"A broken body's nothing compared to a broken heart."
Ce mi-a displacut a fost felul in care Jim Sheridan insista cu momente "epice" spre compatimirea protagonistului si mai putin pe capacitatile sale si pe interactiunile normale care au loc chiar si in viata unor persoane cu handicap. Pe de alta parte, jocul actoricesc este excelent. Daniel Day-Lewis este de-a dreptul magnific (nici nu pare ca joaca un rol), dar nici Brenda Fricker sau Ray McAnally nu sunt de trecut cu vedere integrandu-se perfect in decorul acelor vremuri. Daca pun la socoteala si faptul ca nu m-a plictisit deloc si ca, pe alocuri, mi-a oferit si emotie, il pot considera un film reusit.
MariusCiprian87
pe 08 Decembrie 2019 15:08
Nu stiu cum se face , dar intotdeauna industria cinematografiei americane a stiut sa creeze biografii magistrale, de colectie, aduse ca si omagii pentru oamenii speciali , pentru geniile care se ascund in acesti oameni a caror destinul a fost unul mai mult decat crud, ne oglindeste perfect adevaratele probleme ale vietii , adevaratele tragedii pe care multi le evitam sa le vedem prin acesti oameni , plangandu-ne zilnic de "problemele" noastre, de "neajunsurile" noastre ! O lectie de viata impresionanta aceea ce fost Cristy Brown , prin interpretarea imperial , magnifica a tanarului de atunci DANIEL DAY LEWIS, un actor ce se anunta mai mult decat perfect prin greutatea rolului dus la bun sfarsit in acest film mai mult decat motivational , despre lupta interioara acestor oameni speciali, despre ce inseamna cu adevarat devotamentul unei mame, care isi duce destinul familiei cu demnitate si onoare, despre cum ar trebui sa ne asumam si sa intelegem ca orice fiinta in lumea asta are rolul sau , poate unul mult mai important decat al nostru, al oamenilor normali, sanatosi... , *vezi viata lui Stephen Hawking, sau biografia-capodopera a Omului Elefant(1980) si vom intelege intr-un final cat de mult ar trebui sa apreciem lucrurile simple pe care le putem face ! o lectie de viata de vazut prin care Daniel Day Lewis lasa cinematografiei mondiale un rol jucat magistral , PERFECT ! Ce nu am inteles niciodata este cum acesl film mediocru "Soferul doamnei Daisy" a putut lua oscarul pt cel mai bun film al anului , in fata "My Left Foot: The Story of Christy Brown" (1989), nu voi intelege niciodata asta , indifeferent cati critici imi vor explica de ce...
mikella_sora_mititelu
pe 21 Decembrie 2015 14:26
sensibil,emotionant si cu o interpretare remarcabila
radu3455
pe 31 Ianuarie 2014 13:39
o drama ce isi merita toate premiile castigate,iar Daniel Day-Lewis face cel am bun rol al sau,nu trebuie arat acest film,recomand
aayana
pe 12 Ianuarie 2014 04:58
Filmul prezintă viața și ascensiunea lui Christy Brown, născut în 1932 cu o paralizie cerebrală. Deși doctorii au spus că va fi o legumă toată viața, teoria cu practica nu și-au dat mâna.
M-am întrebat mereu care este lumea interioară a unor astfel de oameni. Îi privim cu milă pentru că sunt altfel decât noi, cei fără handicapuri fizice. Avem însă în comun această forță interioară, acest suflu de viață care ne mobilizează.
Nu știm exact cum arată sufletul. Dacă pornim de la Big Bang, unii vor spune că suntem doar forme de viață, așa ca furnicile sau leii. Dacă privim din perspectivă religioasă, suntem țărână care a prins viață din suflarea Creatorului. Oricum am privi, suntem ființe complexe, uneori cu puteri neștiute. Asta demonstrează Christy, captiv într-un corp ce nu-l ascultă. El își poate mișca numai piciorul stâng. Bun și așa, ar zice unul paralizat complet. Dar până nu te afli într-o asemenea condiție, nu ai de unde să știi cum e să lupți dintr-un scaun cu rotile.
