Părerea criticului
Santa Swap/Schimb de Moşi, o producție norvegiană pentru copii, îi va face nostalgici pe părinții care au crescut și îndrăgit filmele pentru copii ale regizoarei românce Elisabeta Bostan, datorită unei abordări similare a scenografiei, costumelor și universului basmului. Ceilalți, obișnuiți cu scenografii și personaje create pe calculator, hollywoodiene, vor fi dezarmați de „minimalismul” mijloacelor din această producție.

Câți nu au iubit dipticul realizat de Elisabeta Bostan după romanul „Fram, ursul polar", de Cezar Petrescu, „Saltimbancii” (1981) şi „Un saltimbanc la Polul Nord" (1982), dar mai ales filmele „Veronica" (1973) şi „Veronica se întoarce" (1975) ale regizoarei, filme ce dovedeau o bună stăpânire a mijloacelor fanteziei.

În filmul Santa Swap îi întâlnim pe adevăratul Moș Crăciun, pe Crăciuniță și pe copiii lor, ca niște animăluțe din filmele „Veronica”.

Premisa filmului Schimb de Moşi e ofertantă - un tată e deconspirat de copiii lui când se maschează ca Moș Crăciun, ceea ce îi face să nu mai creadă în spiritul Crăciunului. Totul pare pierdut. Asta până când tatăl are o întâlnire providențială cu... însuși Moșul.

Din punct de vedere dramaturgic, însă, filmul este foarte schematic, pe întelesul celor mici, dar nesatisfăcător pentru un public mai mare, care riscă să nu intre în atmosfera de Crăciun pe care o propune filmul.

Santa Swap/Schimb de Moşi rulează în cinematografe numai în variantă dublată. Dublajul este unul din minusurile filmului, însă.