The Fountain (2006)

Am să îl văd azi, nu neapărat pentru nota sa pe IMDB sau pentru a mă decide în ce tabără mă așez, ci pentru povestea din spatele acestui film: regizorul căpătând un fiu de la actrița principală!

Mesajul este simplu la prima vedere, acela că singurul moment, singura clipă sigură a vieții este MOARTEA, însă ea nu este finalul, este doar o trecere în dimensiuni diferite, superioare, ale înțelegerii, ale cunoașterii, ale puterii, tot ce este creat în lumea pe care noi o vedem, o simțim, aici, pe Pământ, este construit minuțios de Univers în timp și spațiu. Mesajele filmului pot fii foarte multe, sub diferite forme negative sau pozitive, depinde cât esti de pregătit cultural, ce experiente de viață ai acumulte până în momentul vizionării lui și cat de mult vrei să-ți pui genetic neuronii sau neuronul...la contribuție, plus de asta putem face legătura chiar si cu alte filme de genul acesta, spre exemplu "Atlasul Norilor" s.a.m.d...
Dintr-un alt punct de vedere mai "pământean" este creată încă o unealtă de acceptare a morții de către noi, cei care am privit aceste scene, îmbrăcată frumos, cinematografic...un dresaj al societății, mascat prin actor, regizori, entertainament...Dintr-un alt punct de vedere filmul nu poate fii recomandat personelor în momente de labilitate psihică și emoțională, putând lua drept încurajarea media creată in jurul acestui film pentru anumite acțiuni extreme de suicid...spre o "lume mai bună ", da știu nu va-ți gândit la asta.
Cât despre scenariul, rolul lui Hugh, este puternic feminizat prin instabilitatea emoțională, plange in 80% din cadrele cu el...de aceea nu pot inacadra acest film la vreo capodoperă a nici unui gen...îți trebuie o claritate in momentul vizionarii lui, pentru a observa plusurile mesajelor și minusurile dresajului în masă adus de cei care controlează audio-vizualul mondial...

A primit Oscar pentru modul in care scenaristul atentioneaza umanitatea despre raul pe care il pot face drogurile. Are multe filme si spoturi in acest sens.
Filmele lui nu sunt SF-uri sau metafizica ci viziuni ale drogatilor : absurde , abstracte , incoerente si confuze, o alta lume, alt univers.
Nu recomand filmul pentru ca prezinta un real alterat de droguri si nu un sofism superinteligent greu de descifrat, asa cum vor sa va induca unii.

Este un film excepțional cu o imagine si o coloana sonora pe masură.
Nu există moarte, există reîncarnarea sufletului în cineva/altcineva și nicidecum într-un lucru material.
Filmul aduce în lumină mitul Copacului Vieții ca punct de trecere între viață și moarte si prezină 3 povești diferite, jucate de aceleași fețe, cel mai probabil reîncarnați de-a lungul vremii.
Hugh Jackman și Rachel Weisz au fost impecabili-o plăcere să îi vezi cum joacă și pe bună dreptate, chiar transmit acele emoții, de la frică, la dragoste infinită, părere de rău, încredere...
Filmul este un spectacol pe toate planurile, atât nevăzut, cât și cel nevăzut, o adevărată punte de trecere către ceea ce credem noi sau poate chiar avem dreptate că se numește Raiul Sufletelor, locul de reîncarnare pe Pământ.
Inedit, original, spectaculos, fără cuvinte

@cosmin742000 De ce HJackman este o forma inferioara de viata:))))

Filmul e de 10/10, daca reusesti sa il intelegi bineinteles

Lavvw, ești așa sigur că posezi o inteligență peste medie? Poate că e ... asimptomatică! Aaaa ,uitam! Multă muie Cosmin 742000, retardatul cu mizeria!!!!!!! Concluzia: filmul e f. bun, nu vă luați după dăncilieni!

-Absurd
-Abstract
-plicticos
-concepte sf. crestinopate

Poveste: 2
tehnic, imagine, sunet : 7-8
Scene si imagini spectaculoase: 7-8
Scenariu : 2
Creativitate : 4 (mediocra)
Actori: 7
Locurile filmarii: 8
Ideologie-Concept-Logica : 2
Educativ-Spiritual : 3 .

Poate o ideea originala pt 2006, efcte superbe într-adevăr, dar e un film mai mult abstract, transmite ceva emotie...Finalul e... lipsit de orice logica. Să ne bucuram totuși pt cei care cred ca e cel mai bun film văzut în viata lor:))

Un SF mai neobisnuit fata de ce am vazut, dar nu am simtit nicio emotie.....

nu prea stiu cum sa incep:"un film pentru cei ce sunt snobi"-(cred ca da, pentru cei ce se cred deasupara "oglinzii"!Eu ce inteleg ca tema nus ..vanitas vanitatum,PLM viata i-i de cacat ;nu renastere, nu viata de apoi, nup nirvana, nu eden nu rai plm murea Dante de ciuda daca vedea filmu asta.COPACUL?da bine; tema tot c..ul;nus ce am inteles eu, la cultura mea generala(discutabi dar nu de voi) toti ne ducem la LILIECI (DACA NU INTELEGETI MESAJUL )LA FEL CA FILMUL ESTE DE INTERPRETAT

Este greu de inteles cum un regizor ca Darren Aronofsky a acceptat in distributia unui film de-al lui o forma inferioara de viata precum Hugh Jackman

Filmul este foarte bun, nu pot sa zic nu, se vede ca e un film subtil, cu tot felul de straturi si intelesuri ascunse, dar sincer, parcursul lui e extrem de plictisitor. Da, am inteles ideea si totul, am prins emotia, dar ii lipseste ceva. E prea plictisitor parcursul si efectiv la un moment dat nu mai rezisti. Il recomand, dar daca va plictisiti repede mai bine il ocoliti. :))

o idee genial de abordare a universului si a fenomenului timpului si a vietii

Am ramas placut impresionat de film, foarte emotionant, merita vazut

Greu de înţeles, pe alocuri incoerent şi confuz, "The Fountain" al lui Darren Aronofsky perorează pe tema efemerităţii vieţii, a dragostei ce transcende timpul şi a continuării existenţei dincolo de moarte. Afectat de îmbolnăvirea ambilor săi părinţi de cancer, Aronofsky a căutat spiritualitatea, încercând să găsească răspunsuri la problema morţii în diferite religii. "The Fountain" este o sinteză a tuturor răspunsurilor găsite de el, fiind amestecate într-un creuzet convingeri mayaşe, budiste şi creştine despre viaţa eternă şi despre supravieţuirea sufletului omenesc sub diferite forme.

Filmul relatează concomitent trei poveşti de dragoste care au loc în epoci diferite: căutarea Pomului biblic al vieții de către un conchistador spaniol pentru a trăi împreună cu regina Spaniei, ucisă de Inchiziţie; încercarea disperată a unui medic din zilele noastre de a găsi leacul împotriva cancerului de care suferea propria sa soţie; dorinţa unui călător cosmic din viitor de a deveni nemuritor în timp ce-şi plânge iubirea pierdută. Cele trei poveşti se întrepătrund, iar interpreţii lor sunt aceiaşi Hugh Jackman şi Rachel Weisz în diferite ipostaze. Ideea rămâne în esenţă aceeaşi: căutarea remediului împotriva morţii şi a elixirului vieţii veşnice pentru a reînvia iubirea pierdută pe vecie, revolta omului împotriva blestemului rostit de Dumnezeu după săvârşirea de către Adam şi Eva a păcatului originar şi transformarea lor în muritori.

