The Tree of Life (2011)

E greu tare filmul ăsta. Se desfășoară cu o lentoare incredibilă prin care caută să devină mai filosofic decât este, caută sensurile vieții din perspective religioase și filosofice, însă rămâne complicat de urmărit până la capăt. Poate că e bun, nu zic..dar n-am avut răbdare. De aceea nici nu-l notez.

Nici gnostic, nici exclusiv panteist, ci doar un miracol la marginea străzii. Destul de îndrăzneț, dar în același timp derizoriu, fiindcă îi scapă ceva, un semn mai distinctiv, căci nu am fost lăsați la margine de univers. Malick are în suflet o capodoperă, dar din păcate nu e aceasta. Cei drept, versiunea EXTENDED oferă o mai bună experiență, așa că recomand oricui.

Cea mai mare minune este viața, ireproductibilă și unică. Copiii ai aceluiași Dumnezeu, ne întrupăm din marele arbore al vieții, dar pe măsură ce creștem în vârstă ne îndepărtăm tot mai mult de el, rătăcind în căutarea sensului propriei existențe și pierzând legătura cu Creatorul. Abaterea de la calea divină ne împinge pe o cale proprie în care avem iluzia deșartă că suntem proprii noștri stăpâni și că ne putem controla propria viață.

”Nu poți fi fericit decât dacă iubești. Dacă nu iubești, viața o să treacă pe lângă tine. Fii om bun. Minunează-te. Nădăjduiește”, aceasta este calea pe care ar trebui să meargă oamenii pentru a fi fericiți și a-și contopi sufletul în Sinele Suprem care ne-a dat viață și pe care obișnuim să-l numim Dumnezeu. Când ne vom regăsi credința vom descoperi flacăra care ne luminează calea spre înțelegerea sensului vieții.

Filmul lui Terrence Malick este încărcat de simbolism, cu o construcție neliniară și cu planuri temporale diferite ce se intersectează periodic. Nu este un film pentru publicul de duminică, ci pentru cinefilii educați care pot înțelege și rezona cu o poveste metaforică complexă.

Acțiunea filmului este formată din amintirile unui arhitect matur (Sean Penn), cu o viață în derivă, care încearcă să afle cauza nefericirii sale. Gândurile sale zboară în anii copilăriei sale petrecute în anii '50 într-un orășel din Texas, alături de o mamă credincioasă și iubitoare, de un tată sever (Brad Pitt) și de alți doi frați. Aparent, cauza rătăcirii se datorează conștientizării imperfecțiunii lumii (prezența morții, a criminalității umane, a suferinței) și a eșecurilor profesionale ale tatălui său. Cu toate acestea, copilul urmează, fără să-și dea seama, calea tatălui său, trăind aceleași dezamăgiri sufletești.

Viziunea îndrăzneață a creării Universului și amintirile din propria copilărie îl fac să înțeleagă lipsa de importanță a omului la scară planetară și necesitatea de a accepta călăuzirea divină pe care o negase până atunci și pe care omul nu o poate înțelege în totalitatea sa. Acest lucru îi provoacă o altă viziune în care se împacă cu cei dragi și își regăsește calea spirituală, zâmbind pentru prima dată în timp ce o flacără continuă să pâlpâie în întuneric pentru a-i lumina calea.

Asemănat de unii critici cu o rugăciune vizuală, ”The Tree of Life” este o reflecție metafizică impresionistă despre suferință și dragoste și o invitație poetică la înălțare spirituală. Poate prea ambițioasă, dar impresionantă ca realizare cinematografică.

Filmul cu poezia lui, cu duritatea lui, cu limbajul său metaforic, invită la meditaţie, la toleranţă, la exprimarea dragostei pentru oameni, natură, viaţă, în fond...

Să văd filmul a reprezentat pentru mine o probă destul de dificilă. Se pare că nu mă prea împac cu stilul lui Malick.

merita macar un oscar... un rol foarte bun facut de pitt. un film foarte greu de inhitit de majoritate,dar pentru cei mai inceti in gandire, 2-3 vizionari si un plus de atentie, si cred ca poate fi foarte bine inteles filmul

cel care a cataloga acest film in categoria sf ... este complet idiot

Citesc opiniile voastre si nu pot sa nu vars ! Ce e cu atata metafizica si atata spiritualitate pe capul vostru si in limbajul vostru? Ironia este ca la multi dintre voi nu stiu nici regulile de ortografie. Scoateti-va nasul din DEX si oferiti-va opiniile pe un limbaj normal pe care sa-l intelegeti si voi fara a-l reciti de 10 ori.

Sa fim seriosi, romanii din ziua de azi sunt mai degraba "frati cu codrul"(la propriu) decat niste analisti psiho-meta-politico-sociali. SA FIM SERIOSI !

Un film poem , in care metafora e la ea acasa , controversat , abundand in simboluri (pomul , scara , iarba , spirala , viata ca un tunel pe care-l strabatem si usa pe care parasim la sfarsit aceasta lume ... ) ; este un film despre ceea ce uneori , mai ales in momente deosebite ale vietii , ajungem sa ne intrebam , anume ce suntem , de unde venim , incotro mergem : firul vietii ...Intr-un suvoi de imagini exceptionale , sunt prezentate " facerea " ( sic ! ) , aparita vietii de la formele primitive , in apa , la gigantii preistorici si la aparitia embrionului uman; urmeaza viata noastra asa cum o stim , nasterea , copilaria , educatia , bolile , moartea , toate prezentate simplu , liniar , cu caldura si intelegere , cu seninatate , cu liniste , cu resemnare si impacare cu sine , intr-un permanent dialog cu constiinta (vocea soptita ) ; asta-i conditia noastra ! In centrul universului se afla familia , era sa zic a " patriarhului " O'Brian , in care se desfasoara drama unui copil neinteles . Filmul abunda de secvente cu mici scene de viata familiala , intamplari banale , pe care le-am trait cu totii , fara sa le vedem frumusetea ; viata a trecut pe langa noi ! La sfarsit dau dreptate cuiva pentru ca vedem ca Dumnezeu nu este raspunsul nostru ci intrebarea ! Mai mentionez o nota buna pentru imagine in ansamblu si deopotrva pentru muzica ! Nota 8 .

The Tree of Life este un film care merita urmarit cu cea mai mare atentie. Abordeaza foarte bine tema divinitatii intr-un mod original, ferindu-se de orice exagerari. Propune o abordare a vietii prin iubire si ilustreaza faptul ca orice se intampla are un rost. Este plin de metafore, iar pentru cine are ochi sa le vada, filmul devine unul cu adevarat inteligent si foarte interesant.

