Three Billboards Outside Ebbing, Missouri (2017)

Este vorba despre o alta lume.
Si cei care acorda premiile fac parte din aceeasi lume, deci o inteleg, eu nu, de aceea filmul nu mi-a placut.
Filmul asta te opreste in loc, si te face sa gandesti la cat de urata este viata . Nu este frumoasa nici lumea mea dar parca totusi...

Ce ne invata acest film?
Ca se poate viola si ucide,fara sa fii prins....
Ca poti da foc sediului politiei si scapi fara pedeapsa..
Ca in loc sa dai pe mana politiei un presupus criminal,faci o echipa de soc si mergi sa il executi...
Ca barbatii in varsta trebuie neaparat sa umble cu femei de 19 ani si sunt felicitati de fostele sotii...
Ca in fara iminentei mortii,trebuie sa ne impuscam ,dar sa lasam bilete lacrimogene cunoscutilor...
Ca politia sta doar cu bocancii pe masa si nu face nimic...
Daca il analizam ca pe un pamflet/satira la adresa societatii americane ,in general,este reusit..
Daca il analizam ca pe un film educativ(eu cred ca orice film trebuie sa ne educe sau sa ne invete ceva,altfel rolul sau principal,a disparut).au esuat cu brio...
Oscar?Exclus.Sunt capodopre de filme care n au pupat nici Globul macar...
In rest,un film ok,care merita vazut!
Actori buni,unii consacrati,altii,ilustrii necunoscuti.

Pelicula își merită aprecierile, premiile, deoarece atrage atenția prin scenariu, regie, partitură muzicală și, nu în cele din urmă, prin interpretările valoroase ale actorilor principali și secundari...Finalul este deschis pentru opinii...

Pelicula își merită aprecierile, premiile, deoarece atrage atenția prin scenariu, regie, partitură muzicală și, nu în cele din urmă, prin interpretările valoroase ale actorilor principali și secundari...Finalul este deschis pentru opinii...

Recomand un film bun merita vazut.finalul il face fiecare

Sincer ma asteptam la mai mult de la acest film. Totusi interpretarea a fost foarte buna.

Scenariu: 8/10
Interpretare: 10/10
Coloana sonora: 7/10
Dialog: 9/10
Final: 6/10

7/10

Dupa parerea mea e cel mai bun film al anului 2017 care si merita Oscarul pentru Best Picture. De la regie la scenariu la cinematografie la coloana sonora la interpretari...totul e sublim. L-am si vazut de 2 ori. O capodopera!

Ma voi repeta: periodic, cinema-ul american scoate pe ecrane cate o creatie ce bulverseaza de-a dreptul!!!

Prima impresie, dupa ce pe ecranul televizorului (nu l-am vazut decat pe HBO) a inceput sa curga genericul, a fost o frustrare imensa, nemaiincercata, cel mai probabil, de la prima vizionare a filmului "Prisoners"... Cum, au avut un scenarist roman ori european, mi-am zis inciudat cand am ramas sa rumeg de unul singur posibile finaluri ale povestii ce ma tinuse cu ochii atintiti pe pixeli, in asteptarea deznodamantului?!?

Apoi am realizat ca nu s-ar fi gasit o alternativa mai buna pentru prietenia celor 2 personaje antagonice, in calatoria lor eliberatoare. Desi are cateva puncte neverosimil-subrede in constructia scenariului, "Three Billboards..." devine o piatra de referinta pe hotarul artei cinematografice! Nu poti ignora realismul si tenta intunecata a celor catorva personaje ce-si duc existenta in acel peisaj atat de incarcat in culoarea verde!

Punctele tari? O coloana sonora exceptionala, evolutia totalmente surprinzatoare a unor personaje-cheie (chestie tipic americana) si un final deschis, care va va pune imaginatia la lucru...

Foarte bun, regie bine gândită, dar mult prea corect politic pentru gusturile mele. Oricum a depășit orice așteptări din partea unui film american făcut în ultimii ani.

Foarte interesant cum poti vedea un film din mai multe perspective.

foarte tare filmul ,mi s-a parut interesanta ideea iar francis este ''monumentala''
recomand din toata inima

O drama cu final lasat in suspans si deschis diferitelor interpretari, in sine ideea filmului este diferita de clasica delimitare si lupta dintre bine si rau. Personajele create sunt foarte interesante si actorii se descurca destul cu bine cu redarea mentalitatii unui orasel de provincie american. Regia, scenariul si muzica nu evidentiaza foarte bine anumite momente sau emotii dar in mare sunt acceptabile.