Fără a nega meritele metafizicii sale, filmul amestecă idei filozofice extrase din Biblie (viaţa veşnică, învierea), din credinţa budistă (meditația, reîncarnarea) şi din cea maya (transformarea omului după moarte într-un element al naturii ca parte a unui circuit etern al vieţii), iar rezultatul nu este unul convingător.

În plus, pendularea permanentă şi dezordonată a filmului între cele trei poveşti creează confuzie, ducând la repetiţii care încâlcesc mult firul narativ şi ideile sale. Un alt minus îl constituie încărcătura sa stilistică prea puternică, care oboseşte spectatorul. "The Fountain" este un experiment cinematografic interesant, dar din păcate nu depăşeşte stadiul unui experiment. Din acest motiv, nu-l pot nota cu mai mult de 8.

Dacă ești o persoană rațională, fără prieteni imaginari mâncători de capre și creatori de universuri, bagă-ți un deșt în dos și uită-te la Tom și Geri, ești mai câștigat decât să te uiți la filmul ăsta. Nota este pentru actori și realizare dar ideea merită nota zero.

Un film care emotioneaza, despre...moarte. Omul este introdus in ciclul nastere, moarte si renastere, alaturi de natura si astral, intr-un mod stilizat, care reuseste sa impresioneze.

Mi s-a parut destul de greu de "digerat".. dar a fost de o subtilitate iesita din comun. Am citit mai multe comentarii si imi dau seama ca fiecare percepe in felul sau, asa cum am facut si eu. Filmul este plin de simboluri care concretizeaza toate la un loc viata de dupa moarte sau eternitatea de dupa. Sentimentele sunt scapate de sub control si fac, ca fiinta umana sa se axeze pe o iubire reala si nu spirituala.
Personajul lui Hugh se concentreaza pe o lume, unde totul are sens, mai putin moartea, pe care ii e greu s-o accepte si crede in obiecte cum ar fi verigheta care il tine in legatura cu iubita. Cred ca regizorul a vrut sa puna amprenta pe partea "vietii" necunoscuta si un absolut la care ajungi dupa ce clarifici tot, aici, pe pamant.. un fel de nirvana.

M-a uimit filmul,si am ramas fara cuvinte,unul dintre cele mai bune filme care exista,recomand din tot sufletul:)

un film foarte bun ce reflecteaza substraturile, vietii, dragostei si a mortii!!

Un film genial si atat . Coloana sonora , facuta tot de un genial (Clint Mansell) face ca totul sa se imbine intr`o armonie rar intalnita . Genial !

Pelicula explorează ideea nemuririi de-a lungul a o mie de ani şi prin intermediul a trei poveşti...

Un film ce m-a impresioant. Trei povesti in truna singura. Foarte buna ideea. Mi-a placut foarte mult.

Magnific film....putin cam greu dar o idee stralucitoare. Se merita vizionat!

In afara de filmul exceptional prezentat pe 3 planuri,1 real si 2 imaginare,aceasta capodopera vine si cu un soundtrack care te misca si te pune pe ganduri si anume 'Death is the road to awe".Awe este considerat cel mai complex sentiment pe care un om il poate avea!

Acest film este purtator de mesaje subliminale, recomand tuturor celor care il vizioneaza sa discearna cu atentie mesajele primite si sa filtreze cu scrupulozitate ideile de baza.Filmul are menirea de a "inmuia" invelisul dur al ratiunii care protejeaza spiritul si apoi, prin manipulare psihologica (tactici ascunse, amagitoare sau abuzive) urmareste schimbarea perceptiei sau comportamentului celorlalti.
Asa se explica trairile "profunde" pe care cei care au vizionat filmul le au. Citez:
"L-am vazut de 3 ori si de fiecare data cand am iesit din cinema am ramas intr-o atmosfera anume ... de gandire la ... tot!";"este impresionant ! fascinant ! este genial!";"Fimul este mai mult decat genial. Psihedelic, cosmic, romantic pana la Dumnezeu." s.a. Oameni buni, aveti mare grija, nu ingurgitati tot ce vi se ofera pe tava, fiti mai rationali, ganditi la rece, acest gen de filme este menit sa va atinteasca cu ochii la TV!

Filmul incearca sa arate omului "material", care trebuie sa se regaseasca si sa nu se mai abata de la originile traseului sau pe pamant. Eu am inteles ca oamenii ar trebuii sa isi regaseasca partea spirituala nu cea materiala daca vor sa fie fericiti.

Desi eu posed acest film pe dvd, subtitrat si in romana si in alte limbi, la fel si "pista audio" , iar claritatea imaginii este ireprosabila, l-am vizionat o singura data, in 2008. Are o tema care mi-a captat intraga atentie, si sunt total de acord cu acei oameni., care au afirmat despre acest film, ca ar fi " foarte greu de inteles". Ar fi...si nu prea. Daca urmariti atent filmul chiar de la bun inceput, va fi mult mai usor pe parcurs, ( vizionand secventele si facand o anumita "legatura" intre ele ) sa va faceti o idee si sa intelegeti ce anume "mesaj" ( hai sa-i spunem asa), transmite filmul. In alta ordine de idei, sunt total de acord ca filmul este emotionant, dar mai potrivit ar fi daca i-am spune "tulburator", sau " dramatic ".

Filmul a fost o metafora pe mai multe straturi de o poveste de dragoste despre speranta, teama, pierdere si moarte

o drama psihologica grea de inteles dupa parerea mea

Interesant filmul prin prisma mesajelor pe care le transmite si a lumilor reale si fantastice in care se desfasoara povestea

N-am cuvinte despre filmul asta, pur si simplu genial.
Sper ca Aronofsky sa mai faca filme de genul.

Filmul este cert unul din cele mai bune pe care le-am vazut .Cat despre inteles , nu trebuie sa-l intelegi ci trebuie sa-l simti. Din pacate putini il simt si de aceea traim in lumea in care traim.

Filmul prezinta mai multe viziuni despre viata si moarte, foarte greu de inteles si se bazeaza pe imaginatia fiecaruia, pe puterea de percepere si pe cunostintele religioase ale fiecaruia . Este o viziune regizorala originala, interpretata exceptiona de Hugh Jackman. Filmul necesita multe vizionari.

M-a impresionat foarte mult, este un film obligatoriu de vazut si de revazut!

Un film pentru snobi.Va rog sa imi spuneti si mie mesajul acestui film.

Acest film este extraordinar, este intradevar o opera de arta, simbolismul,scenariul perfect , coloana sonora(Clint Mansel),toate regizate perfect de Darren Aronofsky au facut ca acest film ca devina filmul meu preferat...si sa nu uitam de Hugh Jackman, care joaca magnific. Acest film nu il vezi, il simţi !!

in primul rand , efectele speciale de geniu sar in ochi ! apoi distributia , in frunte cu Hugh Jackman si Rachel Weisz , care joaca exceptional sub bagheta lui Darren Aronofsky ! povestea captiveaza , filmul ruland in ordinea fireasca abia dupa prima jumatate , pana atunci fiind prezentate , pe langa scenele din trecut si prezent , si altele pe care le intelegi in a doua jumatate ! ce m-a impresionat cu adevarat a fost ca este primul film in care este prezentat androginul , fiinta miraculoasa ce este prezentat ca "imbinarea perfect armonioasa dintre barbat si femeie" , persoana care poate fi vazuta la sfarsitul filmului ! nu pot spune ca este o capodopera , dar un film de calitate ramane !

foarte buna ideea filmului!!!!!! recomand acest film sa-l vedeti !!!!

