Părerea criticului
Mother!, cel mai nou film al regizorului Darren Aronofsky, oferă cu siguranţă o experienţă cinematografică unică, în care merită să vă scufundaţi.
Începe ca povestea unui cuplu relativ nou întemeiat, în care soţia e încă în etapa descoperirii soţului (jucat de Javier Bardem), etapă în care încearcă să înţeleagă excentricităţile/ciudăţeniile lui dar şi condiţiile convieţuirii, apoi continuă ca o tulburătoare parabolă despre faimă, idoli moderni şi devianţa adoraţiei, ce ne-a amintit de tulburătorul Antiviral, debutul regizoral al fiului celebrului David Cronenberg, cu Caleb Landry Jones protagonist, film în care fanii fac trafic cu particele organice din idolii lor, încheindu-se într-o notă metaforică, dacă nu fantastică.
Un fir roşu traversează povestea ca o promisiune că ceva ce ţine de domeniul fantasy/mistery urmează să ni se releve. mother! se apropie, la nivel ideatic, cel mai mult de filmul din 2006 al regizorului Darren Aronofsky, The Fountain.
Bineînţeles, filmul poate fi înţeles şi ca o reinterpretare a textelor biblice, cu personajul lui Bardem (în film poet) un Dumnezeu care creează, cu personajele lui Ed Harris şi Michelle Pfeiffer - Adam şi Eva, iar fiii lor un Cain şi Abel.
Prima parte a filmului ar putea să pară trenantă pentru iubitorii de acţiune - totul se întâmplă în interiorul casei iar regizorul mizează aproape exclusiv pe jocul lui Jennifer Lawrence. E extraordinară maturitatea interpretativă a acestei tinere actriţe.
Tânăra soţie are un soi de comuniune cu casa (soţului), ce parcă are o inimă a ei înseşi, care pulsează de viaţă. Casa este vie, organică. Este un personaj în sine, stranie, ruptă de lume, fără drumuri care să o lege de civilizaţie.
Convieţuirea celor doi soţi e tulburată de apariţia unui personaj care se insinuează în sânul familiei celor doi - un bărbat jucat de Ed Harris. Apoi soţia (Michelle Pfeiffer) acestuia apare, după care cei doi fii ai cuplului. Un carnaval grotesc de comportamente deviante se succede ulterior, o metaforă a extremelor pe care le poate cunoaşte relaţia dintre fani şi idolii lor. Aşa cum fanii consumă informaţii, detalii despre viaţa privată a idolilor, aşa şi personajele din film ajung intruziv în spaţiul poetului, încercând să obţină câte o părticică din ce e a lui. Tulburător, inteligent, cu implicaţii filozofice, filmul face un rapel la morală şi aruncă o perspectivă critică asupra religiei monoteiste, lăsând loc mai multor posibilităţi interpretative. Pe de altă parte, cei care se aşteaptă la un film horror în sensul clasic, vor pleca dezamăgiţi.
Începe ca povestea unui cuplu relativ nou întemeiat, în care soţia e încă în etapa descoperirii soţului (jucat de Javier Bardem), etapă în care încearcă să înţeleagă excentricităţile/ciudăţeniile lui dar şi condiţiile convieţuirii, apoi continuă ca o tulburătoare parabolă despre faimă, idoli moderni şi devianţa adoraţiei, ce ne-a amintit de tulburătorul Antiviral, debutul regizoral al fiului celebrului David Cronenberg, cu Caleb Landry Jones protagonist, film în care fanii fac trafic cu particele organice din idolii lor, încheindu-se într-o notă metaforică, dacă nu fantastică.
Un fir roşu traversează povestea ca o promisiune că ceva ce ţine de domeniul fantasy/mistery urmează să ni se releve. mother! se apropie, la nivel ideatic, cel mai mult de filmul din 2006 al regizorului Darren Aronofsky, The Fountain.
Bineînţeles, filmul poate fi înţeles şi ca o reinterpretare a textelor biblice, cu personajul lui Bardem (în film poet) un Dumnezeu care creează, cu personajele lui Ed Harris şi Michelle Pfeiffer - Adam şi Eva, iar fiii lor un Cain şi Abel.
Prima parte a filmului ar putea să pară trenantă pentru iubitorii de acţiune - totul se întâmplă în interiorul casei iar regizorul mizează aproape exclusiv pe jocul lui Jennifer Lawrence. E extraordinară maturitatea interpretativă a acestei tinere actriţe.
Tânăra soţie are un soi de comuniune cu casa (soţului), ce parcă are o inimă a ei înseşi, care pulsează de viaţă. Casa este vie, organică. Este un personaj în sine, stranie, ruptă de lume, fără drumuri care să o lege de civilizaţie.
Convieţuirea celor doi soţi e tulburată de apariţia unui personaj care se insinuează în sânul familiei celor doi - un bărbat jucat de Ed Harris. Apoi soţia (Michelle Pfeiffer) acestuia apare, după care cei doi fii ai cuplului. Un carnaval grotesc de comportamente deviante se succede ulterior, o metaforă a extremelor pe care le poate cunoaşte relaţia dintre fani şi idolii lor. Aşa cum fanii consumă informaţii, detalii despre viaţa privată a idolilor, aşa şi personajele din film ajung intruziv în spaţiul poetului, încercând să obţină câte o părticică din ce e a lui. Tulburător, inteligent, cu implicaţii filozofice, filmul face un rapel la morală şi aruncă o perspectivă critică asupra religiei monoteiste, lăsând loc mai multor posibilităţi interpretative. Pe de altă parte, cei care se aşteaptă la un film horror în sensul clasic, vor pleca dezamăgiţi.
