Părerea criticului
Niki Ardelean, colonel în rezerva e povestea unui pensionar care se înduioseaza ascultand Margareta Paslaru. Si e unul dintre cele mai violente filme care ruleaza acum.
Victor Rebengiuc este Niki Ardelean, un om de prisos cu o sotie (Coca Bloos) care da în mintea copiilor, o fiica (Dorina Chiriac) care nu-l mai baga în seama decat atunci cand se împiedica de el, o uniforma de colonel pe care înca o mai poarta la ocazii speciale, o imagine despre armata (“prima institutie informatizata din Romania”) la care continua sa se închine si un cuscru (Razvan Vasilescu) care e pur si simplu un cosmar.
Razvan Vasilescu este Florian Tufaru, unul dintre oamenii aceia care, la modul concret, nu fac nimic rau – dimpotriva, dau sfaturi, indicatii, lectii, lumina, caci ei le stiu pe toate –, dar cumva reusesc sa murdareasca tot ce ating; e unul dintre pornografii de vocatie care nici macar nu au nevoie de pornografie ca sa se exprime – viata de toate zilele este materialul din care îsi creeaza opera.
Niki Ardelean, colonel în rezerva a fost realizat de Lucian Pintilie cu un ochi extraordinar de calm, aproape olimpian, care nu clipeste, si scris de Cristi Puiu si Razvan Radulescu, responsabili de Marfa si banii, un film în care, dupa parerea gresita a multor spectatori, nu se întampla absolut nimic. Încercati sa fiti atenti la Niki Ardelean: în interstitiile nimicului se întampla o groaza de lucruri, care de la un punct încolo încep sa bolboroseasca si sa suiere ca într-o fiertura infernala.
Filmul va rasplateste atentia cu un portret tulburator al fragilitatii – Niki Ardelean pierde toate lucrurile care-i permiteau sa se defineasca si sa se respecte – si cu una dintre cele mai subtile reprezentari ale Raului din cate s-au vazut într-un film romanesc.
Victor Rebengiuc este Niki Ardelean, un om de prisos cu o sotie (Coca Bloos) care da în mintea copiilor, o fiica (Dorina Chiriac) care nu-l mai baga în seama decat atunci cand se împiedica de el, o uniforma de colonel pe care înca o mai poarta la ocazii speciale, o imagine despre armata (“prima institutie informatizata din Romania”) la care continua sa se închine si un cuscru (Razvan Vasilescu) care e pur si simplu un cosmar.
Razvan Vasilescu este Florian Tufaru, unul dintre oamenii aceia care, la modul concret, nu fac nimic rau – dimpotriva, dau sfaturi, indicatii, lectii, lumina, caci ei le stiu pe toate –, dar cumva reusesc sa murdareasca tot ce ating; e unul dintre pornografii de vocatie care nici macar nu au nevoie de pornografie ca sa se exprime – viata de toate zilele este materialul din care îsi creeaza opera.
Niki Ardelean, colonel în rezerva a fost realizat de Lucian Pintilie cu un ochi extraordinar de calm, aproape olimpian, care nu clipeste, si scris de Cristi Puiu si Razvan Radulescu, responsabili de Marfa si banii, un film în care, dupa parerea gresita a multor spectatori, nu se întampla absolut nimic. Încercati sa fiti atenti la Niki Ardelean: în interstitiile nimicului se întampla o groaza de lucruri, care de la un punct încolo încep sa bolboroseasca si sa suiere ca într-o fiertura infernala.
Filmul va rasplateste atentia cu un portret tulburator al fragilitatii – Niki Ardelean pierde toate lucrurile care-i permiteau sa se defineasca si sa se respecte – si cu una dintre cele mai subtile reprezentari ale Raului din cate s-au vazut într-un film romanesc.