Un film extrem de interesant, metafizic si cu o idee foarte originala! Scenariul si regia sunt foarte bune, efectele vizuale sunt o incantare, coloana sonora este impresionanta, iar distributia este de exceptie! Povestea este privita din trei perspective, iar printre multitudinea de idei pe care le transmite, una dintre ele este - Moartea nu este sfarsitul, este inceputul spre altceva si din orice moare altceva renaste! Un Must Seen! Recomand!

Nu pot sa cred ca filmul asta e facut de regizorul lui Requiem For A Dream. In alta ordine de idei, Hugh Jackman iti ia piuitul cu interpretarea lui.

filmul este bun dar... muult prea lacrimogen , iti creeaza o stare de tristete profunda , acum fiecare cu ce-i place dar mai repede m-as uita la un film nu conteaza drama sau alt gen , dar macar sa nu te faca sa oftezi , tampenii lacrimogene.
si mai cred ca ar trebui scoasa din descrierea filmului genul s.f este drama si atat

Foarte interesanta viziunea regizorala, foarte frumoasa povestea.Recomand acest film.

Recomand ca daca va uitati la acest film sa fiti atenti pemtru ca daca nu sunteti nu intelegeti prea multe. Bun film!;)

Pentru ca sunt total impotrvia comentariilor de genul "nu trebuie sa intelegi nimic din el , tocmai asta e farmecul lui, ca fiecare opinie e adevarata" dar mai ales pentru ca am simtit filmul un pic diferit cred, fata de ce citesc prin commenturile de mai sus, o sa imi expun si eu parerea despre mesajul filmului mai ales pentru ca vreau sa vad unde gresesc (daca!).
In primul rand actiunea se desfoasara pe 2 planuri :
1. Planul real (2000/prezent) in care ne este prezentata povestea unui medic neputincios care traieste drama de a-si vedea sotia murind de o boala pe care el nu o poate vindeca (ca e vba de tumoare sau era sida tot aia).
2. Planul fantastic (1500 si 2500/ trecut si viitor) in care ne sunt prezentat alegoric trairile lui, calatoria spirituala pe care o face in fata dificultatilor/intrebarilor care apar.
Filmul nu incepe totusi cu boala lui Izzy el in incepe cu adevarat in momentul in care regina Spaniei/ Izzy ii da ca sarcina conquiztadorului/ lui Tom sa descopere secretul vietii vesince/sa termine povestea. Intr-un fel povestea incepe cand Izzy accepta ca o sa moara si ii cere lui Tom sa faca astfel ca povestea lor sa nu se termine o data cu moartea ei fizica .Din aceasta sarcina Tom intelege ca el trebuie sa fie "conquiztadorul" plecat pe pamanturi nevizitate vreodata, primul care sa descopere leacul bolii ei. Insa repet , povestea conquiztadorului, este in esenta solutia problemei asa cum o vede el in prima faza ... un leac universal. Faptul ca nu reuseste e evident , ajunge departe dar nu poate sa treaca de ultimul paznic al arborelui vietii. Aici ca o scurta paranteza trebuie mentionat faptul ca in viata reala, Tom medicul incepe sa delireze. In fata disperarii de a nu gasi un leac (exprimat clar prin faptul ca nu poate sa il bata pe indianul ala dubios din varful piramidei) se autoconvinge ca de fapt e din ce in ce mai aproape. Fals, el nici nu vindeca maimuta nici nu descopera (din nou ca medic) leacul tineretii iar faptul ca totul a fost subconstient proiectat asupra realitatii se vede spre sfarsit prin reactia colegilor cand in pragul nebuniei declara ca e bine trebuie sa munceasca sa gaseasca un leac impotriva mortii , moment in care medicul de culoare il priveste in mod evident cu mila , ca pe un bolnav muribund. Aici intervine planul 3 , care ni-l prezinta pe Tom incapabil sa termina povestea, conquiztadorul invins. El traieste izolat complet de lume , doar cu arborele vietii (care o simbolizeaza clar pe Izzy) uscat, traind doar din amintirile ei. Aici va avea reveletia si aici cred eu e cheia filmului. El inteleg ca de fapt solutia nu este viata vesnica ci moartea lui. Ca povestea lui cu Izzy sa se poate termina (traind fericiti !!!) el trebuie sa se sacrifice asemenea zeului Mayas pentru a creea o lume noua pentru el si Izzy. Dupa revelatia (cand ii spune lui Izzy "voi muri") capata puteri demiurgice (sa zic) si primul lucru este sa inteleaga desertaciunea cautarii vietii vesnice, a leacului universal, prin soarta conquiztadorului care devine devorat de propria lui lacomie devine pamant (sau flori tot aia).Este de fapt mustrarea pe care o simte in viata reala atunci cand obsedat de munca lui, de cautarea unui leac uita sa petreaca ultimele momente frumoase alaturi de sotia lui(scena reluata constant in film). Mai direct el intelege ca atunci cand cauti nemurirea poate o gasesti , poate nu, dar de murit tot mori:) . Pana aici destul de logic si de clar dar problema vine din cum traducem asta in planul real. Eu vad o singura solutie, faptul ca de fapt el se sinucide. Mai precis el intelege ( din povestea zeului mayas) ca singurul mod de a crea viata este prin sacrificiu si implicit prin moarte. Asta face in planul spiritual in viitor cand prin disparitia lui "arborele vietii" renaste, arbore plantat de el la sfarsit la mormatul lui Izzy, arbore care o simbolizeaza. Eu cred ca filmul asta implica, faptul ca el se sinucide , iar prin sacrificiul lui, o noua lumea apare, o lume in care Izzy prinde din nou viata, o lume in care el poate sa ii spuna "am terminat-o si sa o sarutae la sfarsit!"

filmul meu preferat... nu mai are rost sa mai istorisesc ce mi-a placut, cred ca nota spune totul

un film foarte bun.......mia placut....cand am ocazia o sa ma mai uit la el

The Fountain - Cred că-n filmul ăsta era vorba despre ceva...