Un film cu adevărat impresionant, Tree of life tratează într-o manieră aparte, originală, teme ca suferinţa, sensul vieţii şi al morţii, credinţa şi iubirea. Viaţa este văzută în mod cert ca un mare miracol (superbe cadrele de început!), dar pe parcurs apar confruntările dure, pierderea inocenţei şi suferinţa, ba chiar moartea – totul văzut prin prisma unei familii obişnuite. Modul în care sunt realizate începutul şi sfârşitul filmului, gravitatea întrebărilor puse amintesc cumva de alte două pelicule, The Fountain şi Melancholia, chiar dacă Arborele vieţii este realizat într-un mod diferit. Jessica Chastain a fost o surpriză plăcută pentru mine, ca şi viziunea regizorală. De văzut neapărat, una dintre cele mai bune drame ale ultimilor ani.

Trebuie sa recunosc ca nu am inteles mare lucru din acest film.Stiu ca Malick face filme numai de genul acesta,puternic metaforizate, cu imagini si muzica expresiva, dar am limitele mele.Eu pe Malick, nici la a 4-a vizionare nu il inteleg,Totusi filmele lui imi plac tocmai din cauza acelor imagini si a muzicii.
Concluzie:tipul e pentru oameni inteligenti, nu pentru mine!

si mie mi s-a parut ca se vrea o ...continuare ( o imitare,cel putin la nivelul simbolurilor) a filmului 2001: A Space Odyssey. Dar n-am mai rezonat ca in cazul filmului lui Kubrick. Poate ca a fost prea "Film parabola" si astfel s-a pierdut pe drum intelesul...Poate calitatea subiectului. Cert este ca acest film este mult prea "arta pentru arta", iar eu prefer "arta cu tendinta".

Pentru imagine, in primul rand, poate ar fi meritat un oscar, chiar si pentru muzica, dar in rest prea putin, nu se ridica la asteptari...

Un film care m-a pus pe ganduri f mult timp. Un film care mediteaza asupra vieti, asupra morti (asupra omului in general si soarta acestuia). Un film care mi-a dat ceva batai de cap (si cu siguranta nu pot afirma ca l-am inteles pe deplin)......filmul are un ritm mai scazut (si daca nu esti familiarizat cu filmele lui Terrence Malick, cu siguranta te va plictisi)........un film pe care l-am gasit f interesant insa parca (nu stiu a lipsit ceva).......fiecare il vede pe proprie raspundere!

Actrita care juca rolul mamei de o banalitate coplesitoare.

Filmul la un moment dat pare ciudat, dar pe parcurs devine din ce in ce mai clar. Un film foarte bun ce merita vazut.

Un film extraordinar, care poate fi pus in galeria marilor productii moderne. Arborele/ Pomul vietii este un film care iti ofera in schimbul celor doua ore pe care le consumi, o experienta desavarsita, un film care ne arata Universul romantic, rezultat al hazardului, independent de orice creator.

Un film excelent care iti capteaza atentia pe toata durata lui.
10 de la mine :)

Un film incarcat de spiritualitate si de metafore prin care Malick a infatisat relatia omului cu divinitatea si prezenta lui Dumnezeu printre noi : copiii - miracolul vietii, natura cu toate frumusetile ei. Cu siguranta merita vazut. Soundtrack-ul chiar e divin.

In primu lrand trebuie sa fi cu mintea limpede cand te uiti la filmul asta. Daca reusesti sa-l vezi in liniste e o opera de arta, insa trebuie sa-l intelegi. Nu este pentru publicul larg, este un film incarcat de simbolistica, care, din pacate va plictisi pe multi.

Este foarte bine realizat, perspicace, si Brad Pitt este mare pentru producerea sa in acest rol

l-am vazut in prima zi de festival la "Anonimul". jumatate dintre cei prezenti n-au rezistat pana la final, iar cealalta jumatate era cu o spranceana ridicata la finalul filmului, bine ca nu si a vietii. eu si toata gasca mea am ramas multa vreme la discutii si am constat ca tocmai asta a fost frumusetea. sa fim seriosi, cate filme ne mai dau de gandit cu adevarat? cu rabdare, este un film fascinant!

m-am uitat vreo 20 minute la filmul asta. in alea 20 min arata un vulcan si niste celule care se divid....wtf??? nu mai faceti filme sub influenta drogurilor!!! ...

"The Tree Of Life" este o capodopera vizuala, un film pe care multi nu-l accepta fiindca este total diferit, schimba cu totul perceptia timpului si a vietii, toata viata este explicata vizual, prin niste imagini absolut fantastice, fiind cu totul meritul lui Malick, care este un regizor demential. Multi au spus ca ar trebui sa-si gaseasca un scenarist, insa nu este adevarat, Terrence Malick nu ar mai fi el fara propriile idei, aceste idei il fac sa fie cum este acum. Nu m-ar mira sa castige premiul oscar pentru regie, nu ar fi o surpriza, insa probabil nu se va intampla, oricum sunt curios daca de data aceasta va fi prezent, nu-si prea arata fata in public. Cei care asteapta de la un film doar dialoguri multe si o poveste explicata simplu, doar prin dialoguri si conflicte, nu cred ca vor aprecia acest film.

e un film mai mult documentar !se asemana f mult in primele minute cu Baraka !care a vazut stie !aceleasi imagini unice cu cat de frumos e Pamantul ...pacat ca este locuit !cred ca asta a fost si ideea filmului ...Omul e singurul mamifer care isi distruge habitatul !nu e un film de digerat pt oricine asta e clar !ca si Melancholia un film greu de digerat dar care te face sa iti pui o sumedenie de intrebari si in acelasi timp sa cauti si raspunsuri daca se poate !

tocmai am pierdut 2 ore și ceva din viata mea uitându-mă la un film care ar fi trebuit să mă pună pe gânduri - The tree of life...un film foarte greu dar extraordinar de prost realizat, în loc să mă gândesc la formarea universului, la complexitatea vieții, la puterea divină, chiar și la copilăria mea, m-am chinuit 2 ore să nu adorm și să aștept ceva mai palpitant și imprevizibil...poate că nici nu a fost genul de film care să îmi placă însă tot nu înțeleg ce caută pe lista nominalizărilor la Oscar...

daca nu era poza asta de inceput, nu deschideam comentariile.

Nu este ceea ce pare, de la inceput si pana la sfarsit, nu trebuie sa te astepti, trebuie doar sa urmaresti totul de la inceput pana la capat. Asta seamana cu "Melancholia". Viata nu are o noima, cu toate ca fara reguli, nu ar fi totul asa de bine pus la punct si noi o civilizatie, asta spune filmul. Printre multe altele. Invatati-va sa asteptati, sa priviti, nu trebuie sa vedeti acum, actiunea, nu exista asa ceva, priviti nimicul, si veti vedea lucruri frumoase in el. Descoperiti precum un chimist fata ascunsa a unei picaturi de ploaie.