Să zicem, totuși, ca fiecare om își duce propriile lupte pe câmpuri interioare (sau nu). Teoretic, nimeni nu poate să ducă mai mult decât poate. Dar de ce să ne oprim aici? Christy demosntrează că lupta nu este inutilă. Forța lui interioară depășește imobilitatea fizică. Omul este dator să creeze, să semene ceva pe acest pământ. De preferat, ceva plin de virtute și demnitate.
My left foot este unul din acele filme care te impresionează pentru mult timp. Personajul Christy este interpretat de Daniel Day-Lewis, cu o răbdare uimitoare. Oare cât a trebuit să exerseze rolul, să intre în pielea lui Christy?
Filmul merită văzut atât pentru particularitatea subiectului cât și pentru puterea lui Christy de a-și depăși condiția, în situații care pot lăsa fără speranță oamenii. Închei cu câteva versuri scrise de poetul, scriitorul și pictorul Christy Brown:
You touched my flawed life so gently with love
burning upward in dark steady flame
burning me, burning me into healing.
Ovidiu239
pe 15 Septembrie 2013 01:15
Un film bun, bazat pe biografia lui Christy Brown, un scriitor si pictor ce ne-a demonstrat ca nu trebuie sa fii perfect pentru a reusi in viata. Acesta, intr-un singur picior, isi atinge fericirea in viata, desi provenea dintr-o familie saraca. Daniel Day-Lewis a avut de interpretat unul dintre cele mai dificile roluri din istorie. Nu e cel mai bun rol, in niciun caz, asa cum am citit in cateva comentarii, dar e de apreciat, fiindca e foarte, foarte greu sa faci un astfel de rol.
Filmul are nevoie si de putina rabdare, dar una peste alta, este bun si merita vazut.
Theodor2011
pe 30 Aprilie 2013 04:25
Un film Biografic foarte bun despre viata scriitorului/pictorului (ATENTIE!) cu handicap (paralizie cerebrala atenoida, cu piciorul stang singurul membru functional) Christy Brown, nascut la 5 Iunie 1932 intr-o familie numeroasa si de saraci din Dublin. Este o drama emotionanta. M-am abtinut sa nu plang (Hachiko a Dog Story, ramane in continuare singurul film la care am plans vreodata) Memorabila ramane si prestatia acestui MARE ACTOR Daniel Day- Lewis, care l-a interpretat aproape perfect pe Christy Brown.
Este foarte greu sa interpretezi si sa intri in ''pielea'' unor astfel de personaje cu handicap grav. Prestatie care i-a fost incununata pe merit cu primul sau premiu OSCAR din cele 3 ale carierei lui cinematografice de pana acum. Prestatie care imi aduce aminte de o alta interpretare asemanatoare a actritei franceze Emmanuelle Riva in rolul lui Anne din filmul Amour. Film nominalizat la ultima gala a premiilor OSCAR.
Actrita franceza, a interpretat un rol/personaj identic din punct de vedere al diagnosticului sever medical (paralizie cerebrala) cu cel a lui Christy Brown, interpretat magistral de Daniel Day - Lewis si de asemenea a fost si ea nominalizata la OSCAR.
My Left Foot, este un exemplu pur in adevaratul sens al cuvantului de cum sa faci un film de OSCAR, cu un buget infim (foarte redus). Producatorii noii generatii de filme ar trebui sa aibe ca model acest film, din toate punctele de vedere
Iulidesprefilme
pe 29 Aprilie 2013 20:15
Unui actor, cu trei Oscaruri la activ, un sincer la mulţi ani!
donedwardo
pe 02 Februarie 2013 10:56
Daniel Day Lewis a facut un rol exceptional isi merita din plin oscarul este unu din cei mai buni actori all time . Ar trebui sa castige al treilea oscar in filmul Lincoln de anu asta
cosmin742000
pe 01 Iunie 2012 00:29
Un film excelent , jocul lui Daniel Day Lewis , cea mai buna interpretare masculina din toate timpurile.
xerses
pe 01 Martie 2011 23:12
Excelent interpretat un astfel de personaj.Bravo lui Lewis pentru reusita interpretarii.
