Părerea criticului
Trebuie într-adevăr să-i mulţumim lui Michael Bay! Cele două ore şi jumătate de super-acţiune au rolul unei adevărate clisme mentale, care te lasă terminat, dar cu totul şi cu totul mulţumit, gata să te întorci plin de forţe proaspte la, ei bine, orice era viaţa ta înainte de a intra în cinematograf. Chiar dacă la sfârşit nu-ţi aminteşti ce-ai văzut în prima jumătate, un lucru e clar la noul Transformers: te prinde, te răsuceşte-învârteşte şi te lasă ameţit şi un pic bleg. Nu mai ştii dacă nu cumva inima ţi-e în locul ficatului, căci Michael Bay transformă haosul care a fost primul Transformers în 147 de minute de super-acţiune şi super-efecte speciale cât se poate de eficiente.
Bay face un pas (sau mai mulţi) înainte în cam toate direcţiile, paşi asiguraţi şi de un buget mai mare, dar şi de un scenariu mai bun decât cel al primei părţi. De această dată Sam (Shia LaBeouf) va trebui să facă iarăşi echipă cu prietenii săi Autoboţii pentru a le veni de hac Decepticonilor, hotărâţi acum nici mai mult nici mai puţin decât să declanşeze o operaţiune de anihilare totală a rasei umane!
Dar Michael Bay pune mai mult în Transformers decât Optimus Prime, Megatron, The Fallen şi tot restul batalionului de extratereştri metalizaţi. Pune mult umor (testicole de Decepticon?!?) şi nici pe departe la fel de tembel ca în prima parte. Pune un eroism deloc patetic, iar Shia LaBeouf, Megan Fox şi restul distribuţiei umane fac cumva să te convingă că pierderea unuia sau altuia dintre omologii lor CGI-izaţi este la fel de dureroasă ca şi cea a unui prieten vechi. Într-o avalanşă de filme în care sfârşitul rasei umane este atât de aproape, Transformers 2 e clar cel în stare să ambaleze cel mai bine pericolul, una dintre mizele filmului fiind tocmai ne-transformarea Pământului într-un Cybertron sterp şi obscur, privat de lumina soarelui.
Alături de un Shia LaBeouf "pe felie" (de la jumătatea filmului încolo actorul poartă celebrul bandaj cu care s-a pricopsit în urma unui accident de maşină ce-l putea costa mâna stângă), Megan Fox face toţi banii în chip de jumătate mult mai atractivă a duo-ului uman ce luptă întru salvarea întregii omeniri. Colegul de cameră (Ramon Rodriguez) cam tocilar şi categoric obsedat de sex al lui Sam vine să aducă comic relief-ul de care filmul nu duce deloc lipsă, iar Josh Dushamel, Tyrese Gibson şi John Turturro sunt exact ca în prima parte, ultimul neezitând în faţa unui nou moment de striptease (la care eu unul aş fi renunţat).
Dintre roboţi vestitul The Fallen din titlu este clar cel mai antipatic Decepticon (traducătorul filmului ia neinspirata, zic eu, decizie de a-i numi pe inamicii Autoboţilor Înşelători), iar între Megatron şi Starscream aproape că nu poţi face diferenţa. Printre vedetele din tabăra Decepticonilor se numără şi Devastator, un robot format din contopirea a cinci Constructiconi, iar accesoriul său minune nu este altul decât o pereche de gigantice "bile" de demolare (pe care doar le arată, nu le şi foloseşte, probabil l-ar fi durut). Pe lângă Autoboţii deja familiari, foarte simpatic este Jetfire, un veteran cârcotaş şi scârţâitor, în baston, protagonistul uneia dintre cele mai emoţionante scene ale filmului.
De văzut cu mult popcorn şi între prieteni.
Bay face un pas (sau mai mulţi) înainte în cam toate direcţiile, paşi asiguraţi şi de un buget mai mare, dar şi de un scenariu mai bun decât cel al primei părţi. De această dată Sam (Shia LaBeouf) va trebui să facă iarăşi echipă cu prietenii săi Autoboţii pentru a le veni de hac Decepticonilor, hotărâţi acum nici mai mult nici mai puţin decât să declanşeze o operaţiune de anihilare totală a rasei umane!
Dar Michael Bay pune mai mult în Transformers decât Optimus Prime, Megatron, The Fallen şi tot restul batalionului de extratereştri metalizaţi. Pune mult umor (testicole de Decepticon?!?) şi nici pe departe la fel de tembel ca în prima parte. Pune un eroism deloc patetic, iar Shia LaBeouf, Megan Fox şi restul distribuţiei umane fac cumva să te convingă că pierderea unuia sau altuia dintre omologii lor CGI-izaţi este la fel de dureroasă ca şi cea a unui prieten vechi. Într-o avalanşă de filme în care sfârşitul rasei umane este atât de aproape, Transformers 2 e clar cel în stare să ambaleze cel mai bine pericolul, una dintre mizele filmului fiind tocmai ne-transformarea Pământului într-un Cybertron sterp şi obscur, privat de lumina soarelui.
Alături de un Shia LaBeouf "pe felie" (de la jumătatea filmului încolo actorul poartă celebrul bandaj cu care s-a pricopsit în urma unui accident de maşină ce-l putea costa mâna stângă), Megan Fox face toţi banii în chip de jumătate mult mai atractivă a duo-ului uman ce luptă întru salvarea întregii omeniri. Colegul de cameră (Ramon Rodriguez) cam tocilar şi categoric obsedat de sex al lui Sam vine să aducă comic relief-ul de care filmul nu duce deloc lipsă, iar Josh Dushamel, Tyrese Gibson şi John Turturro sunt exact ca în prima parte, ultimul neezitând în faţa unui nou moment de striptease (la care eu unul aş fi renunţat).
Dintre roboţi vestitul The Fallen din titlu este clar cel mai antipatic Decepticon (traducătorul filmului ia neinspirata, zic eu, decizie de a-i numi pe inamicii Autoboţilor Înşelători), iar între Megatron şi Starscream aproape că nu poţi face diferenţa. Printre vedetele din tabăra Decepticonilor se numără şi Devastator, un robot format din contopirea a cinci Constructiconi, iar accesoriul său minune nu este altul decât o pereche de gigantice "bile" de demolare (pe care doar le arată, nu le şi foloseşte, probabil l-ar fi durut). Pe lângă Autoboţii deja familiari, foarte simpatic este Jetfire, un veteran cârcotaş şi scârţâitor, în baston, protagonistul uneia dintre cele mai emoţionante scene ale filmului.
De văzut cu mult popcorn şi între prieteni.
