Părerea criticului
Poate ca intr-adevar "men never get it", iar Meg Ryan este, cel putin din punctul de vedere masculin, o neinteleasa. Oricum, sunt de mult trecute zilele de glorie ale acestei "iubite a Americii" care reusea, alaturi de Nora Ephron, Tom Hanks, Billy Crystal sau chiar Hugh Jackman sa stoarca lacrimi romantice din ochii spectatorilor mai simtitori. Din nefericire, nu mai este cazul acum, iar motivele se vad de la o posta.

Ca si Diane Keaton, Ryan are impresia ca rezista in atentia producatorilor si aprecierea publicului daca pare (mult) mai tanara. Prin urmare asteptati-va de la explozii de energie din partea actritei care o interpreteaza in acest film pe Marty, o femeie obeza (doar in poze), care scapa de vreo 50 de kilograme si se pregateste sa muste cu putere din viata, spre nemultumirea fiului ei Henry (Colin Hanks, fiul mult mai celebrului Tom).

Faptul ca mama lui a slabit si acum este inconjurata de fel de fel de tinerei pocnind de testosteron nu prea-l incanta pe Henry, reintors in casa parinteasca alaturi de proaspata lui logodnica, Emily (Selma Blair). Colac peste pupaza, Henry primeste cea mai ingrata sarcina din partea superiorilor sai si anume sa-si spioneze propria mama, banuita ca s-ar fi incurcat cu un seducator latino-american (Antonio Banderas), liderul unei bande de hoti specializate in furturi de obiecte de arta.

Pentru ca filmul nu prea ofera material de analiza (cel putin nu unul din care sa lipseasca intrari din dictionarul de argou), jurnalistii de film din lumea intreaga s-au oprit sa comenteze fizicul lui Meg Ryan, care arata suspect de bine la cei 47 de ani ai si-si pune in valoare buzele si tot ce si-a mai retusat in clinicile de chirurgie plastica printr-o mimica exagerata. Chimia dintre ea si Banderas ofera momentele bune ale filmului, dar acesta este ingreunat de un atat de consistent balast de previzibil, incat DVD-ul poate fi lasat sa se prafuiasca linistit in raft.