O mizerie rasista. Chiar dacă a fost făcut în 1915, filmul a fost prea rasist și pentru pretențiile acelor vremuri.
PMihai1996
pe 01 Iunie 2018 14:46
Un film din (1915) care vrea sa arate tupul stapanilor de sclazi din perioda razboiului civil. Se poate observa foarte clar ca regizorul este cam sudist, dar nu putem sa spunem ca este un film rasist, fiind facut in 1915 cand nici femeile nu aveau drepturi.
alali
pe 08 Aprilie 2017 15:55
La orice analiza a acestui film, doua teme trebuiesc obligatoriu atinse. Prima o reprezinta importanta acestei realizari pentru arta cinematografica si pentru modul cum s-a dezvoltat ea ulterior. A doua si probabil cea mai arzatoare tema o reprezinta nu atat caracterul rasist pe care aceasta pelicula il contine, ci repercursiunile pe care proiectia le-a avut asupra societatii americane. Multi cer o disociere a formei de fond si o analiza tehnica doar pe baza materialului brut. O astfel de discutie merge doar in teorie, pentru ca in practica, sa analizezi un film fara sa tii cont de film e un nonsens.
Daca despre Aleksandr Nevsky (1938) am spus ca e filmul perfect al propagandei ruse, despre acesta nici nu poate fi voba sa nazuiasca sa fie ridicat la statutul de lungmetraj de propaganda. Este doar un act de manipulare grosolan si "indoctrinant", nu prea destept si cu exprimari de un ridicol marsav.
A contribuit decisiv la reactivarea unei organizatii teroriste disparute si uitate de timp si a instigat la numeroase acte de violenta cu consecinte dintre cele mai dramatice, facandu-se culpabila chiar si de incitare la crima. Griffith, parese ca ramasese singurul care nu a inteles in ce anume consta caracterul segregationist al creatiei sale. A incercat sa remedieze ceea ce se mai putea repara, un an mai tarziu cu filmul Intolerance: Love's Struggle Throughout the Ages (1916); tardiv efort.
Facand trecerea la partea teoretica a acestei analize, pentru ca aceasta latura incarcata de ura si intoleranta ma deprima numai gandindu-ma la ea, The Birth of a Nation (1915) epateaza ca si tehnica de exprimare. Desi Griffith nu a dat dovada ca ar fi vreun mare artist al marelui ecran, talentul pe parte tehnica a fost unul realmente vizionar. Prima filmare nopatea, prima amplificare a numarului figurantilor cu scopul de a transforma o armata de sute de oameni intr-una de mii si prima poveste de dimensiuni epice transpusa pe ecran, poveste din care nu lipseste planul romantic, nici cel istoric dar nici momentele de tensiune si incordare care sa asigure acapararea intregii atentii a spectatorului.
Si ca stil de exprimare filmul are, cel putin in partea a doua, un caracter la fel de inovativ ca si tehnicile despre care vorbeam. Daca in prima sa parte, cea care constituie jumatatea istorica a filmului, povestea este ordonata si concisa, avand episoade distincte ce surprind strict cate un aspect al evolutiei naratiunii si natiunii, planurile neinteractionand cu terte teme pe durata unui astfel de episod, partea a 2-a lanseaza un nou model de a nara. Mai detaliata ca prima jumatate, expunerea abunda in tot felul de efecte pentru a capta si transmite totodata, cat mai mult sentiment. Relatarea in paralel a mai multor evenimente ce se desfasoara simultan, alterarea coloritului imaginii pentru a intari o stare anume ce ar trebui sa domine relatarea sau focusul concentrat pe centrul de importanta dorit de regizor, totul conlucra la realizarea unei pelicule ce intruneste si in ziua de azi toate rigorile unui "feature film".
Proiectia se putea incheia cu succes si cu o mai mica doza de discriminare si ura rasiala, dupa doar o ora si 15 minute. Probabil ca asa, intregul proiect ar fi fost mai castigat si valoarea artistica ar fi crescut si ea. Dar Griffith a mai avut ceva de adaugat, inca doua ore de tortura pe criterii de culoare a pielii si filmul continua nemilos, discreditandu-se prin ridicolul celor relatate. Un episod este realmente jenant, acea mentiune din cabana asediata, moment in care regizorul tine sa transmita privitorului cat de mult s-ar fi iubit fratii albi din nord, cu cei din sud, daca nu ar fi fost divergenta legata de populatia de culoare. Acest fel de mesaj si maniera de prezentare a unui razboi dureros, suferinte si pierderi resimtite cu preponderenta in sud dupa cum se lasa sa se inteleaga, jignesc inteligenta oricarui privitor al zilelor noastre.
Cam atat despre filmul care care a reprezentat "nasterea Hollywood-ului clasic" cu tot ce inseamna ale sale clisee si sabloane.
Concluzie: Un film manipulativ in care Griffith nu iti lasa nici o marja de analiza proprie, totul fiind catalogat si clasificat dupa cum vede autorul insusi lucrurile. Scalawag, termen discutabil atribuit unui sudist simpatizant al cauzei nordului, aici este repede garnisit cu mentiunea "influentat" (Scalawags, influentati ....) si asa sa fie clara conotatia peiorativa a acestuia. Iar daca mai socotesti ca toate personajele negre au fost interpretate de actori albi vopsiti pe fata, sentimentul produs e putin numit repulsie. Nota 7,21 pentru modul incare a fost ecranizata aceasta mizera poveste rasista.
eduard_stratan
pe 17 Noiembrie 2015 23:44
Ce film rasist nerusinat! ( Tupeul stapanilor de sclavi!)