MrJuVe
pe 31 Ianuarie 2011 00:58
Recunosc ca jocul actorilor este foarte bun, dar subiectul si, implicit, filmul sunt atat de enervante incat ma uitam la ceas din minut in minut sa vad cat mai trebuie sa indur.
cetateanu
pe 27 Octombrie 2010 11:28
In ciuda riscului de sentimentalism, “Piciorul meu stang” se dovedeste un film surprinzator de captivant, terestru, amuzant si insufletitor, o celebrare a irlandezului Christy Brown, nascut cu o ingrozitoare paralizie cerebrala, dar care a ajuns un scriitor si artist recunoscut si respectat. Ideea omului handicapat, dar cu neasteptate abilitati intelectuale, aminteste clar de “Rain Man”, dar “Piciorul meu stang” este cel putin egal in toate privintele, nu in ultimul rand in materie de interpretari actoricesti. Daniel Day-Lewis este coplesitor intr-un rol cum nu se poate mai deosebit de estetul plin de ifose din “Camera cu vedere” (1986) sau de oportunistul homosexual din “My Beautiful Laundrette” (1985). Brenda Fricker este stralucitoare in rolul mamei religioase, obosite de griji, a lui Christy. Ray McAnally, care a murit din nefericire inainte de premiera filmului, reuseste o ultima performanta in rolul imprevizibilului tata alcoolic al lui Christy. lar micul Hugh O’Connor in rolul lui Christy copil interpreteaza perfect imensa frustrare a unui copil inteligent, dar presupus a fi un idiot, care se chinuie sa comunice cu familia.
Regizorul Jim Sheridan (debutand aici) si coscenaristul Shane Connaughton nu se feresc sa descrie tragedia si mania din viata lui Christy – un tanar plin de spirit si inteligenta, prizonier al unui scaun cu rotile, tratat cu condescendenta si umilit zilnic, in ciuda talentului sau impresionant. Dar imaginea complexa pe care ne-o ofera ne lasa impresia coplesitoare a miracolului pe care il reprezinta viata si spiritul remarcabil ale lui Christy. Efectui acesta este obtinut prin instilarea pana si a celor mai mici gesturi cu o unda de magie.
Faimosul picior stang, singura parte a corpului pe care Christy si-o putea controla, este protagonistul multor glume si episoade dramatice, pe masura ce Christy salveaza viata mamei sale, marcheaza goluri, picteaza, isi pune la pamant un adversar intr-o bataie la bar, incearca sa se sinucida, pune caramizi si isi bate la masina autobiografla – toate cu ajutorul labei piciorului. Day-Lewis a fost in acel an castigatorul sigur al Oscarului pentru cel mai bun actor. Reusind sa faca fata cu brio dificultatilor de ordin flzic impuse rolului de corpul contorsionat al eroului sau, si de vorbirea sa impiedicata, actorul portretizeaza cu maiestrie un om a carui minte ascutita ii aduce prea putina usurare, dar ale carui simt at umorului, pofte carnale si incapatanare fac sa straluceasca un destin care altfel ar fi fost un cosmar.
smiley3abe
pe 27 Iunie 2010 12:33
In opinia mea, interpretarea lui Daniel Day-Lewis a fost cea mai buna din toate timpurile. Isi merita Oscar-ul!
doinarac
pe 30 Martie 2010 23:41
Un film excelent. Daniel Day Lewis a jucat extraordinar.
Ce mi-a displacut a fost felul in care Jim Sheridan insista cu momente "epice" spre compatimirea protagonistului si mai putin pe capacitatile sale si pe interactiunile normale care au loc chiar si in viata unor persoane cu handicap. Pe de alta parte, jocul actoricesc este excelent. Daniel Day-Lewis este de-a dreptul magnific (nici nu pare ca joaca un rol), dar nici Brenda Fricker sau Ray McAnally nu sunt de trecut cu vedere integrandu-se perfect in decorul acelor vremuri. Daca pun la socoteala si faptul ca nu m-a plictisit deloc si ca, pe alocuri, mi-a oferit si emotie, il pot considera un film reusit.
M-am întrebat mereu care este lumea interioară a unor astfel de oameni. Îi privim cu milă pentru că sunt altfel decât noi, cei fără handicapuri fizice. Avem însă în comun această forță interioară, acest suflu de viață care ne mobilizează.
