol sau o carte despre un exemplu de sfarsit sau al unui sfarsit al unui om.
Depresia ne poate afecta pe toti. Insa nu inseamna ca toti ar trebui sa decidem in a ne sinucide. e contra vieti. plus ca daca peste jumatate de glob datorita handicapurilor, problemelor si despresiilor s-ar sinucide ce ar mai ramane? ar ajunge si cei sanatosi din toate punctele de vedere sa se intrebe daca nu cumva ar trebui sa isi ia si ei viata....
Nu pot și nici nu am dreptul să judec suferința trăită de tetraplegicul Ramón Sampedro (persoana reală care a stat la baza personajului principal al acestui film, care a trăit paralizat timp de 28 de ani, susținându-și dreptul de a-și lua viața pe motiv că o viață care nu poate fi trăită la întreaga capacitate este lipsită de valoare) și nici nu știu cum aș gândi dacă aș fi în situația lui. Consider însă că dreptul de a-ți face singur rău este sinonim cu dreptul de a face rău altuia și nu pot accepta justificarea morală a suicidului prin liberul-arbitru.
Prezentând cazul lui Ramón Sampedro și motivațiile doar a celor ce susțin dreptul la eutanasie, filmul profită de suferința spaniolului și promovează indirect libertatea omului de a-și lua viața, pe care o ridică la rangul de ”drept al omului”. Nu orice fapt săvârșit de un om este însă și un drept moral sau legal, iar lipsa constrângerii nu înseamnă automat o acceptare.
Comparația între dreptul la eutanasie și suicid cu dreptul statului de a lua viața unui om prin pronunțarea pedepsei cu moartea aduce în discuție existența infamă a pedepsei cu moartea ca reminiscență a unei justiții de tip medieval. Respingerea dreptului omului la viață determină contestarea valorii vieții, iar pedeapsa cu moartea este sinonimă cu o crimă și ar trebui interzisă în orice stat modern.
Dincolo de motivațiile demagogice și manipulatoare ale producătorilor, consider că ”Mar adentro” este o simfonie a suferinței interioare, un strigăt al disperării de a fi neputincios. Lirismul poveștii transcende însă cu tandrețe propaganda juridică pro-eutanasie, iar interpretarea lui Javier Bardem este excepțională, constituind atuuri ce recomandă vizionarea acestui film de către orice persoană cu un dram de sensibilitate artistică.
il pierd de-a lungul vietii, fie impotriva propriei vointi, fie prin alegeri nefericite. Suferinta acestui om m-a cutremurat si poate de aceea, tacit i-am inteles alegerea.
Filmul trateaza un subiect indraznet, extrem de delicat, obigandu-te practic prin finalul sau tulburator, sa te ratacesti si mai mult in labirintul universului uman.
Punerea in oglinda a lui Ramon, care isi implineste dorinta, murind fericit si imaginea pierduta a Juliei care se intreaba "Care Ramon ?", face ca totul sa devina apasator, trepidant si irespirabil, ce te preseaza, storcandu-ti si ultima emotie, lasandu-te intai revoltat, apoi calm in fata unei dileme : avem dreptul la propria moarte, e moral sau nu, ce anume e moral, si fata de cine ?
O cãlãtorie insignifianta pentru orice fiintã umanã.
Ei bine, pentru mine, acei 2 metri care mi-ar fi necesari sã mã îndrept spre tine, sã fiu capabil sã te ating, sunt o cãlãtorie imposibilã, o himerã, un vis.