Cretzulynne
pe 09 Noiembrie 2015 10:03
Pe acelasi subiect - unirea Nordului si Sudului Americii prin abolirea sclavagismului si aceeasi perioada a istoriei - poate fi vazut si "Lincoln" 2012, de Spielberg, pentru o mai buna intelegere.
Iulidesprefilme
pe 06 Iulie 2015 20:25
Ecranizare a romanului "Omul Klanului" de reverend Th. Dixon.
cosmin_kedii
pe 13 Aprilie 2013 17:11
Mare capodoperă a cinematografiei, "Nasterea unei natiuni Acest film spune povestea a doua familii, una din sudul și una din nord ,,sfâșiati de război civil,,
Daca despre Aleksandr Nevsky (1938) am spus ca e filmul perfect al propagandei ruse, despre acesta nici nu poate fi voba sa nazuiasca sa fie ridicat la statutul de lungmetraj de propaganda. Este doar un act de manipulare grosolan si "indoctrinant", nu prea destept si cu exprimari de un ridicol marsav.
A contribuit decisiv la reactivarea unei organizatii teroriste disparute si uitate de timp si a instigat la numeroase acte de violenta cu consecinte dintre cele mai dramatice, facandu-se culpabila chiar si de incitare la crima. Griffith, parese ca ramasese singurul care nu a inteles in ce anume consta caracterul segregationist al creatiei sale. A incercat sa remedieze ceea ce se mai putea repara, un an mai tarziu cu filmul Intolerance: Love's Struggle Throughout the Ages (1916); tardiv efort.
Facand trecerea la partea teoretica a acestei analize, pentru ca aceasta latura incarcata de ura si intoleranta ma deprima numai gandindu-ma la ea, The Birth of a Nation (1915) epateaza ca si tehnica de exprimare. Desi Griffith nu a dat dovada ca ar fi vreun mare artist al marelui ecran, talentul pe parte tehnica a fost unul realmente vizionar. Prima filmare nopatea, prima amplificare a numarului figurantilor cu scopul de a transforma o armata de sute de oameni intr-una de mii si prima poveste de dimensiuni epice transpusa pe ecran, poveste din care nu lipseste planul romantic, nici cel istoric dar nici momentele de tensiune si incordare care sa asigure acapararea intregii atentii a spectatorului.
Si ca stil de exprimare filmul are, cel putin in partea a doua, un caracter la fel de inovativ ca si tehnicile despre care vorbeam. Daca in prima sa parte, cea care constituie jumatatea istorica a filmului, povestea este ordonata si concisa, avand episoade distincte ce surprind strict cate un aspect al evolutiei naratiunii si natiunii, planurile neinteractionand cu terte teme pe durata unui astfel de episod, partea a 2-a lanseaza un nou model de a nara. Mai detaliata ca prima jumatate, expunerea abunda in tot felul de efecte pentru a capta si transmite totodata, cat mai mult sentiment. Relatarea in paralel a mai multor evenimente ce se desfasoara simultan, alterarea coloritului imaginii pentru a intari o stare anume ce ar trebui sa domine relatarea sau focusul concentrat pe centrul de importanta dorit de regizor, totul conlucra la realizarea unei pelicule ce intruneste si in ziua de azi toate rigorile unui "feature film".
Proiectia se putea incheia cu succes si cu o mai mica doza de discriminare si ura rasiala, dupa doar o ora si 15 minute. Probabil ca asa, intregul proiect ar fi fost mai castigat si valoarea artistica ar fi crescut si ea. Dar Griffith a mai avut ceva de adaugat, inca doua ore de tortura pe criterii de culoare a pielii si filmul continua nemilos, discreditandu-se prin ridicolul celor relatate. Un episod este realmente jenant, acea mentiune din cabana asediata, moment in care regizorul tine sa transmita privitorului cat de mult s-ar fi iubit fratii albi din nord, cu cei din sud, daca nu ar fi fost divergenta legata de populatia de culoare. Acest fel de mesaj si maniera de prezentare a unui razboi dureros, suferinte si pierderi resimtite cu preponderenta in sud dupa cum se lasa sa se inteleaga, jignesc inteligenta oricarui privitor al zilelor noastre.
Cam atat despre filmul care care a reprezentat "nasterea Hollywood-ului clasic" cu tot ce inseamna ale sale clisee si sabloane.
Concluzie: Un film manipulativ in care Griffith nu iti lasa nici o marja de analiza proprie, totul fiind catalogat si clasificat dupa cum vede autorul insusi lucrurile. Scalawag, termen discutabil atribuit unui sudist simpatizant al cauzei nordului, aici este repede garnisit cu mentiunea "influentat" (Scalawags, influentati ....) si asa sa fie clara conotatia peiorativa a acestuia. Iar daca mai socotesti ca toate personajele negre au fost interpretate de actori albi vopsiti pe fata, sentimentul produs e putin numit repulsie. Nota 7,21 pentru modul incare a fost ecranizata aceasta mizera poveste rasista.