Filmul The Tree of Life va rula duminica 5 febr , ora 20, la HBO !

Un film la care nu am prea inteles mesajul lui ..... si mi se pare un pic si cam lung ....
Oricum per total mi s-a parut un film bunicel !!!!

un film uimitor , care nu inteleg cum si-a atras si critici negative la Festivalul de la Cannes ! Terrence Malick a realizat un film impresionant , in care a optat foarte mult pe imagini , prezentand viata intr-un mod nemaivazut pana acum . iar Brad Pitt si-a aratat o cu totul alta latura , pe care nu o mai vazusem ! iar scenele de la final sunt nemaipomenite , care prezinta o alta viziune a unei lumi inca necunoscuta ! merita vazut , si nu doar o data !

Filmul nu era nici 1% din ce ma asteptam. Mesajul este foarte dragut, bine prezentat, dar cum au spus si altii, multe parti in plus. La inceput era sa adorm, iar la sfarsit ma lasat in ceata. In rest film bun.

Pentru cei care se intrebau: Exista un motiv pentru care nu ruleaza la noi in cinematografe - daca apuca sa il vada 30 de oameni si sa isi spuna parerea prietenilor sau cunoscutilor nu mai trece nici dracu' pe la film! Doamne cu cata speranta si drag mi-am dorit sa vizionez acest film!!! Dar este o aberatie! La sfarsit m-am ridicat nu un singur sentiment, puternic de altfel: enervare (sau draci cum li se mai spune pe romaneste) Cred ca minim 10 minute din film sunt o insiruire de imagini, frumoase de altfel, dar care prin durata ajung sa te exaspereze! La sfarsit nu poti sa nu te intrebi care a fost finalitatea.... din punctul meu de vedere nu a fost niciuna - un film facut de dragul imaginilor si cu veleitati de capodopera!

eu, sincer, n-am inteles despre ce e vorba aici... da, o viziune frumoasa a facerii lumii (teoria stiintifica), o reeditare clara a conceptiei cum ca omul este suma propriilor alegeri, cu tot cu precizarea celor doua cai, si... atat!

poate sunt eu prea redus, sau poate nu m-am priceput niciodata in a pricepe un tablou de-al lui Picasso (insa sunt convins ca va exista cel putin un 'critic' de arta care va traduce si celor ca mine pierderea de timp)

Poveste banala pusa pe imagini deosebite. Felicitari celor care au reusit sa-l vada pana la capat... Mult prea mult misticism pentru gustul meu. Pierdere de timp, deci.

Un film care reuseste sa imbine cu maiestrie toate elementele necesare unui film extraordinar. Ireprosabil din toate punctele de vedere. Nu-l recomand celor pasionati de drame specifice telenovelelor. Este un film destul de complex, care se sprijina destul de mult pe sugestie prin diferite elemente vizuale, muzicale, psihologice, reusind sa uneasca cu succes cele 3 genuri: drama, fantastic, sf. Mentionez faptul ca este nevoie de o anumita dispozitie pentru a-l viziona. Un film care merita vazut, fara dar si poate.

Un film foarte complex pentru a fi inteles 100 %.
Un amestec intre documentar ,drama,psihologic.
De vazut doar o singura data! A doua oara deja ar fi prea mult !
Imi pare rau ca Sean Penn a avut doar cateva secvente...

Un film complex, fără dar și poate. Fiecare element face trecerea de la necuvânt la felul în care ne exprimăm și înțelegem mediul înconjurător. Evoluția devine un proces greu de urmărit și totodată prea scurt în comparație cu întregul: viața, așa cum este ea în realitate. Părinții sunt sursele de proveniență dar răul poate apărea atât ca o moștenire genetică dar și ca un exemplu de urmat pentru a rămâne în picioare în fața oricărui obstacol. Blândețea îi revine mamei, nu neapărat pentru că este femeie dar știe ce înseamnă sacrificiul care aduce atât durere cât și fericire. The tree of life este un film despre care se poate vorbi ore în șir.

dupa ce am vazut fimul mi-am zis ca e cel mai prost dintre toate cele in care a jucat Brad Pitt. nu e nici pe departe o capodopera... Daca introduci cateva scene referitoare la originile cosmosului, vietii si faci o paralela cu evolutia in timp a unei familii specifice, obisnuite de pe Terra, asta nu inseamna ca pelicula este super extra nemaipomenita... e o varza totul. nu va uitati ca va pierdeti timpul...

Foarte bun , eu nu l-am inteles pe deplin dar e incredibil. Nu prea am inteles ce era cu toti oamenii de pe plaja la sfarsit , acolo unde apare pentru foarte putin o mana imbatranita , catru e atat de surprinzator incat ai impresia ti s-a parut. Dar cel mai mult mi-a placut atuci cand arata, practic, Geneza

Un film minunat,sensibil,incarcat de emotie,un regal al simturilor,imagine de vis,muzica buna.....dar foarte personalizat,putin accesibil,fara priza la societatea de consum.
Personajele sunt in cautarea lui Dumnezeu,conflictul cu acesta incepe inca din primele secvente cand durerea celor doi parinti sfasie ecranul....Neintelegerea se destrama pe masura ce filmul continua.O foarte frumoasa punere in scena a facerii lumii,care nu contrazice pe nimeni,apoi gratia se revarsa magic din scenele ce preced nastera copilului,practic,se trece de la o emotie la alta diametral opusa fara stridenta,firesc.
Scenele se succed apoi catre intelegerea naturii umane-dragostea,gelozia,vinovatia,neputinta,umilinta,veselia,prietenia,tandretea toate se intrepatrund in interiorul celulei-familia-si se rasfrang si se impartasesc societatii.La final totul se explica,se iarta si isi gaseste locul.Tatal se identifica cu Dumnezeu,face rau pentru a cali,pentru a da lectii,pentru a pregati viitorul copil pentru a fi barbat,doare dar o face cu multa dragoste.Mama este locul de refugiu,blandetea nesfarsita,liantul intregii familii-este viata....
Cine are rabdare sa vada un film de arta compus din simboluri si care solicita atentia si intelectul il va aprecia.

Un film destul de interesant care aduce mai mult cu un documentar. Pe mine unul nu m-a atras filmul si nici nu il consider bun.

Deosebit filmul, de fapt cronologia contextului, special pt consumatorii care au pus mana macar odata pe Biblie si au citit macar Geneza primele capitole, greu de digerat pentru consumatorii de filme mult prea comerciale...nu recomand acestora din urma.
Terrence Malick descrie capodoperasa prin imaginile aferente inceputul si sfarsitul, alfa si omega, binele si raul, lumina si intunericul, foarte aproape de adevaratul sens al vieti, imaginile ar trebui sa ne dea mai mult de gandit in cea ce priveste sfarsitul veacului acestuia.