Am vrut sa vad un film cu doi actori ce au castigat Oscarul,un film nominalizat pentru cel mai bun film strain si nu pot spune ca am fost dezamagita, dar cred ca este un film supraevaluat.
Este un film care povesteste o poveste reala, dar pe care eu nu am asimilat-o.
Nu am putut empatiza sub nici o forma cu o mama care le permite copiilor sa-i vorbeasca asa cum o fac, o mama care „si-a castigat „ respectul lor, printr-o serie de acte iresponsabile. Condusul in stare de ebrietate, acceptarea agresiunii din partea unui sot (sau fost sot ) care o bate, rastoarna mobile si–i pune cutitul la gat. Mama care se cearta parte in parte cu fata adolescenta, careia ii „doreste” sa fie violata, dorinta ce i se v-a implini!
Si femeia asta este cea care se simte indreptatita sa faca ordine si culmea sa nu pateasca nimic.
Caci, raneste un dentist, loveste niste adolescenti in fata scolii, incendiaza un post de politie si totul merge inainte.
Aparitia sefului de politie negru, intr-un stat sudist, este cireasa de pe tort.
Nu cred nici in puterea mobilizatoare si educationala a unei scrisori, care face dintr-o mica jigodie, un cetatean plin de dragoste fata de semeni,un om, care desi mutilat, nu numai ca nu-i poarta pica vinovatului , dar il va ajuta sa afle adevarul.
Singurul personaj care mi-a mers la inima, a fost cel al serifului Willoughby.

Un film foarte bun. Spune o poveste de viață interesantă. Singurul reproș pe care îl am este finalul, care mi se pare cam brusc.

merita oscarul pe care l-a pierdut in favoarea lui shape of water...

E un film foarte bun pe care multi ar trebui sa il vada, desi nu toti vor intelege ce vrea filmul sa transmită. Mi.a placut foarte mult! E o poveste frumoasa, are si multe parti amuzante si nu este deloc plictisitor! E foarte frumos!

Un film foarte bun!
Mi-am făcut cont special, deoarece mi-a părut rău de cei care au vizionat filmul și nu au înțeles mesajul filmului.
Violenta naște violenta, demonii se hrănesc cu ura, cu răutatea noastră. Finalul filmului asta ne arată: in viața poți sa alegi doua cai. Poți sa fii bun, iertător, deși de cele mai multe ori este foarte greu sa faci acest lucru. Sau poți sa perpetuezi răul, sa escaladezi violenta.

De mult nu am mai vazut un film in care actorii sa intre atat de bine in rol, sa se potriveasca atat de mult cu avatarurile lor.
Toata povestea se construieste in jurul ideii de dreptate, de facerea acesteia de unul singur. Asta ca urmare a disperarii ca lucrurile nu pot ajunge niciodata pe caile batatorite, legale, la rezultatul dorit.
O satira incredibil de bine pusa in scena, cu umor, ironie, meticulozitate, fara prea multe ramificatii, dar antrenanta. Un film american ca un vartej de vant in mijlocul unei zile toride de vara.

De ce nu a luat Oscarul acest film? Poate ca pentru ca am ajuns sa premiem doar absurditatile.

Filmul are un scenariu açceptabil ,dar are si multe greseli.Nu scapam de cliseele obisnuite.Politistul negru e aur de 24 k., un handicapat are suflet mare.Despre greseli.Niciunde nu fac stomatologii asa anestezie.Politistilor cu cancer nu le pasa de cariera colegilor.Testul ADN se poate face si fara sa rupi in bataie un suspect, din par sau saliva
As putea continua....
Ramai desfigurat pe viata dupa un incendiu si afli cine a provocat incendiul, ca tot o suspectai...Ce faci in situatia asta?Poti ierta?

