Părerea criticului
The Amazing Spider-Man s-a lansat în cinematografele din 17 oraşe ale ţării, cu un nou protagosnit, Andrew Garfield, o nouă abordare şi necesarul suflu pentru orice început de bun augur. Cu toate aceste cărţi în mânecă, Uimitorul Om Păianjen are de luptat, totuşi, cu un inamic aproape necinstit şi aproape invincibil - faptul că povestea lui este arhicunoscută de către spectatorii de pretutindeni...
Pentru toţi cei care cred că pot face abstracţie de faptul că ştiu pe de rost povestea lui Spider-Man, arătăm - mai jos - atuurile noului film.
O idee fericită a regizorului Marc Webb şi a celor cinci scenarişti implicaţi este că povestea acordă o desfăşurare suficientă descoperii de către Peter Parker a acelor puteri miraculoase pe care le-a dobândit în urma muşcăturii de păianjen radioactiv. Partea aceasta a filmului va fi un regal pentru fanii supereroului. În plus, etapa aceasta a poveştii are şi cele mai multe momente amuzante, umorul de situaţie fiind unul dintre atuurile Uimitorului Om-Păianjen.
Tensiunea produsă spectatorului prin dezvăluirea treptată a superputerilor şi emoţiile pe care însuşi Peter Parker le experimentează odată cu descoperirea abilităţilor extraordinare (printre care simţul ascuţit al pericolului, viteza reacţiilor, forţa crescută, puterea de a controla mental forţa electrostatică - de unde aderenţa excepţională la orice suprafaţă etc.) ajută la excelenta portretizare a evoluţiei personajului.
Povestea se concentrează la început pe faptul că Peter este dat în grijă unchiului Ben (Martin Sheen) şi mătuşii May (Sally Field), iar consecinţele pe plan emoţional ale ruperii de părinţi se manifestă pe parcursul filmului. Schematismul benzii desenate nu se vede nicun moment în construirea personajului principal. Aşa ne ataşăm de noul Spide-Man. Dar atuul esenţial al filmului este Andrew Garfield...
Acest actor de 28 de ani redă fără probleme mimica nătângă a liceanului aflat prima dată în postura de a-şi declara iubirea, stângăcia aceea care amuză şi emoţionează în acelaşi timp. Garfield reuşeşte să facă un Peter Parker extrem de emotiv la început, care explodează în lacrimi când cere socoteală pentru absenţa tatălui. După care e liceanul pasionat de formule, în continuare vulnerabil, dar care se implică pe cont propriu în cercetările OsCorp, şi care dovedeşte încredere în el atunci când discută despre genetică în laboratorul doctorului Curt Connors (Rhys Ifans), fostul coleg al tatălui său. După care devine supereroul ce predă răufăcătorii poliţiei.
Garfield pur şi simplu "fură" tot filmul. Parcă nici nu mai era nevoie de Emma Stone, pe post de Gwen Stacy. Filmul de acţiune cu miza pe drama lipsei părinţilor putea supravieţui bine-mersi în lipsa poveştii de dragoste, şi a supra-estimatei chimii dintre Garfield şi Stone.
Filmările elaborate, inventive, cascadoriile şi efecte speciale vor satisface iubitorii de acţiune, iar povestea abandonului şi - trebuie să recunoaştem - cea de dragoste vor emoţiona. Luptele corp la corp cu Şopârla te vor ţine în tensiune, dar nu sunt întru totul memorabile. Per ansamblu, filmul merită urmărit, te emoţionează, te amuză, te ţine în tensiune şi te face să te ataşezi de Noul Spider-Man şi chiar să ţi se pară... uimitor.
Pentru cei care nu ştiu încă subiectul Uimitorului Om-Păiajen, aflaţi că Peter Parker (interpretat de Andrew Garfield) este un licean retras, abandonat de părinţi în copilărie şi lăsat în grija unchilor. Ca mulţi alţi tineri de vârsta lui, Peter este în căutarea propriei identităţi. În acelaşi timp, trăieşte prima sa dragoste - cu Gwen Stacy. Împreună, ei descoperă ce înseamnă iubirea şi implicarea într-o relaţie care se dovedeşte a fi plină de secrete.
Descoperind o servietă misterioasă care aparţinuse tatălui său, Peter se hotărăşte să pornească pe urmele părinţilor săi, pentru a înţelege motivele care i-au făcut să-l abandoneze. Cercetările sale îl duc direct la OsCorp şi la laboratorul doctorului Curt Connors, fostul partener de proiect al tatălui său. Aici trebuie să înfrunte alter-ego-ul doctorului Connors, un personaj malefic numit Şopârla. Astfel, Peter e nevoit să ia nişte decizii care-i vor schimba total viaţa. Puterile sale speciale vor face din el un erou, Spider-Man.