De aceea îmi doresc moartea.“
marea dinauntru. marea dinauntru in care se scufunda. adanc. tot mai adanc. marea i-a dat viata, marea i-a luat-o, transformandu-l intr-un spectator al vietii. invatandu-l sa planga zambind..
ramón sampedro e paralizat de la gat in jos de 28 de ani. e prima persoana din spania care solicita eutanasia. si lupta pentru cauza sa.
pana atunci, privirea i se indreapta spre fereastra deschisa peste care flutura perdeaua batuta de vant. mana inlatura cearceaful, picioarele se aseaza pe podea. alearga spre fereastra deschisa.. sare.. se prabuseste.. se inalta.. zboara vertiginos peste ape, paduri, vai, dealuri.. si iat-o! marea nesfarsita, mereu unduitoare, cu valurile ei inspumate ii inunda privirea. si ea! ea e acolo, pe plaja.. alearga.. o ajunge.. o atinge.. buzele se cauta insetate.. ah.. atat de aproape de mirosul ei inebunitor! atat de aproape!
atat de adanc scufundat in vis! cu fiecare zi care trece devine tot mai insetat de moarte, tot mai pornit impotriva celor care i-o refuza, impotriva celor care cred ca libertatea se refera strict la cercul inchis cuprins intre limitele vietii.
un film tulburator despre viata si moarte. despre libertatea de a nu accepta firimituri de libertate. despre viata privita ca drept, nu ca obligatie.
jocul actorilor este infiorator de real si de profund. javier bardem (ramon), care reuseste sa provoace fiori printr-o singura privire, a castigat oscarul in 2005 pentru cel mai bun personaj dintr-un rol principal, cu acest film.
de la performanta actoriceasca nu face exceptie nici un personaj, oricat de secundar; alejandro amenabar, regizorul, a dirijat totul perfect, de la alegerea actorilor pana la unghiul camerei de filmat si pana la coloana sonora superba.
un film intens, bazat pe fapte reale. un film pe care nu ai cum sa-l uiti.
“În largul mãrii, în largul mãrii..
În apãsarea usoarã a adâncurilor, unde visele se împlinesc.
Si doua vointe unite pentru ca un vis sã devinã realitate.
Privirea ta, privirea mea, un ecou care se repeta, fãrã cuvinte.
Adânc, mai adânc!
Peste tot ce a ce înseamnã uman, peste carne si sange.
Dar întotdeauna mã trezesc.. si îmi doresc sã fiu mort.
Cu buzele pentru totdeauna lipite pe pãrul tãu..“
am ramas inmarmurit la acest film
asa stare nu am mai trait decat la the shawshank redemption
Ramon este paralizat complet,depinde de altii la orice pas "acesti 2 metri care ne despart inseamna pentru mine o distanta imposibil de parcurs,un vis,o himera",nu a mai iesit din camera aceea de 28 de ani!!!Pare o adevarata tortura.Probabil ca asa si este.Dar daca ar constientiza dragostea din jurul lui,timpul pe care l-a avut pt a se instrui(diferenta dintre el si fratele sau)pentru a medita si a deveni intelept,foiala de oameni care ii dau atentie,femeile care se indragostesc de el fara niciun interes!Cati oament "intregi"pot avea parte intr-o viata de acestea?Nu,cazul nu este potrivit chiar daca este sfasietor de trist.Drama adevarata o traiesc cei din jurul lui,cei care-l iubesc "este dureros sa stii ca-ti moare copilul dar e de o mie de ori mai dureros sa stii ca-si doreste sa moara"Acest om poarta adevarata suferinta din film,tacut,discret,prezent.
Si acum pentru cei care citesc comentariile pe acest site,am o intrebare:am vazut critici la adresa celor care comenteaza asa,in functie de ceea ce cred,ceea ce au simtit,ceea ce au inteles dintr-un film,critici aspre,unele nelalocul lor.Ce facem noi aici,descriem filmul din punct de vedere tehnic,artistic,ce suntem noi critici de film cu vreo pregatire?Sau incercam sa comunicam astfel in anonimat,sa discutam despre ideile lansate in filme,recomandand sau nu filmul.Acest film l-am descoperit citind comentariile la Agora,asa ca pentru cei care vor sa discute din suflet ce au simtit,ce au inteles dintr-un film,curaj,mai sunt si persoane care vor sa citeasca astfel de comentarii.
o poezie si o metafora exceptionala despre viata si despre ce inseamna cu adevarat sa iubesti un om si sa iubesti viata
am plans de la inceput pana la sfarsit si abia mi-am revenit dupa,am trait cu ei amotiile,am fost acolo
deosebit
bravo!!!