Dorinta de razbunare, egoista si oarba este probabil cea mai chinuitoare emotie umana. Substituindu-se bucuriei de a trai, cu cat acest vierme se hraneste mai mult din ura secretata de inima celui ce a suferit o injustete, cu atat ii cresc mai multe guri hraparete si baloase, dornice de imbucaturi din ce in ce mai mari. Fiecare cavitate bucala nou aparuta este relationata cu un nou sentiment adiacent celui initial, simtaminte din ce in ce mai distrugatoare si mai veninoase pentru fiinta umana. Se ajunge la final ca omul ce cauta sa razbune o datorie mai veche sa fie sub stapanirea unui cumul de forte intunecate care il domina in orice decizie.
Three Billboards Ouside Ebbing, are in centrul atentiei un asemenea suflet chinuit in persoana lui Mildred, personaj excelent intrepretat de Frances McDormand. In dorinta ei de a gasi faptasul unei crime oribile, raneste cunoscuti, familie si chiar pe sine. In numele unei dreptati iluzorii, totul pare ca ii este permis. Ideea de justitie de la care pleaca nemultumirea acestei mame singure nu mai e doar o simpla senzatie de dreptate ce trebuie infaptuita in numele unor victime ci vine la pachet cu ura, dispretul, insensibilitatea si indiferenta; toate astea invelite in egoism. Cazul sinuciderii are si el acelasi substrat real. Tot egocentrismul guverneaza gestul reprobabil, chiar daca in declaratii se prezinta pe sine ca un act altruist savarsit in numele binelui membrilor unei familiei. Un sacrificiu oferit cu forta unor apropiati pe care in realitate, nimeni nu i-a intreaba ce vor cu adevarat.
Mildred adopta inca de la inceput atitudinea "scopului care scuza mijloacele". Chiar daca victimele colaterale par ca fac si ele parte dintr-un plan al unei justitii divine, linia tolerantei si a intelegerii a fost depasita de mult. Dilema pe care regizorul Martin McDonagh o propune, de a accepta sau nu deciziile femeii (desi ele incep sa aduca rezultate palpabile) sau imposibilitatea sustinerii vrunei parti in continuare, sunt exercitiile cu care iti framanti mintea de la jumatate filmului pana la final. Insusi faptul ca la inceput suntem alaturi de victima unei aparente indiferente si nepasari, ne consuma emotional atunci cand vedem unde se ajunge girand un asemenea mod de a actiona. E un joc din care McDonagh ne reliefeaza fiecaruia dintre noi greseala unei judecati pripite si lipsa luciditatii atunci cand incercam sa gasim dreptatea in afara unui cadru legal, imperfect dar necesar. Replica primita de seful politiei, (Woody Harrelson): "faptul ca dupa atata timp te-ai hotarat sa iti misti fundul si sa vii aici pentru a purta aceasta discutie, imi dovedeste ca actiunea mea da rezultate", devine o sabie cu doua taisuri in mana unui om impulsiv si dornic de justitie. Eu personal am fost castigat de partea lui Mildred, pentru ca ulterior, la momentul incendierii sau al sinuciderii, sa ma simt jenat ca fac parte din tabara acestei femei. Punct ochit punct lovit pentru regizorul McDonagh.
Interesant modul in care deznodamantul nu propune nici un fel de cainta sau schimbare reala a personajelor. Nici intriga nu se dezleaga asa cum ne-am obisnuit si cum ne-am fi dorit cu totii. Personajele devin doar tolerabile unele fata de altele, dar convingerile rasiste, indiferenta fata de cel ars in incendiu, dorinta de a pedepsi pe toti pentru propria durere, nu dispar. Sunt parte definitorie a oamenilor filmului si un simplu eveniment nu le poate anula ceva ce s-a inradacinat atat de profund in personalitatea lor. "Daca eliminam toti politistii rasisti, probabil ca mai raman vreo 3 de toti dar si acestia intoleranti cu homosexualii" este un alt truism spus de un regizor ce nu cunoaste menajamentul discursului politic corect. Toti suntem intr-o anumita masura rasisti. E de ajuns un anumit eveniment ca acest sentiment reprimat sa iasa la suprafata. Ca un exemplu, orice strain care ti-ar ucide un membru al familiei te va determina intr-o masura mai mare sau mai mica sa incepi sa urasti intreaga natie din care provine acel element particular. Iar daca e un conational, vei incepe sa nutresti sentimente cel putin de dispret pentru zona de tara din care privine respectivul, ori fata de cartierul in care locuieste sau macar familia din care se trage. Ceva tot se va schimba in interiorul tau.
Din interpretare, pe langa Frances McDormand ce isi merita oscarul fara doar si poate, mai apare, surprinzator, Sam Rockwell in rolul lui Dixon. Renuntand la cliseistica transformare a personajului negativ, directorul acestui proiect se limiteaza in a ne da posibilitatea sa intelegem motivele si structura acestui om al legii, debusolat si in final resemnat in propria mentalitate. Fara reminescente fortate, fara regrete ieftine. E acelasi om, mai intelept dar cu aceleasi apucaturi.
Concluzie: Un film ce trateaza corect si realist fenomenul rasismului, justitiei facute cu propriile maini si consecintele periculoase ale scopului de a obtine rezultate indiferent de mijloace. Nu e un promovator al acestor tendinte, cum gresit s-au mai gasit acuzatori, ci un partener corect de dialog pe aceaste teme. Astfel de lucruri se intampla, sentimentele exista in majoritatea oamenilor iar egoismul are repercusiuni dintre cele mai triste pentru cei din jur. Nota 7,79!