Un film profund, plin de metafore si imagini parca ireale, o coloana sonora clasica minunata si un final transcedental.

Imi place cum pune problema Terrence Malick, mai vazusem din filmele lui new world si the thin red line, asta din urma.. cel mai bun film de razboi pe care l-am vazut. E adevarat ca are un stil ce aduce intr-un fel cu cel al lui Tarkovsky, doar Malick te mai si lasa sa intelegi cate ceva, la filme lui Tarkovsky ,eu cel putin, ma uit ca bou’ la poarta noua. The Tree of Life, cum a zis cineva pe aici si mi-a placut, e un film care te invita la meditatie asupra vietii, asupra perceptiilor si simturilor pe care le avem in raport cu lumea din jur.

N-am mai vazut un film atat de expresiv si frumos din punct de vedere vizual, de la Orangelove incoace. Si ma refer, cel putin, la inceputul si finalul filmului, momente acompaniate de o coloana sonora deosebita.
Cred ca jocul asta vizual e foarte bine proportionat cu replicile personajelor, iar simplitatea povestii compenseaza cu cadrele bine alese.
L-as revedea.

Ce ar mai fi de spus?Poate doar faptul ca In curgerea lina a imaginilor reale (absolut superbe!) apar si dinozauri creati pe calculator ce dau oarecum o nota discordanta!Dar sa nu cartim si sa tragem invatamintele de rigoare din film!Apropo,viata voastra ce cale a ales?

"Din haos Doamne-am aparut
Si m-as intoarce-n haos
Si din repaos m-am nascut
Mi-e sete de repaos".
Sunt versurile care mi-au trecut prin cap cand vizionam filmul care in acest an a primit "Palme d'Or" la festivalul de la Cannes. Geniul eminescian se intalneste, peste veacuri,cu creatia cinematografica a lui Terrence Malick. Vazusem in urma cu niste ani "The thin red line" la cinematograf in Timisoara si stiam ca trebuie sa am multa rabdare pentru ca Terrence Malick nu-i un cineast oarecare ci un regizor care filmeaza foarte rar,doar cand are ceva serios de spus,asa cum o facea Stanley Kubrick. La fel ca in "Thin red line" continutul "Copacului vietii" are puternic substrat filosofic numai ca de asta data se merge mult mai departe si se abordeaza inclusiv problema fundamentala care il framanta pe orice om care gandeste: cine suntem,de unde venim si incotro ne ducem? In filmele in care apar Brad Pit si Sean Penn sunt obisnuiti sa fie in prim-plan. De asta data cei doi trebuie sa faca pasi in spate si sa se multumeasca doar cu rolul unor simpli "pioni" care sustin o pelicula aproape imposibil de povestit,dar care merita vizionata si,mai ales,simtita. Exclusiv pentru cinefili de elita!!!

Minute bune am crezut ca ma uit la un documentar, apoi la o poveste de dragoste, pusa in sanul familiei, credintei si-al destinului. Rolul nostru pe Pamant poate fi atat de simplu dar totusi atat de complex. Este un film minunat, de pe vremea cand respectul pentru parinti inseamna ceva iar dragostea fata de copii avea un rol puternic in relatia lor. Acest film te face sa fii mai bun, mai optimist, sa ai grija de frati, parinti, natura. Sa ai credinta, sa iubesti.

Ma-nclin!

O combinatie destul de reusita a imaginii superbe, sunetului exceptional dar si a unui scenariu destul de ambitios, care in general nu este prea agreat de cei care vizionaza filmul.

L-am vazut ieri !!! DEZAMAGITOR !!! Si sunt, totusi, un adept infocat al genului asa zis "de arta".......

Ii dau dreptate lui rockk cu privire ca acest film nu este pt romani si pot sa spun ca asa si este.A fost un film pe care l-am inteles foarte greu si doresc sa il revad iar chiar daca l-am vazut recent,acest film este foarte sentimental si de la care fiecare om ar trebui sa invete ceva.Recunosc ca nu am fost dispus sa vad un asemenea film astazi dar l-am vizionat pana la capat si nu pot sa spun ca a fost o plictiseala totala dar nici o capodopera nu o pot numi.Voi revedea filmul cat de curand si voi reveni cu un comentariu daca voi mai avea ceva de adaugat.Pana atunci nota oferita filmului este 8.

Am vazut filmul si pot sa va asigur ca este un film care nu o sa va plictiseasca. sa nu mai spun de actori, Brad Pitt si Sean Penn.Intradevar nu este un film pentru toti, se desfasoara mai lent dar, merita efortul sa vedeti tot filmul.

Un film intins pe mai mult de 2 ore ce putea fi rezumat in 20 de minute maxim. Momente bune in care stai si te uiti la niste imagini abstracte sau la niste wallpapere pe care le gasesti pe google....si ce naiba cauta dinozaurii in filmul asta ??? mi se pare un film slab...unii spun ca e super-film....pt mine e mediocru.

am vazut filmul,mare lucru din el nu am intzeles.are putzine dialoguri si combina scene din natura cu prezentul in care apare sean penn si trecutul unde este prezentata copilaria lui avand un tata foarte sever.

Mie nu mi-a placut prea tare, mi se pare putin lungit. Ideea filmului nu am inteles-o deloc, credca are o tenta religioasa, daca poate cineva sa imi spuna ce a dorit sa exprime acest film o sa ii raman recunoscator.

Nui rau dar cam plitisitor si Brad Pitt arata de parca are 100 de ani , pacat !

Nu îmi place să spun asta, dar pentru a înțelege acest film, simțul estetic trebuie să vă fie destul de exersat. Dar deoarece regizorul deschide căi noi în cinematografie, îl recomand cu toată căldura chiar și celor care doresc să și-l șlefuiască, tot ce le trebuie este o răbdare suficientă cât pentru două ore jumătate. Este vorba de viață, așa cum o știm, așa cum este, toate lucrurile reprezentate extraordinar și uneori ciudat de simplu. Fiecare cadru de film poate fi pus în ramă, atât de migălit a fost filmată pelicula. Brad Pitt a fost destul de norocos să primească un rol cu adevărat artistic, un film în care nu i s-a cerut să fie sexy. Regizorul ne arată că fiecare dintre noi suntem ca Adam, că întrebările greșite ne conduc la rău, fiecare am mușcat din fructul lor, iar de altă parte, viața înflorește în jur. E documentar? E o abstractizare? E un film social? E un altceva. Sean Penn a primit puține replici, dar ca scenarist ai tot dreptul să jonglezi cu astea: să fim serioși, chipul unui actor ca Sean Penn exprimă multe stări, fără să mai vorbească. Filmul acesta poate fi numit o petiție de pace. Aștept cu nerăbdare să văd la cinema „Melancholia”, rivalul acestui film în competiția de la Cannes.

