Părerea criticului
Cel mai recent film al lui Danis Tanovic (Oscarul pentru Cel mai bun film străin cu No Man’s Land) urmărește călătoria de regăsire a unei femei pe o insulă puternic legată de trecutul ei familial.
Expert al relațiilor interumane, Danis Tanovic a fost prezent la TIFF.24 cu Vara mea târzie, o comedie dramatică despre indentitate personală, tipare de familie și linia fină dintre intenții bune și acțiuni greșite. Filmul se concentrează pe Maja (Anja Matkovic), întoarsă pe insula natală pentru a rezolva o problemă cu o moștenire lăsată de tatăl ei absent. Deși nu plănuiește să petreacă prea mult timp acolo, contextul o va arunca într-un vârtej din care va ieși doar când va învăța să nu mai repete greșelile mamei.
„Fiecare viață e un cerc care crede că e unic” reliefează textul din incipitul tragi-comediei, anticipând problemele de natură filosofică încorporate cu subtilitate în ea. Când protagonista, ajunsă la finalul sezonului de vacanță, este încurcată cu noua chelneriță, ea decide să rămână pentru a-l ajuta pe primarul Ico (Goran Navojec), zgârcit și grosolan, cu barul său. Cu această ocazie îl cunoaște pe scriitorul Sasa (Uliks Fehmiu) de care se îndrăgostește iremediabil, devenindu-i muză. Însă Sasa ascunde un secret, la fel ca aproape toți de pe această insulă. Dezvăluirile în lanț o vor ajuta pe Maja să se maturizeze și să aleagă un drum diferit de cel hărăzit după modelul familial disfuncțional.
Deși profund și sentimental pe alocuri, farmecul filmului rezidă în umorul balcanic și situațiile absurde în care se regăsesc personajele. Vaci care mănâncă frunze de cannabis, babe nebune ce trag cu pușca după fasciști și excursii cu „papamobilul” – toate produc efectul unei experiențe slavice autentice, una aproape suprarealistă. Povestea de dragoste cu ale sale escapade nocturne, întâlniri jucăușe sau senzuale și sesiuni de înot în Marea Adriatică contribuie la crearea unui sentiment de nostalgie după o vară pe care n-ai trăit-o niciodată, accentuat de filmarea pe peliculă, culorile suprasaturate și cântecele croate din coloana sonoră (excepție făcând Bella Ciao).
Vara mea târzie va introduce spectatorii într-un carusel de emoții și îi va determina să se gândească la propria călătorie de regăsire, la propriile alegeri și la relația cu cei din jur. Distractiv și matur deopotrivă, filmul prezintă viața în toată complexitatea ei, cu al său absurd existențial, personaje pozitive ce recurg la fapte discutabile cu cele mai bune intenții, sentimente imposibil de controlat și descoperiri familiale demne de telenovele – dar executate într-un mod veridic.
Comedia lui Tanovic vorbește de asemenea despre condiția artistului și predilecția lui pentru dramă, incapacitatea oamenilor de a face alegeri, preferând să lase soarta să decidă pentru ei, și tăria celor care reușesc să plece când interacționează cu o persoană neasumată, indiferent de emoțiile simțite față de aceasta. Despre ideologii politice și reminescențe ale regimurilor totalitare, adânc îngropate sub forma fricii în cei care le-au trăit. Dar și despre traume transgeneraționale și cum se pot depăși, prin identificare și schimbare conștientă. Vara mea târzie are de toate pentru fiecare, la fel ca viața.
Expert al relațiilor interumane, Danis Tanovic a fost prezent la TIFF.24 cu Vara mea târzie, o comedie dramatică despre indentitate personală, tipare de familie și linia fină dintre intenții bune și acțiuni greșite. Filmul se concentrează pe Maja (Anja Matkovic), întoarsă pe insula natală pentru a rezolva o problemă cu o moștenire lăsată de tatăl ei absent. Deși nu plănuiește să petreacă prea mult timp acolo, contextul o va arunca într-un vârtej din care va ieși doar când va învăța să nu mai repete greșelile mamei.
„Fiecare viață e un cerc care crede că e unic” reliefează textul din incipitul tragi-comediei, anticipând problemele de natură filosofică încorporate cu subtilitate în ea. Când protagonista, ajunsă la finalul sezonului de vacanță, este încurcată cu noua chelneriță, ea decide să rămână pentru a-l ajuta pe primarul Ico (Goran Navojec), zgârcit și grosolan, cu barul său. Cu această ocazie îl cunoaște pe scriitorul Sasa (Uliks Fehmiu) de care se îndrăgostește iremediabil, devenindu-i muză. Însă Sasa ascunde un secret, la fel ca aproape toți de pe această insulă. Dezvăluirile în lanț o vor ajuta pe Maja să se maturizeze și să aleagă un drum diferit de cel hărăzit după modelul familial disfuncțional.
Deși profund și sentimental pe alocuri, farmecul filmului rezidă în umorul balcanic și situațiile absurde în care se regăsesc personajele. Vaci care mănâncă frunze de cannabis, babe nebune ce trag cu pușca după fasciști și excursii cu „papamobilul” – toate produc efectul unei experiențe slavice autentice, una aproape suprarealistă. Povestea de dragoste cu ale sale escapade nocturne, întâlniri jucăușe sau senzuale și sesiuni de înot în Marea Adriatică contribuie la crearea unui sentiment de nostalgie după o vară pe care n-ai trăit-o niciodată, accentuat de filmarea pe peliculă, culorile suprasaturate și cântecele croate din coloana sonoră (excepție făcând Bella Ciao).
Vara mea târzie va introduce spectatorii într-un carusel de emoții și îi va determina să se gândească la propria călătorie de regăsire, la propriile alegeri și la relația cu cei din jur. Distractiv și matur deopotrivă, filmul prezintă viața în toată complexitatea ei, cu al său absurd existențial, personaje pozitive ce recurg la fapte discutabile cu cele mai bune intenții, sentimente imposibil de controlat și descoperiri familiale demne de telenovele – dar executate într-un mod veridic.
Comedia lui Tanovic vorbește de asemenea despre condiția artistului și predilecția lui pentru dramă, incapacitatea oamenilor de a face alegeri, preferând să lase soarta să decidă pentru ei, și tăria celor care reușesc să plece când interacționează cu o persoană neasumată, indiferent de emoțiile simțite față de aceasta. Despre ideologii politice și reminescențe ale regimurilor totalitare, adânc îngropate sub forma fricii în cei care le-au trăit. Dar și despre traume transgeneraționale și cum se pot depăși, prin identificare și schimbare conștientă. Vara mea târzie are de toate pentru fiecare, la fel ca viața.