Se termina prea brusc.. ne imaginam noi cum s-ar sfarsi..

Este un film care... te pacaleste, in sensul ca desi toata atentia este indreptata pana la finalul filmului spre cazul crimei analizate si rezolvarea acestuia, realizezi la sfarsit ca filmul a vrut sa puna in evidenta lucruri mult mai profunde despre natura umana.

Tocmai l-am vizionat și mi-a plăcut mult. Un farmec aparte, o combinație de dramă, tragedie, sarcasm, ironie, furie și pură suferință. Personal, m-a atras mai mult partea după moartea personajului lui Woody Harrelson.

Un film cu un scenariu ,as zice,orignal si bine realizat.Cu actori care joaca foarte bine rolurile lor.Frances McDormand cu sanse mari la Oscar pentru rol feminin.As zice peste Sally Hawkins din The Shape Of Water.

Foarte emotionant filmul, mi-a placut foarte mult, povestea a fost una excelenta pana la final

O poveste despre prejudecati, lacomie, furie, durere, dragoste, iertare si trei panouri publicitare. O poveste "amestecata" despre viata si un film de Oscar.

Un film mai mult decat excelent cu trei mari actori capete de afis care au jucat impecabil intr-o poveste memorabila!
Sper din toata inima sa ia un Oscar!

De la un film care are 7 nominalizari la oscar,aveam ceva pretentii,bine nu neaparat din acest motiv,dar a fost un film bun si atat,nu un film care sa ramana in top 250 *cum este acum ! Mi a placut mult jocul actorilor principali,care dealtfel cred ca si vor castiga oscarul,cum au luat si globul de aur,insa spre final ,mi a lasat asa un gust amar !

◼Three Billboards Outside Ebbing, Missouri un film surprinzator.
7 nominalizari si nu degeaba. 7 nominalizari din plin meritate si probabil la 3,4 dintre ele va triumfa, de ce? Pentru ca merita.

◼E tulburator..Te face sa te intrebi multe lucruri despre cum trebuie sa ne purtam in anumite situatii. Este despre suferinta, durere, neputinta in fata lucrurilor ce nu sunt prea bine facute. Despre iertare si lacomie. Despre constientizare.

◼Este o drama foarte apasatoare. La intensitatea momentelor dramatice ajuta si coloana sonora care te emotioneaza enorm. Avem parte de rasturnari de situatie fix atunci cand nu te astepti. Si sunt cam multe:))Si ma bucur, deoarece nu e previzibil si asta il face sa fie ce este.

◼Frances McDormand deja cred ca are numele in plic:))E al ei Oscarul. E senzationala si naturala. Woody Harrelson e un personaj ca de obicei. Mereu a fost un actor foarte bun, iar aici continua sa ne arate ce poate si primeste si el o nominalizare .Il mai avem si pe Sam Rockwell cu un rol care te face sa il urasti din toata inima dar pe parcurs reusesti sa il intelegi si te face sa iti pese si de personajul lui..Si el face o treaba perfecta si primeste alaturi de Woody o nominalizare la rol secundar, dar raman la dorinta ca Willem Dafoe sa fie castigatorul:)

Nu am vazut The Shape of Water, dar cred ca nu o sa aiba sansa in fata creatiei lui Martin McDonagh.

◼Dintre filmele vazute:
Call Me By Your Name
Darkest Hour
Dunkirk
Get Out
Lady Bird
Phantom Thread
Three Billboards Outside Ebbing, Missouri.
Cred ca cel din urma va fi triumfator. Vom vedea..

#9️⃣.4️⃣#

Mi-a placut extrem de mult, o lectie despre iertare si platirea urii cu ura. Inspirational, si finalul, fara cuvinte.
Interpretarea e pur si simplu impecabila, niste personaje extrem de bine individualizate.