Intr-un astfel de “proiect” numai conteaza actorii cu nume sonor pentru ca filmul in sine transmite totul-pot zice ca face o interpretare de zile mari iar pentru “rolul” jucat ar merita un oscar…

The Tree of Life ofera imagini absolut superbe care redau cu lux de amanunte intr-o explozie de culori evolutia universului: faimosul Big Bang, primul “ragnet” al unui vulcan,prima zvacnire de viata totul intr-o rescriere a ce exista, o cronicizare superba…

Malick schimba perceptia asupra vietii, la propriu, este o incercare de a reconcilia cele mai profunde aspiratii intrinseci ale speciei noastre in legatura cu fundamentalul si asprimea realitatii in care existam.Da “nastere” notiunii de Dumnezeu, un concept care in ciuda tonului de film biblic, pare aproape secundar, una din ipotezele in masura sa ofere mai multa intelegere a naturii existentei decat oricare alta…

Pentru ca daca Dumnezeu este raspunsul pentru viata, atunci care este raspunsul pentru Dumnezeu?

Nu doar o spectaculoasa istorie vizuala a universului ci si o privire aruncata asupra micro-universului: omul de la nasterea sa la maturitate, o reintoarcere a adultului Jack in copilarie, amintiri cu familia sa de la suburbia orasului Waco se pare.(seamana foarte mult a copilaria lui Malick daca nu gresesc)…

The Tree of Life se desfasoara intr-o liniste “de mormant” acompaniata de-un soundtrack cu multe piese din muzica clasica, este redat simplist prin imagini perfect directionate spre a capta atentia si a da o senzatie iesita din comunul cinematografiei obisnuite.

Sigur sunt multe alte motive de-a urmari acest film si desigur alte pareri pro

un film ciudat, foarte linistitor....mi-a placut nebunia aceea de culori, cu planetele acelea...etc. bun film.

Filmul e excelent si cu toate ca unora le ia 5 minute sa iasa din sala de cinema, altora le ia 5 minute sa-si dea seama ca filmul acesta e o capodopera.

e un film de 2 lei, pierdere totala de timp, lipsit de gust si de realitate.

N-am fost niciodata un mare fan Malick, am constientizat ca e un regizor bun, dar n-a reusit sa ma atinga si asta pentru ca nu eram eu pregatit. Pe cand vedeam Badlands si Days of Heaven nu stiam inca sa apreciez forta imaginilor, vroiam sa ma impresioneze in primul rand narativ. Intre timp am luat contact cu Tarkovsky, poetul suprem al marelui ecran, si am inceput sa vad lucrurile cu alti ochi, de fapt pot spune ca abia atunci am inceput sa vad filmul cu adevarat, ca pe o arta vizuala inainte de toate. Mi-e imposibil sa nu-l mentionez pe rus pentru ca asemanarile sunt numeroase, iar numele sau va fi repetetat de mai multe ori in randurile ce urmeaza. Am dat apoi si peste celelalte doua filme ale lui Malick, iar ambele mi-au placut destul de mult, americanul a crescut in ochii mei, dar nu intr-atat incat sa-l consider cu adevarat mare. Am inceput sa ma indragostesc de stilul sau, de combinatia intre imagini superbe, muzica pe masura si personajele care-si expun constant gandurile pe fundal prin intrebari retorice venite din adancul sufletului. In The Tree of Life toate aceste elemente reapar, diferenta fiind ca Malick le impinge mai departe si le imbina perfect.

The Tree of Life e un film cu mari pretentii si cu siguranta nu poate functiona pentru oricine din moment ce incearca sa treaca prin multe teme intr-un timp atat de scurt. Adesea il vad comparat cu Odiseea lui Kubrick, dar filmul lui Malick e mult diferit, iar apropierea de Tarkovsky e cea mai evidenta. Motivul pentru care are loc aceasta comparatie nefericita e reprezentat de scenele evolutiei vietii pe Terra, dar ceea ce face Malick, si ceea ce diferentiaza filmul de simplele documentare, e faptul ca acesta impregneaza emotia. La Kubrick evolutia e prezentata cerebral, dur, lipsita de frumusete si emotie, in timp ce in The Tree of Life se insista pe frumusetea procesului, pe minutiozitatea si eleganta sa, parca incercand sa dea acesteia un aer divin. Vedem cum iau nastere primele forme de viata, vedem meduze si pesti care inoata elegant, lin, in armonie cu mediul iluminat splendid de soare, imagini pentru care Malick gaseste de fiecare data unghiurile potrivite pentru a le arata frumusetea, vedem maretia procesului in timp ce se evolueaza mai departe pana la un dinozaur acvatic naufragiat pe o plaja, nasterea florei terestre si salbaticia nederanjata a aceseteia. Dar inainte de toate acestea e ilustrata nasterea universului si, vazand acele imagini de o asemenea frumusete si magnitutidine, nu poti sa nu te simti minuscul, sa nu simti ca oamenii sunt pentru univers ceea ce cea mai neinsemnata forma de viata este pentru noi, sa nu simti ca am putea disparea cu totul, iar maretia universului sa nu fie in niciun fel atinsa. Acest proces indelungat al creatiei e acompaniat musical de “Lacrimosa”, melodie care-i da o alta dimensiune, o voce divina pe masura vizualului, creand astfel poate cele mai impresionante imagini din filmografia americanului.

Filmele lui Malick au fost dintotdeauna frumoase vizual, tot timpul a avut un ochi pentru a surprinde frumosul din lume, pentru a crea fotografie dupa fotografie in filmele sale. Cred ca tehnica asta a dus-o mai departe cu fiecare film ajungand acum la apogeu. Cadrele surprinse sunt de o frumusete inexplicabila, el recurge foarte mult la elementele naturii asa cum face si Tarkovsky, principalele fiind apele, copacii, iarba, cerul, lumina Soarelui, elemente care induc o stare intre vis si realitate. Malick alege unghiuri de filmare excelente prin care surprinde mediul natural si personajele intotdeauna iluminate splendid, de parca Dumnezeu si-ar intinde bratele spre propria creatie, culmea, toate acestea intamplandu-se in momentele de indoiala ale personajelor, poate incercand sa arate cumva incapacitatea lor de a-l simti sau pur si simplu incapacitatea de a vedea frumusetea lumii. Este cu siguranta punctul de vedere al unui credincios si desi nu pot vedea lucrurile din aceeasi perspectiva ca Malick, frumusetea lumii e tot acolo, indiferent ca-i creatia lui Dumnezeu sau nu. Ce-i drept insista destul de mult pe aspetul religios, lucru care ar putea fi extrem de deranjat pentru un ateu ca mine, dar lucrul asta nu se intampla tocmai pentru ca ma rasplateste enorm prin modul in care surprinde viata.