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
februarie 2007

Dacă George Călinescu n-ar fi fost un mare filolog, ci doar un scriitor bun, tot ar fi avut o contribuţie seminală pentru istoria şi teoria artei, măcar prin antologica scenă în care Titi, adolescentul retardat din Enigma Otiliei, povesteşte cum e la cinematograf. Concluzia e că nu te poţi simţi deloc bine când ai senzaţia coborârii la acelaşi nivel intelectual, în faţa unui film care se vede cam aşa:
* Mai întâi arată nişte luptători de pe vremuri cum se bat în săbii şi suliţe c-un trib, până când numai unul scapă şi ajunge în faţa unui preot care vrea să dea-n el cu ceva care arde.
* Pe urmă arată un om tuns zero care şade turceşte-n aer plutind printre stele până ajunge la un balon de sticlă în care e puţin pământ şi un pom. El ia în gură o bucăţică din coaja copacului, şi atunci apare o femeie în pardesiu alb cu fular lung care-i zice "Termin-o."
* Pe urmă femeia e în uşa unei case, şi-l cheamă la o plimbare prin zăpadă pe un al treilea om, cu păr ca toţi oamenii, care lucra la un birou. (Ei trei semănau, cred că era acelaşi actor.) El îi spune că nu poate, că-l aşteaptă colegii lui.
* Pe urmă ăla ras în cap face mişcări de Tai-chi profilat pe cerul înstelat.
* Pe urmă vedem cum ăla de la birou, care e doctor, împreună cu colegii, lucrează ceva la un babuin legat într-o găleată de protecţie.
* Pe urmă...

Cam prin faza asta, începeam să bănuiesc că s-ar putea să fie vorba despre ceva în film - da' taie-mă, omoară-mă, nu pricepeam în vecii vecilor despre ce anume!
Totuşi, speram ca, mai devreme sau mai târziu, să devină măcar atât de coerent încât să poată fi urmărit, dacă nu şi înţeles.
A devenit. Cât de cât.
Aşa c-am putut rezista până la sfârşit, ca să scriu aceste rânduri şi să vă spun că:

Domnilor,
Cine-şi închipuie că dacă ţine el neapărat să spună ceva măreţ, ceva adânc, ceva emportant pentru omenire, asta-i conferă deplina libertate de a se zbengui cu regulile meşteşugurilor artistice (literare, plastice, muzicale - ca să nu mai vorbim de teatru şi cinema!) eggzaktamente cum îi trăsneşte prin cap, se înşală amarnic. Uitaţi-vă la tablourile lui Dali. În nebunia lui intitulată "paranoia critică" (adeseori lipsită intenţionat de orice sistem!), marele geniu al suprarealismului respecta nişte reguli elementare - poate chiar involuntar, poate chiar inevitabil. Cele şase busturi ale lui Lenin care apar pe un pian cu coadă spun o poveste! Nenumăratele ceasuri semipăstoase şi omniprezentele furnici te iau cu furnicături pe şira spinării! Falsele perspective, oamenii invizibili, apoteozele dolarului, coarnele propriei virginităţi autosodomizând-o pe Gala sau mistica gării din Perpignan, sunt nebunie cu metodă, copii! Asemenea Beckett, cu Molloy - a cărui primă parte, bizarul monolog autist al vagabondului nebun, te captivează atât de nemilos, încât apoi te poartă şi de-a lungul trenantei părţi a doua, care urmăreşte plicticosul declin al prozaicului Moran. Ce să mai vorbim despre Tarkovski, cu straniile lui proiecţii din Călăuza (unul dintre cele mai eschatologice, criptice şi mistice filme făcute vreodată, dar care pare a te hipnotiza de la cap la coadă), din Sacrificiul, dar mai ales din Oglinda (autoportret psihologic neinteligibil pentru oricine nu e Tarkovski - dar care, oricât ar intriga, incita, irita, dezamăgi, cel puţin nu plictiseşte nici un moment). Asemenea Cârtiţa lui Jodorowski - alt film menit doar să-l facă pe autorul lui să se simtă bine, dar suficient de parşiv pentru a seduce spectatorul încă din primele cadre, a-i spune cu negrăită măiestrie o poveste şocantă şi întortocheată care-i dă la tot pasul senzaţia că va găsi cheia filmului chiar după colţul secvenţei următoare, iar în final îl lasă nu doar cu buzele umflate, ci şi cu un chef nebun de a mai vedea filmul cel puţin o dată (măcar ca să se uite mai bine la aschimodiile alea masacrate, sau la mielul răstignit în deşert, cu titlurile lor biblice cu tot).

Toate aceste exemple de ciudăţenii, în majoritate geniale, pe alocuri doar inteligente, au în comun două trăsături fundamentale: o foarte precisă stăpânire a mijloacelor profesionale, şi (în consecinţa acesteia) o uriaşă putere de seducţie asupra publicului. Ceea ce, relativ la The Fountain / Fântâna lui Aronofsky, ridică mari probleme.

Rachel Weisz, interpreta rolului (ăă... rolurilor) principal(e) feminin(e) şi logodnica autorelui, s-a declarat şocată că, anul trecut la Festivalul de la Veneţia, filmul a fost primit cu huiduieli. Totuşi, femeia se consola cu gândul că "e altceva decât s-a făcut până acum" şi că "unii n-au înţeles".

Într-adevăr, cred că huiduitorii n-au înţeles - pentru că eşecul acestui ziggurat de treizeci şi cinci de milioane de dolari scremut pe parcursul a şase ani nu e de huiduit, ci de plâns. Şi, din păcate, nu e ceva ce "nu s-a mai făcut până acum". S-a făcut cu vârf şi îndesat. Ştiţi unde? În şcolile de cinema ale întregii lumi, şi mai cu seamă în cinecluburi. De-a lungul ultimelor patru, cinci decenii, mii şi mii de amatori talentaţi şi studenţi promiţători au turnat pe peliculă ore, zile, luni, ani întregi de cadre din care nu se înţelegea nimic, care nu se legau între ele de nici o culoare, dar trosneau vârtos de solemnitate, genialitate şi stilisticitate. Parabole încriptate sprijinite pe cârje metaforice, pretenţii mitologice însăilate prin simboluri, acrobaţii onirice cusute cu aţă ezoterică - şi toate, umflate-n pene precum curcanu' că peste noi pogorâtu-sa inspiraţia divină cu hârzobu', şi lasă, ce dacă ne râde lumea, ăia e proşti.

Să-ncercăm dar să descâlcim câte ceva din măreaţa viziune a lui Darren Aronofsky - şi să ne dumirim: chiar suntem noi ăia care e proşti?

Va să zică: tema scenariului e căutarea vieţii veşnice. Sub ce formă? Păi sub forma Copacului Vieţii din Grădina Edenului, pe care Dumnezeu l-a ascuns bine-bine după ce Eva s-a înfruptat din frate-său, Copacul Cunoaşterii. Cum tema se regăseşte în miturile generatoare ale majorităţii marilor religii, o au şi mayaşii, şi se pare că undeva într-un templu al lor, tupilat cu străşnicie, se găseşte pomul cu pricina. Cine-i scrijeleşte scoarţa şi-i suge puţină sevă, ăsta e.

Tot de la mayaşi citire, există undeva în cer o stea Xibalba, un fel de Shamballa a sufletelor pure, poţi să-i zici Paradis, Rai, Eden - important e că şi acolo se poate găsi puţină nemurire.
Aşa că pornind de-aici, se urzesc trei poveşti, care de care mai interesantă:

În Spania renascentistă, Isabella de Castilia, ajunsă la cuţite cu Marele Inchizitor, îl trimite pe conquistadorul Tomas în Lumea Nouă, să-i aducă elixirul vieţii veşnice - promiţând ca la-ntoarcere să-i dea mâna de soţie şi jumate din împărăţie. Tomas se duce, ajutat de-un cleric iniţiat, dezleagă rebusul à la Cărăbuşul lui Poe, şi găseşte templul cu pricina - dar când să intre, un preot sare la el să-l bată. Şi-atunci...