Nu știm exact cum arată sufletul. Dacă pornim de la Big Bang, unii vor spune că suntem doar forme de viață, așa ca furnicile sau leii. Dacă privim din perspectivă religioasă, suntem țărână care a prins viață din suflarea Creatorului. Oricum am privi, suntem ființe complexe, uneori cu puteri neștiute. Asta demonstrează Christy, captiv într-un corp ce nu-l ascultă. El își poate mișca numai piciorul stâng. Bun și așa, ar zice unul paralizat complet. Dar până nu te afli într-o asemenea condiție, nu ai de unde să știi cum e să lupți dintr-un scaun cu rotile.
Să zicem, totuși, ca fiecare om își duce propriile lupte pe câmpuri interioare (sau nu). Teoretic, nimeni nu poate să ducă mai mult decât poate. Dar de ce să ne oprim aici? Christy demosntrează că lupta nu este inutilă. Forța lui interioară depășește imobilitatea fizică. Omul este dator să creeze, să semene ceva pe acest pământ. De preferat, ceva plin de virtute și demnitate.
My left foot este unul din acele filme care te impresionează pentru mult timp. Personajul Christy este interpretat de Daniel Day-Lewis, cu o răbdare uimitoare. Oare cât a trebuit să exerseze rolul, să intre în pielea lui Christy?
Filmul merită văzut atât pentru particularitatea subiectului cât și pentru puterea lui Christy de a-și depăși condiția, în situații care pot lăsa fără speranță oamenii. Închei cu câteva versuri scrise de poetul, scriitorul și pictorul Christy Brown:
You touched my flawed life so gently with love
burning upward in dark steady flame
burning me, burning me into healing.
Filmul are nevoie si de putina rabdare, dar una peste alta, este bun si merita vazut.
Este foarte greu sa interpretezi si sa intri in ''pielea'' unor astfel de personaje cu handicap grav. Prestatie care i-a fost incununata pe merit cu primul sau premiu OSCAR din cele 3 ale carierei lui cinematografice de pana acum. Prestatie care imi aduce aminte de o alta interpretare asemanatoare a actritei franceze Emmanuelle Riva in rolul lui Anne din filmul Amour. Film nominalizat la ultima gala a premiilor OSCAR.
Actrita franceza, a interpretat un rol/personaj identic din punct de vedere al diagnosticului sever medical (paralizie cerebrala) cu cel a lui Christy Brown, interpretat magistral de Daniel Day - Lewis si de asemenea a fost si ea nominalizata la OSCAR.
My Left Foot, este un exemplu pur in adevaratul sens al cuvantului de cum sa faci un film de OSCAR, cu un buget infim (foarte redus). Producatorii noii generatii de filme ar trebui sa aibe ca model acest film, din toate punctele de vedere
Regizorul Jim Sheridan (debutand aici) si coscenaristul Shane Connaughton nu se feresc sa descrie tragedia si mania din viata lui Christy – un tanar plin de spirit si inteligenta, prizonier al unui scaun cu rotile, tratat cu condescendenta si umilit zilnic, in ciuda talentului sau impresionant. Dar imaginea complexa pe care ne-o ofera ne lasa impresia coplesitoare a miracolului pe care il reprezinta viata si spiritul remarcabil ale lui Christy. Efectui acesta este obtinut prin instilarea pana si a celor mai mici gesturi cu o unda de magie.
Faimosul picior stang, singura parte a corpului pe care Christy si-o putea controla, este protagonistul multor glume si episoade dramatice, pe masura ce Christy salveaza viata mamei sale, marcheaza goluri, picteaza, isi pune la pamant un adversar intr-o bataie la bar, incearca sa se sinucida, pune caramizi si isi bate la masina autobiografla – toate cu ajutorul labei piciorului. Day-Lewis a fost in acel an castigatorul sigur al Oscarului pentru cel mai bun actor. Reusind sa faca fata cu brio dificultatilor de ordin flzic impuse rolului de corpul contorsionat al eroului sau, si de vorbirea sa impiedicata, actorul portretizeaza cu maiestrie un om a carui minte ascutita ii aduce prea putina usurare, dar ale carui simt at umorului, pofte carnale si incapatanare fac sa straluceasca un destin care altfel ar fi fost un cosmar.