In film sunt recurente imaginile din interiorul unei ape strapunse splendid de razele soarelui care jongleaza si printre plantele acvatice, undeori aducandu-mi aminte de Tarkovsky, existand o scena in special care parca-i desprinsa din Solaris. Asemanator vedem soarele printre crengile copacilor sau modul in care aceasta ilumineaza armonios casa, uneori cazand pe fetele personajelor.

Unul din cele mai importante motive pentru care iubesc filmul asta e modul in care trateaza copilaria. Aceasta e prezentata undeva intre vis si realitate, sau mai exact e vorba de acea stare de nostalgie in incercarea de amintire a propriei copilarii, aici realizata din perspectiva personajului interpretat de Sean Penn. Iubesc filmul pentru ca imi retraiesc copilaria, pentru ca aceasta se deruleaza fara voia mea prin fata ochilor in acelasi timp cu evolutia celor trei fii. Singurul film care a mai reusit sa faca lucrul asta atat de real si de intens e Oglinda lui Tarkovsky. Lui Malick ii iese tocmai pentru ca nu pune accentul pe evenimente mari, nu se intampla nimic cu adevarat spectaculos, dar el stie sa insiste tocmai pe micile evenimente, pe cele care definesc viata, care-i surprind frumusetea, o frumusete in care sunt inglobate iubirea, bucuria, dar si suferinta. Il vedem astfel pe Brad Pitt tinand in mainele sale fragilul piciorus al primului nascut, modul in care acesta din urma descopera lumea inconjuratoare si incearca sa o inteleaga, bucuria infinita a parintilor, jocurile copilariei, nazbatiile, accidentele, primul contact cu moartea. Regizorul suprinde extraordinar esenta copilariei si asta se datoreaza intr-o mare parte faptului ca stie sa integreze perfect personajele in cadrul natural, intotdeauna prezent, martor static al evolutiei noastre, dar care are un impact atat de important in viata.

O alta tema importanta e viziunea asupra vietii, impartita de Malick in doua si atribuind fiecaruia dintre parinti una dintre cele doua viziuni antagonice. Tatal reprezinta “natura”, o adevarata forta, dura, care doreste autosatisfactia, iar mama este “gratia”, “eleganta”, cea definita de iubire, blandete, frumusete, dar si de suferinta in numele celorlalti. Din punctul meu de vedere e o viziune oarecum simplista, dar intr-o anumita proportie destul de aproximativa. Spre deosebire de”natura”, care vede doar raul din lume si cauta motive pentru propria nefericire, “eleganta” intelege frumusetea lumii si o admira, iar regizorul nu face un secret din sustinerea celei din urma intrucat ne prezinta pe tot parcursul filmului tocmai aceasta frumusete. De asemenea, aproape de finalul filmului este prezentata concluzia mamei: “The Only way to be happy is to love. Unless you love, your life will flash by.”. Iubirea este cel mai intens sentiment, cel care poate provoca cea mai mare bucurie, dar si cea mai mare tristetete, in cele din urma e cea care da sens vietii noastre.

Ziceam ca The Tree of Life isi propune multe, iar poate cea mai importanta tema e surprinderea vietii, asa cum si Tarkovsky facea adesea. Ca reuseste sau nu ramane la latitudinea fiecaruia, dar eu ma declar mai mult decat multumit. Pentru mine filmul e un enorm succes prin care Malick a surprins emotii puternice si frumusetea unei lumi fata de care de cele mai multe ori suntem indiferenti. A surprins frumusetea propriei vieti, a lucrurilor marunte, a celor peste care trecem cu vederea fara sa ne dam seama, pe care ar trebui sa le apreciem mai des pentru ca la un moment le vom regreta absenta asa cum Pitt regreta ratarea carierei de muzician: “If you’re looking for something to happen, that was it. Life, lived it.”.

Un alt element care mi-a placut foarte mult la filmul asta e modul in care Malick integreaza perfect vocea de fundal a personajelor. Desigur, nu-i nimic nou aici, dar parca ii iese si mai bine, vocea lor se aude lin, iar cuvintele alese sunt atat de melodioase incat parca fac parte din imagine si din coloana sonora parand inseparabile. Intrebarile adresate sunt profunde, desi pentru unii pot parea pretentioase, si sunt spuse in asa fel incat par a fi cele mai adanci ganduri, cele mai macinatoare dileme ale personajelor.

Malick reuseste sa creeze o atmosfera extraordinara prin combinarea perfecta a imaginilor superbe, a muzicii pe masura, a unghiurilor alese extrem de bine incat sa surprinda esenta imaginilor, a miscarii camerei care urmareste atat de natural personajele incat da impresa ca pur si simplu curge printre acestea, a vocii de fundal si a jocului actoricesc solid. Toate se imbina perfect, iar rezultatul este pura poezie.

Un film care te invita la meditatie asupra vietii, asupra perceptiilor si simturilor pe care le avem in raport cu lumea din jur.

imagini superbe, dar cam enigmatic filmul, trebuie sa-ti deschizi putin mintea sa intelegi..

Binecuvantare pentru suflet...il recomand tuturor cinefililor!

The Tree of Life (2011)

- foarte frumos. merita vazut la cinema pe ecran imens.
- desi pt prima jumatate tre sa fi avut multa rabdare. si se exagereaza partea cu Lordy-Lord - too much. da, abstract.
- I'm a sucker for underwater(love) footage
- daddy issues; chestiile cu brotherhood m-au dat pe spate
- costume & atmosfera tzutz
- de limbaj cinematografic nu mai vb; vad ca se poarta-n exces lately la festivaluri. "degradarea" scenariului prin lipsa cat mai mult posibil a dialogului, si prin minimizarea dinamicii si-sau aglomerarii personajelor, evident conflictul persista altfel nu ar mai fi film.
- exista o cheie si este in primele dialoguri din off: "There are two possible paths in life: the way of nature and the way of grace".
- filmul nu este despre orice sistem religioas vs. ateism, porneste din start cu premisa ca Dzeu exista si... e "acolo", ba chiar ca-i crestin. chestiune care nu-i da drumul pe tot parcursul. e vorba de doua cai: mama / tata , suferinta-credinta-bunatatea-grace - natura/rough/Moise/hedonism-egoism si cu solutia de final si compromisul: dragoste (fata de ceilalti) (aka Iisus).
- din pacate nu este film pt tot prostul decat ca o reclama la televizoare cu diagonala mare; clar film cult
- e de revazut, in liniste

- misto cronica: http://agenda.liternet.ro/articol/12652/Adina-Baya/In-miezul-Cannes-ului-Brangelina-Dumnezeu-Viata-si-alte-chestii-cu-majuscule-Cannes-2011.html

Am avut timp destul să meditez asupra filmului şi asta chiar în timp ce îl urmăream pentru că consistenţa lui mi-a permis asta. Eram convins din trailer că va fi un film puternic metaforizat. Dacă mă aşteptam eu la metafore kusturicene am primit un „2001: A Space Odyssey” ceva mai alert, că doar orice film e mult mai alert decât „2001” care stă pe loc dar e capodoperă… dar vai, cum mi-am permis eu să compar un film cu incomparabilul „Space Odyssey”? Ok, îl compar atunci cu „The Fountain” sau e şi acesta incomparabil?