În zilele noastre, doctorul Tom Creo face cercetări pe babuini canceroşi, în timp ce nevastă-sa, Izzy, cancerizează şi ea cu-o tumoră pe creier. Izzy a scris o carte, care-i povestea lui Tomas şi-a Isabellei, întreruptă la fel ca paragraful de mai sus - aşa că, de pe patul de moarte, îşi tot misionifică soţul: "Termin-o." Noroc că, nu se prea ştie cum (deşi se bănuieşte că şi-a vârât coaja copacul vieţii, ăl de-l căuta Tomas), cercetătorii descoperă un medicament care-l face pe maimuţoiul bătrân să întinerească, ba chiar să se mai vindece şi de cancer. Tom abia aşteaptă să-i dea medicamentul şi lui Izzy, dar are răbdare, că încă nu e voie - nu s-au terminat testele, nu s-a aprobat nu ştiu ce, blabla. Răbdare scump plătită, căci Izzy intră-n fibrilaţii şi moare cu nesimţire, aşa că Tom face o criză şi zbiară la colegii de la reanimare "Voi aţi omorât-o"! Pe urmă se calmează, iar la înmormântare e chiar foarte solemn.

În sfârşit, Tommy, un cetăţean din secolul XXVI, chel şi debusolat, călătoreşte prin spaţiu spre nebuloasa Xibalba, stând în poziţia Lotus. Din când în când, îl vedem în acea sferă unde creşte şi Pomul Vieţii, şi unde-l vizitează uneori Izzy, care-i tot repetă: "Termin-o", "Termin-o".

Aceste trei storele (diminutiv de la story) se împletesc după reguli numai de Aronofsky ştiute, nu foarte abil, dar teribil de confuz. Un inel dăruit de Isabella lui Tomas tot sare dintr-una în alta. Personaje de ici glăsuiesc altora de colo. Spre sfârşit, convergenţa se mai strânge oarecum - suficient cât să devină ridicolă de-a binelea. Astfel, chiar când marele preot mayaş ridică toroipanul de foc să-l cotonogească pe Tomas, hop apare Tommy, levitând în Lotus. Popa se sperie şi fuge, Tommy redevine Tomas, intră-n camera dorinţelor (nu aia de la Tarkovski, asta de la Aronofsky), stoarce puţin smac din Pomul Vieţii şi vede că unde pică răsar flori, aşa că bea şi el, şi ce să vezi, de peste tot din el răsar flori - ceea ce nu-i tocmai sănătos, de vreme ce bucheţelele alea îl cam fac ferfeniţă. Aşa că Tommy, în extaz, intră-n Xibalba. Kanieţ filîma.

Să zicem că povestirile ar părea, numai, incomplete, neclare, şui, pentru că, vezi Doamne, construcţia dramaturgică s-ar închega din sinteza lor (mai ales că-s povestite atât intercalat, cât nici în ordine cronologică - adică să fim siguri că nu se va mai înţelege chiar nimic!) Dar cum să identifici funcţii epice, când habar n-ai ce se întâmplă? Cum să funcţioneze structurile, când liniile lor directoare sunt mai încâlcite decât un caier de câlţi? Cum să urmăreşti nişte direcţii narative, pe care să se aşeze frumos articulaţiile povestirii, să se identifice oarece noduri semantice şi să iasă la iveală sensuri şi conotaţii, când naraţiunea e imposibil de urmărit? Poa' să zică Aronofsky cât o vrea c-a ştiut el ce vrea să spună - nu se vede, şi pace! Nu se înţelege. Nu e deloc clar care-i legătura între cele trei planuri temporale: metempsihoză? nemurire? sincronicitate? coincidenţă? arhetipuri? includere onirică sau fictivă (cum ar putea sugera manuscrisul lui Izzy)? Ca atare, nimeni n-are habar în ce formulă să le conjuge, ca să vadă ce-o ieşi - şi toate se golesc de sensuri: şi inelul, şi manuscrisul, şi aşchia de scoarţă de copac, şi numele personajelor care sună demonstrativ de aidoma.

Ar mai putea Aronofsky (sau măcar apărătorii lui) să replice că, mă-nţelegi, "nu e un film narativ", aşa că numai proştii s-ar aştepta din partea lui la talente de povestitor (cum sună şi unul dintre cele mai aiuristice citate acum la modă, emis de Peter Greenaway cine ştie cu ce ocazie: "Dacă vrei să spui poveşti, fă-te scriitor, nu regisor de filme!"). Drept răspuns, i-aş (sau le-aş) aminti nu numai de Tarkovsky (deja menţionat cu prisosinţă mai sus), ci şi de Fellini, în primul rând cu Otto e mezzo, de trilogia lui Tenghiz Abuladze, ba chiar şi de montajul afectiv (transcezând până şi limitele realismului) folosit de Daneliuc în Vânătoarea de vulpi - semn că da, se poate face film nenarativ care să te ţină ţintuit în scaun, şi care în locul unui story epic să urmărească o poveste a ideilor sau sentimentelor. Dar se face şi ăsta după anumite reguli, nu cum o da Dumnezeu.

Or, în The Fountain, legile haosului funcţionează nu numai în planul acţiunii, ci şi la nivelul angajamentului strict afectiv. Pe lângă că nu înţelegem povestea, nu ne putem ataşa nici de personaje. Drama lui Tom, construită pe relaţia dragoste-moarte, sună a gol ca o cutie de contrabas, când nici el, nici Izzy n-au apucat măcar să se contureze uman, necum să mai şi prindă ceva carne. Asemenea, povestea spaniol-renascentistă arată atât de ridicol, încât parc-ar fi mai degrabă joc video decât reconstituire istorică. Mai convinge pe cineva de credibilitatea ei, dacă poţi! Nu-i vorbă, că şi plutirile chelului Tommy prin spaţiu arată cam ca tribulaţiile lui Gordon Freeman pe la nivelurile finale din Half-Life!

Ca şi cum toate astea n-ar fi fost de ajuns, Aronofsky mai şi supralicitează în plan stilistic. Dacă stăm să ne amintim de filmul lui anterior, Requiem For a Dream, vom face o constatare foarte interesantă. Acolo, povestea era de o simplitate de-a dreptul didactică, iar virtuţile filmului purcedeau tocmai din modul stilizat de a o filma - astfel luând naştere o relaţie estetică perfect echilibrată: limpezimea scenariului constituia o bază solidă pentru jocul mijloacelor de expresie, iar inventivitatea acestora din urmă potenţa valenţele unei trame altminteri pândită de banalitate. Or, în The Fountain polaritatea respectivă stă cum nu se poate mai prost: povestea nu mai e banală, ci de o "originalitate" voită, căutată şi super-forţată, nu mai e clară, ci încurcată pân-la Dumnezeu (chiar până la El!), şi pe deasupra, mai vine şi un înveliş stufos, prolix, înzorzonat pe toate părţile, ca s-o arunce-n ceaţă definitiv şi irevocabil. Aronofsky ţine neapărat să filmeze "elaborat" - şi elaborează pân-la loc comanda: încadraturi şocante, unghiuri insolite, compoziţii plastice alambicate, mişcări de aparat de-a dreptul acrobatice - ba încă, de multe ori repetându-se, ca un fel de leitmotive ostentative şi fără pic de conţinut (cum ar fi tumba făcută de cameră când se-ntoarce după personajul care vine parcă pleacă: o dată, Tom cu maşina, altă dată, Tomas cu calul; sau obsesivele filmări în ax vertical: ba Isabella coborând treptele tronului spre Tomas, ba Tom jeluind la patul de moarte al lui Izzy; sau belşugul de portocaliu, care se revarsă şi din firidele palatului regal, şi din volutele nebuloasei Xibalba, şi din monitoarele laboratoarelor medicale, şi din nevăzutele surse de lumină pe care le pune operatorul Matthew Libatique prin jurul lui Hugh Jackman când îl filmează mergând, numai să-i mai dea cu puţin oranj pe faţă.)

