Părerea criticului
Da, titlul nu suna bine deloc (si nici traducerea in romaneste nu-i mai breaza). Da, Curaj nebanuit este unul dintre cele trei filme cu roluri centrale feminine care l-au facut pe un barosan de la Warner sa "recomande" subalternilor sa treaca cu vederea "filmele cu femei". Si da, individul este un idiot, iar Curaj nebanuit un film inteligent, pe cat de antrenant, pe atat de profund.
Erica Bain (Jodie Foster) iubeste New York-ul. Pentru emisiunea ei de la radio, "Street Walk", bate strazile, inregistreaza sunetele orasului, ii comenteaza reactiile, energia, neastamparul. Il considera regatul ei, "metropola cea mai sigura din lume". Pana intr-o seara, intr-un gang intunecat, logodnicul ii este ucis, iar ea este batuta cu bestialitate, doar pentru distractie, de o banda de cartier. Cand isi revine din coma dupa trei saptamani, Erica are nevoie de mult mai mult timp pentru a depasi trauma. Iar Orasul nu i se mai pare deloc sigur, ci o cloaca imunda, pe care sistemul juridic american nu este in stare s-o controleze cum se cuvine.Si aici in general sinopsisurile de pe toate site-urile de film incep s-o ia razna si sa spuna ca Erica ia situatia in propriile maini si incepe sa ucida in stanga si-n dreapta. Da, exagerez, dar ideea este ca parcursul ulterior al Ericai se incadreaza la categoria "reactiune" si nu "actiune". Erica isi cumpara pistolul pentru un plus de (improbabila) siguranta. Il foloseste prima oara pentru ca este obligata. Il foloseste a doua oara pentru ca este aproape obligata. Iar de-aici este meritul regizorului Neil Jordan (Interviu cu un vampir, Breakfast on Pluto) sa administreze lucid alunecarile femeii pe panta dulce, dar si extrem de periculoasa, a razbunarii, ca si contraponderea detectivului Mercer (Terrence Howard), pornit in urmarirea anonimului "justitiar".
Cu interpretarea lui Jodie Foster (al patrulea thriller la rand al actritei, maine-poimaine poate joaca un android intr-una din continuarile la Terminator), muzica lui Dario Marianelli si cadrele intunecate ale lui Philippe Rousselot, The Brave One este unul dintre cele mai inteligente, credibile si captivante thriller-e pe care le-am vazut in ultima vreme. Chiar daca nu-i deloc lipsit de defecte (vezi relatia Ericai cu detectivul Mercer, care pe mine nu m-a convins), filmul lui Jordan arata inca o data maiestria regizorului in a prezenta evolutii neasteptate, surprinzatoare, ale personajelor sale.Adevarat exercitiu in disperare, filmul denunta pe de-o parte sistemul juridic american, prea birocratic, ticait, indulgent si mamos cu toti descreieratii (ceea ce nu ne prea intereseaza), si ofera in acelasi timp drept solutie reactiile si deciziile Ericai (ceea ce ne intereseaza foarte mult, pentru ca de aici provine cantitatea impresionanta de andrenalina a filmului). Plus ca anumite scene mie unuia mi-au dat o satisfactie aproape comparabila cu finalul lui Dogville. Neaparat de vazut.
Erica Bain (Jodie Foster) iubeste New York-ul. Pentru emisiunea ei de la radio, "Street Walk", bate strazile, inregistreaza sunetele orasului, ii comenteaza reactiile, energia, neastamparul. Il considera regatul ei, "metropola cea mai sigura din lume". Pana intr-o seara, intr-un gang intunecat, logodnicul ii este ucis, iar ea este batuta cu bestialitate, doar pentru distractie, de o banda de cartier. Cand isi revine din coma dupa trei saptamani, Erica are nevoie de mult mai mult timp pentru a depasi trauma. Iar Orasul nu i se mai pare deloc sigur, ci o cloaca imunda, pe care sistemul juridic american nu este in stare s-o controleze cum se cuvine.Si aici in general sinopsisurile de pe toate site-urile de film incep s-o ia razna si sa spuna ca Erica ia situatia in propriile maini si incepe sa ucida in stanga si-n dreapta. Da, exagerez, dar ideea este ca parcursul ulterior al Ericai se incadreaza la categoria "reactiune" si nu "actiune". Erica isi cumpara pistolul pentru un plus de (improbabila) siguranta. Il foloseste prima oara pentru ca este obligata. Il foloseste a doua oara pentru ca este aproape obligata. Iar de-aici este meritul regizorului Neil Jordan (Interviu cu un vampir, Breakfast on Pluto) sa administreze lucid alunecarile femeii pe panta dulce, dar si extrem de periculoasa, a razbunarii, ca si contraponderea detectivului Mercer (Terrence Howard), pornit in urmarirea anonimului "justitiar".
Cu interpretarea lui Jodie Foster (al patrulea thriller la rand al actritei, maine-poimaine poate joaca un android intr-una din continuarile la Terminator), muzica lui Dario Marianelli si cadrele intunecate ale lui Philippe Rousselot, The Brave One este unul dintre cele mai inteligente, credibile si captivante thriller-e pe care le-am vazut in ultima vreme. Chiar daca nu-i deloc lipsit de defecte (vezi relatia Ericai cu detectivul Mercer, care pe mine nu m-a convins), filmul lui Jordan arata inca o data maiestria regizorului in a prezenta evolutii neasteptate, surprinzatoare, ale personajelor sale.Adevarat exercitiu in disperare, filmul denunta pe de-o parte sistemul juridic american, prea birocratic, ticait, indulgent si mamos cu toti descreieratii (ceea ce nu ne prea intereseaza), si ofera in acelasi timp drept solutie reactiile si deciziile Ericai (ceea ce ne intereseaza foarte mult, pentru ca de aici provine cantitatea impresionanta de andrenalina a filmului). Plus ca anumite scene mie unuia mi-au dat o satisfactie aproape comparabila cu finalul lui Dogville. Neaparat de vazut.