Înainte să îmi vărs năduful pe un film nevinovat, „The Tree of Life” este un film care pune problema evoluţiei umane pornind prin „Big Bang” în urma căruia a apărut Terra ca mai apoi atenţia să fie direcţionată la nivel celular care adaptându-se au rezultat în mine şi în tine. Asta atâta timp cât vorbim despre latura abstractă a filmului, când revenim cu picioarele pe pământ întâlnim familia O’Brien a cărui cap este nimeni altul decât domnul O’Brien interpretat interesant de Brad Pitt. Iată că Brad Pitt începe uşor uşor să ia în considerare roluri din ce în ce mai mature, cu greu îl vom regăsi în roluri ca cel din „Snatch” sau „Twelve Monkeys”, timpul îşi pune amprenta asupra tuturor.

Familia, una cât se poate de obişnuită, intră în scenă odată cu naşterea primului din cei trei copii. Din acest punct de vedere, o parte din publicul ţintă asupra căruia filmul ar putea avea efect este aceea care îşi regăseşte copilăria în cazul copiilor din film. Am avut şi eu parte de o copilărie de tip Huckleberry Finn însă nu pot să zic că am simţit vreun reviriment. Înainte să trec la cel de-al doilea public aş vrea să spun că evenimentele ce ţin de lumea terestră nu prea pot fi rezumate. Se întâmplă doar ce se poate întâmpla într-o familie condusă de un tată autoritar în care copiii se simt uneori vădiţi de soarta de a avea un tată mai hotărât.

Aşa, al doilea public ţintă este acela care s-a simţit entuziasmat şi de abstractul filmului lui Kubrick şi anume „2001: A Space Odyssey”. Personal am o problemă cu asemenea filme pentru că rolul lor este acela de a te pune pe gânduri şi de a te face să meditezi asupra existenţei umane. Mi se pare un gest megaloman din partea regizorilor să considere că lumea are neapărată nevoie de un asemenea film doar pentru a avea şansa să mediteze, ei… mai meditează lumea asupra rolului existenţial şi fără să fie stimulată neapărat de un film. De-aceea n-oi fi fost eu foarte extaziat de „2001”, poate mi-am dus la capăt meditaţia înainte să văd filmul.

Titlul filmului este bineînţeles unul metaforic cu toate că Brad Pitt plantează la un moment dat un copac imediat după naşterea copiilor. Procesul de maturizare al unui copac este unul dintre cele mai complexe ale unui organism viu. Pornind de la două seminţe care nu măsoară mai mult de un milimetru fiecare, se pot naşte masivi de treizeci de metri. Singurul fenomen care poate fi comparat ca şi complexitate este procesul de maturizare al oamenilor: naştere, maturizare, procreare şi moarte. De aceea şi finalul filmului prezintă o epifanie în care fiecare protagonist se bucură de prezenţa celuilalt fără a rosti vreun cuvânt.

Din dorinţa de a nu pierde foarte mult din simbolistica reală a filmului am încercat să mă informez. O ipoteză interesantă pe care am descoperit-o este următoarea: tatăl sever reprezintă forţa naturii, mama reprezintă graţia care simbolic vorbind rezultă în teoria evoluţionistă a lui Darwin. Această teorie se loveşte puternic de concepţia religioasă a copilului astfel avem un conflict între teoria evoluţionistă şi teoria religioasă avându-i ca protagonişti pe Adam şi Eva. Destul de interesant zic eu dacă ţinem cont de conflictul dintre tată şi fiu.

Da, filmul este unul cult care va fi considerat o capodoperă de către foarte mulţi oameni ce vor să pară mai inteligenţi lăudând un film inteligent fără să înţeleagă neapărat ceva din film şi fără să gândească măcar vreo două motive pentru care filmul ar fi o capodoperă. Există motivele respective doar că majoritatea celor care susţin că filmul este o capodoperă nu dau de ele. Este imposibil ca meditaţia să vină din partea unora ce nu ştiu să-şi scrie corect limba. Într-adevăr, sunt prea pretenţios. Prin urmare, nu cred că filmul va fi transmis vreodată la televizor. Acolo e nevoie de filme cu Seagal, doar nu e nevoie de multă gramatică să îl înţelegi pe unul care bate tot.

Sunt convins că îmi voi lua porţia de dislike-uri, îmi pare rău de-acum că am propriile idei, îmi pare rău că mi le pot argumenta, îmi pare rău că ştiu să folosesc corect limba română. Însă, îmi pare bine că un buton poate fi apăsat de orice bou, nefiind nevoie de mai mult de un simplu „muuu” şi îmi pare rău că o argumentare a apăsării butonului respectiv ia mai mult decât un simplu „muuu”. Deci, nu voi fi contrazis nici de data asta… îmi pare rău, sincer.

Filmul inca mai ruleaza la mine pe ecran... cred ca e prima oara cand se intampla sa comentez cu filmul ruland :)) nu mai am rabdare. Dragi prieteni, nu va recomand filmul asta decat dak aveti iq mult ridicat. Sunt convins ca filmul are la baza ceva... ceva genial legat de viata pe care o traim, dar nu l'am inteles, si nici nu vreau sa il inteleg, l'am urmarit pentru Brad Pitt si Sean Penn(care e prezent doar cateva minute) si nimic mai mult.O desfasurare greoaie, foarte plictisitoare si deloc cum as fi vrut sa fie. Dau o nota mica, probabil nemeritata, dar cu siguranta genul asta de film nu e pentru mine, ba chiar o spun cu regret, incep sa il detest.