Peste toate astea mai pluteşte şi o partitură muzicală care, ce-i drept, sună bine (graţie lui Clint Mansell) şi demonstrează că nici chiar acum, după aproape optzeci de ani de la apariţia sonorului, unora nu le e clar că în film muzica nu trebuie să sune pleonastic. Viorile lui Clint vibrează atât de adânc, şi calcă aşa de apăsat pe secvenţe, încât foarte curând devin chiar indigeste.

Indigeste sunt şi decorurile concepute de o echipă întreagă (îi găsiţi pe toţi pe imdb), deşi fiecare părticică în sine arată impecabil - la fel cum spuneam adineaori că sună şi muzica. Deşi ridicolă istoriceşte, scenografia poveştii spaniole s-ar potrivi de minune unui heroic fantasy. Apartamentul lui Tom şi Izzy e compus elaborat şi expresiv, inclusiv acoperişul cu zăpadă de sub fereastră, unde stă ea şi se uită la Xibalba prin telescop, sau spaţiul uşor abstractizat al băii (cu acea dizolvare în lumină care realizează unul dintre puţinele racorduri transtemporale reuşite ale filmului). Iar ecosistemul plutitor prin spaţiu al lui Tommy, şi-n genere tot ceea ce ţine de Pomul Vieţii şi Xibalba, sunt şi inventive, şi frumoase, şi ireproşabile ca tehnică a efectelor speciale. Dar ce folos, când substratul de conţinut scârţâie? Ştim bine unde duc asemenea situaţii: în lipsa unei substanţe artistice solide, arta devine mimată - şi cu cât se mimează mai strident, cu atât de afundă mai abitir în universul scabros al kitschului.

S-ar dori, această Fountain, o poveste "despre dragoste, moarte, spiritualitate şi fragilitatea existenţei noastre în lume" - şi-un praz verde! Facă bine Aronofsky să-şi ia un DVD cu Pădurea de mesteceni a lui Wajda, să vadă acolo poveste despre exact aceleaşi elemente tematice, desfăşurată într-un context eminamente realist, într-o splendidă unitate de spaţiu şi acţiune (şi, parţial, timp), şi cu un Daniel Olbrychsky pădurar şi pianist incomparabil mai halucinant decât Hugh Jackman conquistador, doctor şi astronaut. Numai că... asta e. Cine are de la mama lui, are! Cine nu, mimează - şi pe urmă, se mai miră că-i primit cu huiduieli la Veneţia!

28 februarie, 2007, 06:00-08:00
Bucureşti, România

foarte ciudatel filmu , trebuie sa recunosc ca nu am inteles nimic la prima vizionare si am fost nevoit sa citesc despre ce este vorba =))

Un film grozav. In ciuda faptului ca exista niste intrebari in legatura cu subiectul, sunt intrebari pe care ti-ai dori sa nu le afli raspunsul.

Acest film este o dovada incontestabila ca cinematogria este a 7-a arta sau altfel spus, ca cinematografia merita sa fie arta!

Filmul este foarte frumos. Cam greu de inteles ...insa merita vazut !Coloana sonora este impresionanta

Filmul nu il recomand celor care nu sunt fani acestor genuri de filme(cum nu sunt nici eu de altfel)Ce ii bun in acest film?!
Coloana sonora intradevar, imaginile si bineinteles cei doi actori...dar, dar pentru ca transmite un mesaj bine definit in acest fel asta nu inseamna ca il poti numi capodopera..Pentru a fi un film perfect trebuie sa atraga `clientii` din toate genurile..Iar `the fountain` ma indoiesc ca o face.Vreau sa va transmit tuturor celor care ati vazut acest film si va uimit sa urmariti `THE GREEN MILE` In rest acest film are din partea mea 7 din 10

mi a plakut dar ma asteptam sa fie mult mult mai bun de atat dupa cum a inceput. !!!!!!!!!!!!!!!!!.,,Calatorind prin spatiul interstelar, in secolul al XXVI-lea, astronautul Tom incearca sa inteleaga misterele care il macinasera vreme de un mileniu.''--aflu asta din sinopsis ,in film nu explika nikaieri....nici makar nu se sugereaza astas! k el este astronaut si e sec 26 right! Frumos,altceva decat un film romantic obisnuit,are drama,putin sf . O idee destul de simpla insa....se vrea cotita atat de tare incat te baga in ceata cu totul la un moment dat.merita vazut doar dak vrei ceva diferit si nu au ceva mai bun de fakut.Merita 7

ideea filmului,povestea in sine,scopul povestiri,combinarea de scene , nu am cuvinte
cel mai bun film din 2007

Acest film e un film de genul si dupa ce se termina tu ramai cu intrebarile in cap. Te lasa sa iti alegi finalul dupa cum vrei. Un film de nota 10. Recomand.

NEAPARAT DE PUS IN RUCSACUL DE NAUFRAGIAT!
INDESCRIPTIBILDE FRUMOS SI ROMANTIC.
NU-L POT PUNE DECAT LANGA VALLEY OF FLOWERS.CA ROMANTISM SI FRUMUSETEA SACRIFICIULUI DIN DRAGOSTE

Unul dintre cele mai frumoase filme pe carel poate vedea cineva :P

O productie incurcata, greoaie insa cu detalii bine realizate ...

Un film neobișnuit...trebuie să fii foarte atent la detalii ca să înțelegi esența lui. Mi-a plăcut cum a jucat Hugh Jackman.