Pentru toţi cei care cred că pot face abstracţie de faptul că ştiu pe de rost povestea lui Spider-Man, arătăm - mai jos - atuurile noului film.
O idee fericită a regizorului Marc Webb şi a celor cinci scenarişti implicaţi este că povestea acordă o desfăşurare suficientă descoperii de către Peter Parker a acelor puteri miraculoase pe care le-a dobândit în urma muşcăturii de păianjen radioactiv. Partea aceasta a filmului va fi un regal pentru fanii supereroului. În plus, etapa aceasta a poveştii are şi cele mai multe momente amuzante, umorul de situaţie fiind unul dintre atuurile Uimitorului Om-Păianjen.
Tensiunea produsă spectatorului prin dezvăluirea treptată a superputerilor şi emoţiile pe care însuşi Peter Parker le experimentează odată cu descoperirea abilităţilor extraordinare (printre care simţul ascuţit al pericolului, viteza reacţiilor, forţa crescută, puterea de a controla mental forţa electrostatică - de unde aderenţa excepţională la orice suprafaţă etc.) ajută la excelenta portretizare a evoluţiei personajului.
Povestea se concentrează la început pe faptul că Peter este dat în grijă unchiului Ben (Martin Sheen) şi mătuşii May (Sally Field), iar consecinţele pe plan emoţional ale ruperii de părinţi se manifestă pe parcursul filmului. Schematismul benzii desenate nu se vede nicun moment în construirea personajului principal. Aşa ne ataşăm de noul Spide-Man. Dar atuul esenţial al filmului este Andrew Garfield...
Acest actor de 28 de ani redă fără probleme mimica nătângă a liceanului aflat prima dată în postura de a-şi declara iubirea, stângăcia aceea care amuză şi emoţionează în acelaşi timp. Garfield reuşeşte să facă un Peter Parker extrem de emotiv la început, care explodează în lacrimi când cere socoteală pentru absenţa tatălui. După care e liceanul pasionat de formule, în continuare vulnerabil, dar care se implică pe cont propriu în cercetările OsCorp, şi care dovedeşte încredere în el atunci când discută despre genetică în laboratorul doctorului Curt Connors (Rhys Ifans), fostul coleg al tatălui său. După care devine supereroul ce predă răufăcătorii poliţiei.
Garfield pur şi simplu "fură" tot filmul. Parcă nici nu mai era nevoie de Emma Stone, pe post de Gwen Stacy. Filmul de acţiune cu miza pe drama lipsei părinţilor putea supravieţui bine-mersi în lipsa poveştii de dragoste, şi a supra-estimatei chimii dintre Garfield şi Stone.
Filmările elaborate, inventive, cascadoriile şi efecte speciale vor satisface iubitorii de acţiune, iar povestea abandonului şi - trebuie să recunoaştem - cea de dragoste vor emoţiona. Luptele corp la corp cu Şopârla te vor ţine în tensiune, dar nu sunt întru totul memorabile. Per ansamblu, filmul merită urmărit, te emoţionează, te amuză, te ţine în tensiune şi te face să te ataşezi de Noul Spider-Man şi chiar să ţi se pară... uimitor.
Pentru cei care nu ştiu încă subiectul Uimitorului Om-Păiajen, aflaţi că Peter Parker (interpretat de Andrew Garfield) este un licean retras, abandonat de părinţi în copilărie şi lăsat în grija unchilor. Ca mulţi alţi tineri de vârsta lui, Peter este în căutarea propriei identităţi. În acelaşi timp, trăieşte prima sa dragoste - cu Gwen Stacy. Împreună, ei descoperă ce înseamnă iubirea şi implicarea într-o relaţie care se dovedeşte a fi plină de secrete.
Descoperind o servietă misterioasă care aparţinuse tatălui său, Peter se hotărăşte să pornească pe urmele părinţilor săi, pentru a înţelege motivele care i-au făcut să-l abandoneze. Cercetările sale îl duc direct la OsCorp şi la laboratorul doctorului Curt Connors, fostul partener de proiect al tatălui său. Aici trebuie să înfrunte alter-ego-ul doctorului Connors, un personaj malefic numit Şopârla. Astfel, Peter e nevoit să ia nişte decizii care-i vor schimba total viaţa. Puterile sale speciale vor face din el un erou, Spider-Man.