Este un film destul de bun,dar in nici un caz de Oscar. Nu merita...are o tema banala,actiune putina...mai mult drama decat actiune sau comedie(doar e plin de injuraturi)sau crima...dat filmul are totusi un mesaj...parerea mea este ca e un film feminist. Nu mi a placut in mod special de Frances McDormand,mi a placut mai mult de actorul in rol secundar,Sam Rockwell...

Un film foarte bun,cu un scenariu reusit,desfășurare buna si interpretări pe măsură,recomand tuturor!

Personajele lui McDonagh sunt superbe, W. Harrelson furnizează nucleul moral al filmului, în timp ce furia controlată de F. McDormand focuseaza pe contrapuncte. Este un film de Oscar!

Drama ? Da, cu siguranta. Crima ? Ar putea si la acest "gen" sa fie incadrat DOAR PARTIAL acest film, judecand strict dupa elementul care a constituit punctul declansator al actiunii intregului film. Dar "Comedie", categoric NU, ci poate doar ca si o gluma neagra dar de prost gust !
Consider ca singurul aspect cu adevarat VALOROS al acestui film a fost doar mesajul general transmis, si anume acela ca de multe ori furia extrema total subordonata impulsurilor firesti dar FEROCE-nestapanite de pedepsire exemplara si cu patima fioroasa ultra colerica (mai ales prin a-ti face singur dreptate) impotriva unui chiar si presupus-APARENT criminal odios desi inca nedovedit 100% ci doar aparent, este nu numai profund gresita dar si generatoare de continuare a tragediei initiale, prin repetarea ei sub alte forme.
Printre multe alte "gauri" evidente ale modului in care realizatorii au "creionat" efectiv actiunea propriu-zisa a acestui film, (asupra carora nu ma pot opri aici IN TOTALITATEA LOR pentru a nu plictisi prea mult prin lungimea mult prea mare a comentariului meu) profund rupta de orice realitate este ideea ca super psihopatul feroce politist Dixon s-ar fi transformat ca si la o simpla "pocnitura din degete" intr-o persoana cu un caracter profund uman si de foarte buna calitate umana.
In consecinta, personal nu pot acorda acestui film in ciuda mesajului sau de baza valoros, decat o nota in jur de 5,5 si doar 5 stele cu plus.

Am remarcat satira, ironia, chiar un cinism subtil : polițiștii albi erau incapabili, șeful negru avea calități ; femeia e luptătoare, dar bărbatul (Charlie) trăiește o aventură penibilă. Sam Rockwell în rolul lui Dixon fascinează : un mers legănat, leșinat, infatual. Sigur că Frances McDormand creează un personaj memorabil, deasupra tuturor interpretărilor.

Nu recomand filmul nu ma impresionat xu nimic mam uotat exact degeaba la el .Va spun sigur ca este pierdere de timp ,nu pierdeti nimic important daca nu il vedeti

Sincer sa fiu, nu am stiut de acest film, Globurile de Aur m-au ajutat in acest sens. Scenariul a fost impecabil, rostit de actori sclipitori, mi-a placut Frances la nebunie, a avut niste replici taioase, nici Woody sau Sam nu s-au lasat mai prejos, au livrat fara cusur.

Nota 8/10

Cheers ! ;)

Aveam foarte mari asteptari, insa s-a dovedit a fi un dezastru (pentru mine, cel putin). Voi enumera "nemultumirile" intr-o ordine aleatorie (poate exagerez la unele, dar agree to disagree):

========SPOILERS==========

1. Film se invarte in jurul unei crime, mai specific moartea unei fete, omorata in timp ce era violata. In ciuda faptului ca este sursa conflictului, noi nu vedem decat o singura scena cu aceasta fata, care nu ne lasa decat cu impresia ca era o pustoaica tafnoasa care se certa cu maica-sa mai tot timpul. Foarte ingenios!

2. Personal, titlul mi s-a parut foarte pretentios si inutil de lung. Era cumva atat de important numele orasului? E un oras mic? Oras mare? Un oras destul de mic incat toata lumea sa stie ce boli ai, insa nu atat de mic incat staff-ul spitalului sa te puna in aceeasi camera cu cel care te-a abuzat si torturat...sau era totusi atat de mic incat nu aveau o sectie pentru arsi?