Cel mai emotionant si profund film pe care l-am vazut,de o finete si subtilitate iesita din comun.
Este intradevar un film complex si in nici un caz nu este comercial,dar nu vad de ce asta e un lucru rau,din contra e un lucru foarte bun ca in sfarsit mai sunt realizate si astfel de filme in aceasta perioada dominata de blockbustere in care se pune accentul numai pe efecte speciale sau pe asa zisa comedie de prost gust.
Nu mi se pare deloc un film greoi pentru cine are mintea deschisa pentru astfel de subiecte filozofice si profunde;bineinteles ca o persoana care doreste actiune sau comedie nu are ce intelege dintr-un astfel de film,dar eu nu inteleg daca cineva doreste actiune de ce se mai uita in primul rand la acest film si de ce mai si comenteaza despre el?....nu vreau sa par dur sau mai stiu eu cum pentru ca evident nu are cum sa fie pe gustul tuturor acest film,dar daca nu iti place un astfel de film pur si simplu nu te uita la el pentru ca nu te obliga nimeni.Filmul nu este dedicat maselor ci persoanelor care sunt capabile sa gandeasca si sa interpreteze multitudinea de metafore si simboluri prezente in aceasta opera de arta.
Filmul nu a primit atentia pe care o merita din simplul fapt ca nu se incadreaza in standardele 'majoritatii';lumea vrea actiune si distractie de prost gust,dar uita sa isi mai si foloseasca mintea cu care au fost inzestrati.
Povestea este coplesitoare si trateaza ca subiect principal sentimentul caracterizant al fiintei umane,simbolul dragostei nemuritoare , atemporale.
Lasand la o parte elementele filozofice si religioase despre reincarnare,despre implinire spirituala,despre viata dupa moarte,elemente implementate magistral de catre Darren Aronofsky,filmul este despre iubirea adevarata,despre faptul ca oricare dintre noi ar face totul pentru persoana iubita;chiar si imposibilul ,cautarea unui leac pentru moarte.
Un mare credit al acestei capodopere il au si actorii Hugh Jackman si Raichel Weisz carora li s-au potrivit de minune aceste roluri.
Pentru ca totul sa fie complet Clint Mansell a realizat un soundtrack melancolic impresionant care face ca scenele dramatice sa fie si mai patrunzatoare.
Recomand celor care au vizionat filmul doar o singura data sa o faca de cate ori este nevoie pentru a patrunde toate simbolurile subtile implementate in aproape toatele replicile filmului ba chiar si in titlurile melodiilor lui Mansell;dar repet nu este chiar atat de greu sa intelegi mesajul principal al acestui film,trebuie doar sa ai mintea deschisa si sa nu te uiti la el cu idei preconcepute.
Nota 20 pentru acest film

este impresionant ! fascinant ! este genial !
iar muzica ... parca iti "strange" cumva inima si opreste totul in loc...
sublim !

L-am vazut aseara si am ramas fara cuvinte. Defapt nici acum nu le am la mine. Nu ma apuc de laude, ajunge sa spun ca e unul din cele mai bune filme pe care le-am vazut vreodata (daca nu cel mai).

Putin cam dificil..dar jocul remarcabil al actorilor m-a impresionat..Hugh Jackman a jucat perfect..te emotioneaza durerea pe care o emana pt efortul de a o salva pe femeia iubita .. cat despre Rachel Weisz..extraordinara pentru inocenta si naturaletea de care da dovada ;)..Inca nu l-am inteles per total..este plin de simboluri..o sa ma mai uit.de cateva ori .:)Coloana sonora este de exceptie....se vede ca e facuta de Clint Mansell ( vezi Requiem for a dream )

Sunt convins ca filmul are la baza o teorie sau mai bine spus o legenda terifianta . Filmul insa e putin cam dificil si poate ca la prima vedere nu vei intelege mesajul transmis .Contine multe secvente cuprinzatoare si cutremuratoare si cu siguranta merita urmarit.

un film bun, obligatoriu de vazut pentru cei care apreciaza filmele de substanta...mie unul nu mi s-a parut un film cu clisee, destul de inedit chiar. Ce am inteles eu e ca scenaristul vede moartea ca o eliberare, ca un nou inceput si ca renasterea poate fi si ...vegetala :))). Faza cu moartea privita ca boala e tare tare :))). Numai ca nu s-a gasit antidotul, de fapt antidotul e spiritul si iubirea dupa cum se sugereaza si in film si dupa cum cred si eu.
In rest o multime de simboluri, doctorul Creo, zapada ...criogenica :))), arborele lumii, etc.
Pentru ca e primul meu comment pe cinemagia, vreau sa ma amuz si eu copios si public de aayana care gaseste intelesuri si acolo unde nu sunt. Ai senzatia ca a comentat ce a vrut ea sa vada si sa fie nu ce a vazut si a fost.

Un film destul de complicat prin scenariul sau si temele care stau la baza sa, in care realul si fantasticul se combina extraordinar. Personajele transmit multa emotie si reusesc sa sensibilizeze. Un film deosibit per total.

Filmul lui Darren Aronofsky, asociază în mod fericit metafora vieţii de cea a copacului ca punte dintre existenţe, dintre sentimente, dar şi legătură între viaţă şi moarte.

Cele trei poveşti creionate în cadre diferite se intersectează acut pe traiectoria unei idei evidente de la sine: viaţa nu se materializează cel mai bine în ceva, ci în cineva.

Povestea doctorului, a conchistadorului, dar şi a celui care va deveni mai târziu Primul Tată este de fapt aceeaşi: oricine va căuta sursa vieţii într-un obiect, fie el şi unul extraordinar, va eşua într-un final.

Fântâna vieţii este prezenţa umană din apropiere care conferă consistenţă şi alimentează cu vitalitate existenţa celor trei mai sus amintiţi.

Din punct de vedere artistic, filmul este o combinaţie reuşită de contraste: cadrele sumbre de la început cu albul zăpezii de după moartea soţiei, planul real cu cel fantastic, liniştea şi muzica devenită amprentă sonoră.

Simplificînd povestea aş putea spune că viaţa adevărată se trăieşte şi nu se construieşte. În timp ce doctorul căuta soluţii miraculoase şi-şi consuma toată energia pentru aceasta, ignora viaţa ce-i rămăsese de trăit soţiei lângă el.

Nu este uşor să accepţi ceva ce trebuie să se întâmple, nu este uşor nici să vezi cum cea mai dragă persoană se stinge ca ultima picătură de viaţă din tine însuţi.

Lupta pentru viaţă devine la un moment dat resemnare, acceptare şi dispariţia fricii (când Izzi îi oferă caietul soţului ei să completeze ultimul capitol al poveştii) şi credinţa că putem opri moartea, văzută ca o boală.

Sunt câteva secvenţe în film pentru care acesta merită revăzut cu atenţie: inelele de pe trup ca simbol al aşteptării şi maturizării incomplete acolo unde nu există dragoste, faptul că un om poate trăi prin creaţia lui, când te hrăneşti cu viaţă se poate întâmpla să fii nevoit să devii viaţă şi să te sacrifici, etc.

Pe mine m-a bulversat puţin filmul, stilul lui Aronofsky este inconfundabil. O să mai reflect pe marginea lui ceva timp. Bineînţeles, muzica trebuie menţionată pentru că vine ca o completare perfectă a poveştii şi a contrastelor.

poate ce este interesant la film este ca te pune pe ganduri, te surprinde prin jocul actoricesc, imagine, soundtrack.
Practic, the ultimate love story, spanning over ages, incredibil...
o sa ma abonez la filmele lui Darren Aronofsky :)

cel putin mie mi-a atins niste ganduri...imi plac filmele cu tente filozofice care te lasa sa incepi sa te desfasori in mintea ta... e un film cu idee si atmosfera originale

superb !
soundtrackul e genial. si nici actorii nu sunt mai prejos.

prestatie excelenta a celor doi actori, o poveste de dragoste in alte haine. un film bun!

Este singurul film despre care pot spune că este genial!

