Nicholas and Alexandra (1971)

M-a impresionat extrem de mult, este un film de mare clasa, foarte emotionant si dureros, obsedant chiar. Actorii principali, Michael Jayston si Janet Suzman, au roluri foarte dificile, de care s-au achitat la perfectie. Ea a primit nominalizare la Oscar, el nu, desi ar fi meritat din plin. Tarul Nicolae este prezentat cu bune si rele,cu greseli si slabiciuni, fara partinire. In partea a doua devine tragic, are o cadere nervoasa ingrozitoare, apoi isi recapata demnitatea cand isi da seama ca nu isi mai poate salva nici tara si nici macar propria familie. Michael Jayston este perfect in rol (de altfel seamana izbitor cu Tarul), intruchipeaza foarte credibil un om vulnerabil, dar care trebuie sa se arate puternic si voluntar, in traditia autocratilor, care vede prabusindu-se totul in jur si care nu mai poate apara nici macar pe cei dragi. Janet Suzman este de asemenea perfecta in rolul unei femei care nu ar fi vrut sa fie tarina, ci doar sotie si mama, indurerata de boala copilului si de sentimentul de vinovatie ca i-a transmis boala (gena se transmite pe cale materna). Distributia e de calibru greu - Laurence Olivier - Contele Witte, Ian Holm - Iakovlev, Tom Baker - Rasputin, iar copilul Roderic Noble - Alexei - este extraordinar. Pur si simplu un film care trebuie vazut. Revolutia bolsevica prin prisma unei tragedii grecesti.

Un film foarte bun care reprezinta faptele reale cu destinul tragic al familiei Romanov.

Un film pe care producătorul Sam Spigel l-a încredinţat unui regizor talentat, mizând şi pe o distribuţie britanică solidă...