Destinul unui om obișnuit și onest intrat, fără voie, în malaxorul electoral al vieții politice românești interbelice, care-l manipulează aducându-l în starea de victimă. Ecranizare dupa piesa cu acelasi nume de Tudor Musatescu.
Admirator al operei caragialiene, Tudor Mușatescu reia subiectul vieții politice românești din perioada interbelică. Cu “Titanic-Vals” (1932), Mușatescu a marcat un moment important în literatura noastră (1932), moment care venea să ridice prestigiul dramaturgiei naționale și să atragă interesul publicului pentru repertoriul românesc. O frescă a provinciei autohtone aflată în fierberea campaniei electorale parlamentare.
Autorul urmărește destinul unui om obișnuit și onest (Spirache Necșulescu), funcționar modest la prefectură, om cu familie grea. O neașteptată moștenire de 50 de milioane de lei îl aruncă pe un traseu de destin, la care nu gândise niciodată. Împotriva propriei voințe, omul se vede antrenat în manevrele politicianiste locale. Autorul îl antreneazǎ pe blândul si onestul Spirache într-o rotație existențială de 180 de grade față de vechiul său fel de trai. Protipendada politică a urbei, dar și familia sa mânată de interese meschine, egoiste, animată de o uriașă dorință de parvenire îl presează să intre în politică pentru un post de deputat. Obligat să țină un discurs politic, în stilul demagogic obișnuit în asemenea împrejurări, Spirache spune de la balconul Primăriei, cu sinceritate, că nu poate promite nimic concetățenilor săi și ca deputat “nu va face nimic”.
Sinceritatea vorbitorului cucerește corpul electoral, săturat de minciuni. Exuberanța alegătorilor este imediat confiscată de lichelele politice ale orașului, care îl aplaudă, considerând succesul lui Spirache ca fiind o performanță a șmecheriei lor. Având imaginea corectă a unui viitor social, în care nu-și găseste locul, Necșulescu e dezamăgit. Are sufletul frânt contemplându-i pe cei din jurul său, debordând de fericire cu gândul la avantajele extraordinare ce-i așteaptă.
Birlic realizează în film un rol de zile mari! Plecând la București cu trenul, de la fereastra vagonului, Spirache al său are un zâmbet ciudat, care anunță, parcă, o surpriză…