Un film foarte greu de urmarit daca esti fan "transportorul"
Desi imi plac filmele de arta...despre acesta inca nu am reusit sa-mi fac o parere...nu mi-a taiat rasuflarea dar slab in nici un caz nu a fost....un film foarte atipic pentru ce apare in epca 'facebook' atat ca actiune cat si ca mesaj sau imagine (cadrele si modul de filmare au fost de 10).daca va asteptati la ceva gen 'The fountain ' (unde actiunea e liniara dar prezentata pe 3 niveluri) luati-va gandul!
Daca ar fii sa-l compar cu vreun film (desi o comparatie fortata poate doar la nivelul imaginilor ) , l-as compara cu '2001 A Space Odyssey'.

filmele lui malik schimba perceptia asupra vietii, la propriu, in ceea ce priveste imaginile, regia , e o opera de arta.

cu toate astea, trei sferturi din sala a iesit dupa 15 minute de film. Nu exista monolog, e doar oserie de imagini.

in mod cert, nu e un film pentru romanica sau pt cei ce se asteapta sa le fie data cu lingura portia mesajului din film, pt ca nu exista. tre sa te gandesti.

oricum, la noi filmul va deveni o snobie, toti vor spune ca e (cum spunea prefacutul de mai sus, cliseul ala ) " o piatra de hotar in cinematografie. Vreau doar sa subliniez ca asta s a spus si despre avatar, care e un intro de joc video 3d , nik mai mult.

Este un film la care trebuie sa ai multa rabdare.Nu-l recomand tuturor pentru ca este foarte greu de urmarit.Doar un cinefil adevarat s-ar uita la el si ar avea rabdare sa-l vada pana la capat.

[Titlu in limba romana: Pomul vietii]
CoolRank: 9/10
- atmosfera & entertainment: 9/10
- regie: 9/10
- actorie: 9.5/10
- scenariu: 7.5/10
- montaj: 10/10
Nota IMDb: 7.9/10




Regie: Terrence Malick
An: 2011


Actori: Brad Pitt, Sean Penn, Jessica Chastain
Genul: drama meditativa



 
Se pare ca juriul de la Cannes si-a gasit o consistenta tematica in privinta filmelor carora le acorda mult-doritul Palme d’Or: anul trecut a fost filmul lent, o meditatie asupra vietii si a naturii, Uncle Boonmee Who Can Recall His Past Lives, iar anul acesta, mult amanatul si demult asteptatul, The Tree of Life al lui Terrence Malick a ...

e naspa ca in romania nu apare pe cand in bulgaria a aparut

Mie imi pare genial filmul. Abia astept sa apara! Imi cumpar bilet la premiera. Sper sa n-am totusi vreo surpriza neplacuta si sa nu apara la noi, cum s-a intamplat cu mai multe filme pe care le asteptam

Acest film are un trailer foarte, foarte frumos.
Sper doar sa fie o productie la fel de buna pe cat promite trailerul...

Incredibil! "The Tree of Life", castigatorul Palme d'Or-ului, ruleaza deja in Moldova si Bulgaria, iar in Romania nici nu va fi difuzat in cinematografe...

Cred ca e super tare filmul, de-a bea astept sa-l vad! Poate concureaza si la Oscar, cred ca merita!

cine a vazut "the thin red line" al lui malik cred ca gaseste asemanari intre acesta si "the tree of life" (modul de filmare, coloana sonora, monologurile) - deci cred ca stie la ce sa se astepte

Simbolistica biblică (identificarea tatălui cu Iov şi a mamei cu fecioara Maria – „I give him to You, I give You my son” – ) nu îşi prea are locul lângă Geneza, deloc „în şapte zile”, ilustrată în montaj. Iar Sean Penn, redus la a rătăci cu privirea mereu pierdută şi bântuită, şi mersul împleticit, e cu siguranţă foarte tăiat la montaj. Iar finalul pre(ten)ţios, undeva între Viaţa de Apoi şi coborârea de pe Arcă, după potop, aminteşte pe undeva de o scenă din The Fall al lui Tarsem Singh, fără însă a avea aceeaşi prospeţime vizuală.

Fără îndoială, filmul arată minunat. Dar aşa arată şi fotografia lunii din National Geographic, şi un moment Kodak reuşit (cu care îl asemăna un critic). Dacă ar fi să aleg un film care opune dramei de familie Cosmosul, prefer Melancholia lui von Trier.

Sper ca filmul sa ofere tot ce promite trailerul - o poveste care sa te lase fascinat de viata si de complexitatile ei... Sau macar asta ma astept eu sa fie filmul asta. Sper sa nu fie o dezamagire.

P.S. Ce naiba cauta "Zoolander" la Recomandarile de sub "Tree of Life"?!?

sunt persoane care au vazut acest film?...ciudat, filmul inca nu a aparut pe marile ecrane si persoanele de pe aici il au la favorite...

nu pot sa dau nici o nota inca,dar astept cu nerabdare sa-l vizionez,Brad Pitt m-a surprins cu cateva roluri de exceptie,care, chiar m-au impresionat,si daca ma gandesc ca il are alaturi pe marele Sean Penn,promite deja destul ca si film.

sper sa fie un film bun si un pic "ciudatel" in sensul bun . mi-a placut Benjamin Button si de obicei filmele cu Brad Pitt sunt bune. Nu sunt fana Pitt dar joaca bine.

Astept cu nerabdare sa-l vad.
cred ca o sa fie super asa cum sunt toate filmele lui

Astept demult filmul asta, si din cat am citit in descriere, va fi o piatra de hotar in perceptia celor care il vor vedea. De astfel de filme are nevoie umanitatea acum. Ma bucur ca Hollywoodul incepe sa inteleaga mai profund natura umana divina. Inspirati de invatatorul spiritual Eckhart Tolle, Jiim Carrey si alti actori si oameni de film au lansat nu demult un mega proiect care va da nastere la filme adanci si spirituale. Sunt curios sa vad cat vor reusi aceste mesaje umaniste sa schimbe in inimile impietrite si in mintile egotice ale amatorului inconstient de horror sau pistoale sau muschi a la Vandame care e cuul

se anunta o poveste interesanta din anii 50, cu doi actori mari ca Brad Pitt si Sean Penn

Din trailer pare a fi un film in genul the fountain,plin de mister....astept sa il vad...

deci stie cineva cand o sa apara pe ecran pe ce data mai exact?

sper sa fie ceva frumos.....insa nu se stie ce va fi

Probabil ca va fi un film gen "Cronicile din Narnia" sau "Bridge to Terabithia"

Am un feeling ca va iesi ceva bun. Totusi, nu va puteti abtine sa dati note? Totusi, filmul mai are ceva vreme pana sa apara...

the tree of life... posterul aduce aminte de copacul din "the fountain"... cred ca va fi un film la care vom medita :)

sunt ft curios cum va fi acest film...sunt sigur ca nu ma va dezamagi....brad pitt e un actor ft talentat..la fel ca si san penn de altfel.