3. Un serif care in ciuda faptului ca a agresat/torturat un om de culoare pe nedrept, este miraculos iertat de toata lumea odata ce face cancer. Interesant... M-a amuzat mult si faptul ca nevasta-sa este tocmai o blonda sexy australianca, cu 20 de ani mai tanara decat el. De asemenea, nu ti s-ar parea putin ciudat sa-ti lasi copiii singuri langa un rau, avand in vedere ca un violator/criminal este inca in plina cautare..... doar ca tu sa mergi sa ti-o tragi cu nevasta prin tufe?

4.Tot ce i-a trebuit unui politist psihopat cu mommy issues sa se schimbe intr-un "om mai bun" si sa devina sentimental a fost sa citeasca o scrisoare de la sefu'... sef pe care nu-l cunoastea decat de 3-4 ani. Oh, si sa nu uitam sucul de portocale! Ce miracol!

5. Cu totii putem ierta un sot abuziv atata timp cat avem o fiica moarta la mijloc, nu? E in regula daca te strange de gat si te pune la perete, atata timp cat omu' jeleste. Foarte heartwarming a fost scena in care nevasta, una "al dracului", ii tinea mainile sotului, cu toate ca era stransa de gat in urma cu 3 minute. Mai putin si-mi dadeau lacrimile! Felicitari si iubitei de 19 ani care nu are absolut nicio problema cu nimic... de-a dreptul nimic. Doar asa sunt toate fetele de 19 ani, naive si foarte proaste, nu?

6. Presupun ca Peter Dinklage a aparut in film doar pentru a putea fi strigat de unii "midget". Tot in categoria de personaje inutile si de umplutura putem include si secretara blonda si proasta (cate stereotipuri are acest film, wow!). Saraca a incasat un pumn pentru un moment patetic de "OMG!".

7. Sa inteleg ca acel personaj dubios care a amenintat-o pe protagonista in magazinul ei, si care, culmea, se lauda jumate' de ora mai tarziu intr-un bar c-a violat o fata, nu era decat un no one fara absolut nicio implicatie in crima mentionata la inceput? Ce mai plot twist!

Intr-un final nu pot spune decat ca acest film este un mare maglavais. Incearca sa trasmita mesaje despre police injustice/brutality insa esueaza teribil.
Singurul lucru pozitiv este performanta protagonistei, Frances McDormand, care te fascineaza atat de mult incat e destul de usor sa te pierzi si sa uiti/ignori faptul ca ai de-a face cu un scenariu prost scris. Recunosc ca filmul e destul de entertaining si nu te plictisesti deloc uitandu-te la el.

In sfirsit un film american de exceptie ! Fara cusur . De Oscar !

Asta e întrebarea finalului acestui film. Un film foarte bun, de altfel, dacă avea un alt final. Frances, Sam și Woody fac roluri memorabile. Păcat...

Un film excelent,actori exceptionali si o poveste dureroasa,ce nu te lasa sa respiri pe parcursul vizionarii!Sa speram ca-l vor remarca si ,,oscarurile"...Recomand!

Scenariul poate parea unora putin forțat, insa mie mi-a dat ocazia să mă bucur pe lângă imagini frumoase și de texte bine redate. Am avut șansa de a vedea două prestații de excepție, unde a fost pusă în valoare cu adevărat arta actorului: Frances McDormand si Sam Rockwell. Foarte bun in rol secundar si Woody Harrelson, al cărui personaj parcă influențează permanent din umbră acțiunea, chiar și atunci când figura lui dispare. Au fost cateva monologuri (mai ales ale ei) excelente: in secventa cu caprioara, sau in cea cu papucii. De asemenea, scrisorile personajului Willoughby - deosebite, profunde, literatură de mare calitate! A doua jumatate a filmului mi s-a parut mai inchegata decât prima, dar și prima are destule calități. E un film care vorbeste mult despre durerea unei mame, canalizată în furie, pentru ca apoi discursul să se schimbe și să prezinte o modificare a caracterului anumitor personaje, da, se poate întâmpla și în viața reală astfel de schimbări! Cu toate acestea, nu cred ca trebuie înțeles chiar ca o poveste reala acest film, e o viziune mai abstractă, tratand anumite fapte în cheie absurdă. Sunt câteva tribute oferite „corectitudinii politice”, dar care nu deranjează si nici nu se pune accent pe ele. Pertotal, un film bun spre foarte bun (avertisment: e posibil să pară pliltisitor la început, dar filmul se schimbă, evoluează odată cu personajele). Acțiunea este cel mai puțin important element dintre toate caracteristicile filmului și am putea spune chiar că filmul nu are o acțiune, din punctul meu de vedere chiar prin asta se remarcă și este extraordinar. Finalul e abstract, sarcastic și simbolic.