Oau- e tot ce pot sa spun. E prima oara cand l-am vazut si sunt sigura ca nu ultima. MI-a placut tot, mai ales soundtrack-ul. Cred ca o sa il vizionez la anumite perioade de timp cat sa pot cuprinde mai mult din mesaj. Foarte frumos

O capodopera semnata Darren Arronofsky. Omul nu poate scapa blestemului primordial pana nu isi accepta conditia, desi are tot dreptul sa isi doreasca mai mult... Superbe intrepatrunderea planurilor, replicile obsedante, povestea ce trece dincolo de timp... Cel mai necomercial si profund film al ultimilor ani.

filnul mi-a fost recomandat de un prieten, dar dupa 10 minute nu am mai suportat si l-am sters. adevarul e ca nu is fana drame si nimic nu a reusit sa ma atraga sa pot vedea ce se intampla mai departe

masterpiece...
daca nu ati inteles pana acum scopul/mesajul pe care filmul incearca sa il transmita....nu va mai chinuiti , nu o sa intelegeti niciodata

mi`a placut mult, dar abia la sfarsit. parerea mea e ca tre sa il vezi de macar 2 ori sa stii care e treaba cu el..fain..si soundtracku minunat:X

Este genialitate pura! Am vazut sute de filme pana acum de toate tipurile si genurile, dar asta m-a lasat cu gura cascata. Tocmai pentru ca e asa de diferit si de greu de inteles, iar coloana sonora e si mai geniala. Nota 50 pentru The Fountain!

nu mai stiu ce vroia filmul asta, dar stiu ca am adormit la el ... deh, ii lipsea acel ceva, ce il gasesti in trailer, dar lipseste cu desavarsire in film

Un film care te imbata !! la propriu... te arunca fara sa iti dai seama intr-un decor care te face sa uiti ca e un film si devine indirect o meditatie filosofica asupra vietii, mortii si... a asupra dragostei -element de ce nu primordial in supravietuire?... este un film despre lupta cu proriul tu ...

Atunci cand privesti filmul ca pe o arta,si esti intr-adevar sincer,nu se poate sa nu recunosti ca acest film este unul artistic,mult diferit de celelalte.Muzica este divina-o capodopera-actorii stiu sa sugereze ceea ce joaca,scenariul este pe masura metaforei,tristetea ce te cuprinde este reala si pregnanta.daca ai simtire cu siguranta filmul acesta il vei simiti,il vei intelege,il vei pastra in memorie.Multumesc pentru emotia oferita Darren Aronofsky.

Filmul asta iti testeaza rabdarea : D si te zapaceste pe cate taramuri te poarta , dar in final ajungi sa intelegi cum stau lucrurile iar finalul e unul neasteptat , care te poarta pe ganduri si`ti lasa intrebari ! Frumos : )

Filmul chiar daca este greu de "digerat" la prima vedere are multe de oferit. Mi-a placut asa ca nota maxima pentru The Fountain.

sincera sa fiu, ma asteptam la altceva. imi fusese recomandat de catre o prietena care parea de incredere in materie de gusturi. filmul m`a plictisit de moarte si m`a si enervat cu toate cliseele hollywodiene. ii dau un 5 si asta numai pentru imagini si coloana sonora.

da, ce sa zic, pe cuvantul meu de onoare ca nu mi-a placut. Si de obicei imi plac filmele dubioase gen butterfly effect, dar asta chiar m-a enervat la culme. Nu are noima si nu explica nicaeri ca ala chel este el peste 1000 de ani sau ceva de genu asta si pomu ala e gagica-sa. Care apropo e o idee nu f buna. Per ansamblu am pierdut o ora jumate cand puteam sa ma uit la eagle eye sau midnight meat train. astea da filme!

Fimul este mai mult decat genial.
Psihedelic, cosmic, romantic pana la Dumnezeu.
Pe mine m-a lasat fara cuvinte.L-am vazut de doua ori si cred ca l-as mai vedea.
Numai un om fara simtul subtilitatii si sensbilitatii nu intelege o asemenea arta cinematografica.

am fost dezamagit pe doe parte de acest film.eu, sincer, ma asteptam la mult mai mult.
are si partile lui bune.
in acest film putem invata despre forta pe care o poate avea viata dupa moarte si lucruri noi pe care nu le stiam.de exemplu faptul ca locul unde merg oamenii dupa moarte in mitologia mayasa este shibalba, adica Messier42 din constelatia orion.
filmul ma facut sami doresc si eu sami fie plantat dupa moarte un copac pe mormant.eu mam gandit ca cel mai potrivit ar fi un cires...
ceea ce mia placut iarasi la acest film este chimia dintre hugh si rachel.
in rest filmul nu inseamna prea mult pentru mine...

Filmul este o capodopera!
Imi pare rau ca nu ati inteles mai nimic ... si sfarsitul este minunat! Nu exista un sfarsit mai potrivit pentru toata atmosfera filmului ...
L-am vazut de 3 ori si de fiecare data cand am iesit din cand cinema am ramas intr-o atmosfera anume ... de gandire la ... tot!
Filmul are efectul asta asupra ta! Mi-am trimis toti prietenii sa-l vada si toti au simtit acelasi lucru ... Poate prima oara cand il vezi nu intelegi chiar totul ... dar nu ai ce "tot" sa intelegi ... asta e si ideea! Fiecare are propria versiune!
Oricum, il recomand tuturor care au timp sa se gandeasa si la "altceva" ...

Ok, o realizare impresionanta din punct de vedere artistic, imagine si sunet de exceptie, insa trebuie sa recunost ca am fost puternic dezamagit la final. Asteptam mult mai mult de la un film care m-a impresionat pe parcurs si desi eram sigur ca dupa final o sa raman minute bune in fata ecranului negru al TV-ului, pus serios pe ganduri, am invatat daca mai era cazul ca nu poti fi nemuritor. Pacat, o fi incercat filmul sa transmita si altceva ceva, dar sincer, in cazul meu n-a prea iesit.

filmul este pur si simplu o capodopera recomand vizionarea acestui film tuturor care au fost atinsi de recviem pt. un vis desi scenariul este complet diferit regizorul este acelasi

alex daca tu nu ai inteles nimic asta nu inseamna ca filmul asta e o porcarie in care nu se intampla nimic!!din contra!!!!!!!!!!!

O mare porcarie....nu intelegi nimic....astepti sa se intample ceva si nimic...Nu am auzit pe vreunu din sala care sa fi spus macar un lucru bun la sfarsit....Este pur si simplu enervant. Cel ma prost film pe care l-am vazut in ultimul timp si am vazut multe.

o poveste unica ... viata vesnica , suna bine

Foarte bun filmul, mai ales postproductia. Planul real se amesteca cu cel fantastic intr-un mod senzational, cele 3 povesti par sa se contopeasca, dar in acelasi timp sa se indeparteze...merita vazut neaparat !

Promite sa fie filmul deceniului; proiect inceput in 2001 de regizorul asta genial. Abia astept sa-l vad.

the ubber movie

ce ai face daca ai putea trai la nesfarsit? o foarte buna intrebare, intr-adevar, era si timpul s-o puna cineva. o idee super inedita, sa urmaresti o poveste de-a lungul a 1000 de ani, ceva ce pare o cursa dramatica pentru salvarea iubirii..si e SF! presimt incasari majore aici.apare la sfarsitul lui noiembrie, ceva mai tarziu la noi. nu-l ratati!

Tocmai am vazut trailerul filmului. Eu dupa astea ma iau cand vreau sa ma hotarasc daca merg la un film sau nu. Iar din ce am vazut mi-a placut. E chiar deosebit, ceva nou. Iar mie imi place noul in materie de filme SF. Doar ca nu imi place ca trebuie sa astept 4 luni pana va veni filmul. Cam mult.