Netflix
×
Utilizator
×
Părerea criticului
"Contratimp" - in regia lui Carl Franklin si pe scenariul lui David Collard - incepe bine si se termina rau, desi incepe rau si se termina bine. Ati inteles ceva? Nu? Ei, atunci trebuie sa vedeti filmul...

Adevarul e ca merita, iar prima scena da tonul: mic orasel din Florida, iulie, caldura caniculara; o frumoasa negresa cheama politia, reclamand o spargere si-un viol; politia vine, "reconstituie", se ajunge la pat. Negresa e o "newcomer"-ita (Sanaa Lathan), politia (tot neagra, din intamplare) e un veteran (Denzel Washington), iar tensiunea erotica dintre cei doi e s-o tai cu cutitul.
(Replicile, care sunt pe muchie de cutit, "taie" cel mai bine.)

Desi filmul continua ca un thriller "noir" si nu ca un pornoir, exista un erotism care vine din multe alte lucruri - pagere, telefoane, faxuri... El se numeste, indeobste, suspans si, atunci cand e facut bine - ca aici -, te tine pe marginea scaunului in asteptarea orgasmului; in "Contratimp", este orgasm in serie.

Celor care cred ca vorbesc in metafore, trebuie sa le spun: da, exista erotism (suspans) de fax. In scena cea mai intensa a filmului lui Franklin, Matt (Denzel) trebuie sa modifice pe computer o factura telefonica in timp ce, in incaperea de-alaturi, faxul scoate factura originala (compromitatoare!)... Avem situatia clasica: factura (sotia) & facatura (amanta), amandoua venind spre barbat in acelasi timp si - in situatia ideala, desi utopica - trebuind sa fie "rezolvate" in acelasi timp! De unde orgasmul in serie.

Factura (sotia) chiar exista: se numeste Eva Mendes si arata de parca e fiica lui Cindy Crawford si-a lui Jennifer Lopez. Matt e-n divort cu ea, iar Mendes (in film Alex Diaz, sefa lui totodata) banuieste c-a dat de bucluc; a doua afirmatie se dovedeste adevarata.
de Alex leo Serban