" Pe viitor va trebui ca si James Bond sa se adapteze la lumea in care traim astfel ca rolul ar putea fi preluat de un actor sau o actrita de culoare". Ian Fleming se rasuceste in mormant dupa o asemenea mizerie iar pe noi nu trebuie sa ne mai mire ca o femeie poate agresa un dentist, doi copii si poate da ulterior foc la o sectie de politie ( fiind foarte aproape sa ucida un om!) fara sa pateasca absolut nimic, e de inteles durerea teribila a unei mame care sufera o pierdere enorma insa asta nu justifica faptul ca n-o intereseaza ce vieti distruge cu atitudinea ei, de aceea mi-a fost imposibil sa empatizez cu Mildred Hayes. Politia se civilizeaza abia cand apare afro-americanul civilizator care sa puna cu botul pe labe hoarda de albi ticalosi care nu fac altceva decat sa impileze negri si femei. M-am uitat un pic cum arata regizorul Mc Donaugh, probabil ca e disperat dupa premii altfel e greu de inteles cum a putut sa regizeze asa ceva, lui Jordan Peele ii inteleg frustrarile dar pe Mc Donaugh ce l-o fi suparat in asemenea hal?. Pacat de profesionalismul de care da dovada regizorul, greu de reprosat ceva modului in care spune povestea pe ecran, pacat de partiturile actoricesti remarcabile, foarte buni Frances Mc Dormand si Sam Rockwell dar cel mai mult mi-a placut Woody Harrelson, aici in cu totul alt registru in comparatie cu marile sale roluri din "Natural born killers" si "The people versus Larry Flint".

Conflicte, multă suferință, decizii luate la mînie, răzbunări și multă compasiune, totul pe fondul interpretării impecabile a celebrei Frances McDarmont.

Un film care te face sa gandesti la cat este de important sa-ti faci meseria . Consecintele lenii sunt mari.

Three Billboards Outside Ebbing, Missouri nu este doar cel mai unic nume de film al anului, dar si printre cele mai surprinzatoare si bune pe care 2017 ni le-a oferit. Three Billboards este plin de rasturnari de situatie. Martin McDonagh a reusit sa imbine comedia cu tragedia intr-un mod impecabil, un lucru demn de admirat.

Nervoasa pe autoritatile locale care nu au fost in stare sa-i dea de urma ucigasului fetei sale, Mildred Hayes (Frances McDormand in una dintre cele mai bune performante ale carierei) achizitioneaza trei panouri publicitare cu scopul de a le atrage atentia politistilor.

Aceste acuzatii, puse in mare parte asupra capitanului Willoughby (Woody Harrelson), devin foarte discutate in oras, iar majoritatea populatiei este de partea politiei, considerand ca furia lui Mildred a depasit masura. Willoughby incearca sa o impace, deoarece colegii acestuia nu sunt la fel de intelegatori. In special, rasistul ofiter Jason Dixon (Sam Rockwell), care fura spectacolul la fiecare aparitie.

O rasturnare de situatie pe care nu am asteptat-o, a fost moartea lui Willoughby, una dintre cele mai curajoase mutari facute de regizorul-scenarist Martin McDonagh. Willoughby ramane totusi o aparitie interesanta pe parcursul filmului, acesta lasand scrisori atat lui Mildred cat si lui Dixon, niste scrisori ce o sa-i faca sa priveasca lucrurile in alt mod.

Three Billboards satirizeaza brutalitatea politiei si prejudecatile acestora ce au un efect considerabil in comportamentul lui Mildred. In final, Dixon (concediat de la politie dupa moartea lui Willoughby) se achita de toate lucrurile facute, ajutand-o pe Mildred sa-l gaseseasca pe ucigasul fetei sale.

In concluzie, este performanta de Oscar al lui McDormand ce ramane constanta pe parcursul filmului, inteligenta si furia sa ne face sa o admiram, in ciuda tuturor lucrurilor facute. Martin McDonagh (In Bruges, Seven Psychopats) demonstreaza ca este un regizor ce are nevoie de mai multa atentie din partea industriei.