Părerea criticului
Existenţa acestui film este un mister. În 2010 Poker era ridicat în slăvi (de producători) ca cel mai de succes film românesc al anului. Ce nu ziceau producătorii respectivi este că aşa-zisa comedie a lui Sergiu Nicolaescu era de-abia pe locul 74 în topul general şi că doar 24.000 de români au plătit bilet ca s-o vadă. Încasările s-au ridicat la nici 100.000 de euro şi cu toate acestea, doi ani mai târziu, apare sequelul. Desfiinţat de critică şi cu un succes moderat de casă, Poker trebuia cât mai repede uitat, dar iată că ni se readuc în atenţie aceleaşi personaje isterice şi lipsite de haz, şi încă pe banii CNC-ului, adică pe banii regizorilor mai tineri şi în stare să facă filme bune.

La Poker invitam la un boicot al filmului, înfuriat că o astfel de dejecţie se face pe banii publici. Să schimbăm foaia: mergi şi vezi Ultimul corupt al României! Cântăreşte-i poantele puerile, interpretările exagerate, vezi cum îşi bat joc de ei Mălăele, Diaconu, Teodosiu şi, mai ales, îngrozeşte-te la incalificabilul gest final, când cei patru "eroi" se întorc spre cameră şi-ţi arată, rânjind cu gura până la urechi, ce cred ei şi Nicolescu despre tine, spectatorule. Savurează-i replicile răcnite, montajul de preşcolar, mişto-ul laş la adresa noului val şi mulţumeşte-i lui Nicolaescu că te-a făcut să scoţi bani din buzunar pentru a-ţi pierde aproape două ore din viaţă. Cine ştie, poate că data viitoare nu vei mai face aceeaşi greşeală... Cine ştie, poate că le vei spune şi prietenilor (doar ţii la ei, nu?) şi, cu ceva efort concertat, NIMENI nu va mai merge la noile premiere ale acestui regizor care evident nu mai are nimic de zis.