Părerea criticului
Ştim deja de multă vreme cât de greu este să vii cu o idee nouă de serial: Călugăriţa războinică reambalează unele dintre marile teme ale genului de acţiune, punând un batalion de călugăriţe în conflict cu răul divin. Seriale cu teme supranaturale sunt cu nemiluita, dar acţiunea, o protagonistă simpatică şi o explorare a veşnicului conflict dintre ştiinţă şi religie te-ar putea face să-i acorzi Călugăriţei zece ore din viaţă. Iată mai jos ce ne-a plăcut nouă la serialul lansat joi în toată lumea.

În primul rând, Warrior Nun nu are nevoie decât de zece minute pentru a-şi creiona mizele. O ameninţare supranaturală, un dispozitiv divin, conflictul dintre forţele binelui şi ale răului îşi fac imediat apariţia în poveste. Atuul indiscutabil este faptul că Nimbul, dispozitivul divin care acordă puteri supranaturale purtătorului ajunge în posesia Avei (actriţa portugheză Alba Baptista), această neavând niciun chef să-şi dedice viaţa unei lupte de neînţeles pentru ea. Tema eroinei "fără voie" este mai mult decât binevenită în acest caz.

Warrior Nun nu va face istorie, dar nici nu este genul de serial pe care îl urmăreşti doar ca să treacă vremea, lăsându-l să meargă în timp ce stai pe whatsapp sau în timp ce cauţi o gustare în frigider. Pe lângă câteva lupte aspectuoase, serialul vine cu o temă mai mult decât captivantă, aceea a eternului conflict dintre ştiinţă şi religie. Indiferent de poziţia ta în această problemă, faptul că creatorul Simon Barry (Van Helsing) creează ambiguitate punându-şi eroinele în slujba unei instituţii discutabile are bătaie lungă în poveste.

Ca orice serial, Warrior Nun are nevoie de un antagonist, iar acesta pare să fie Jillian Salvius (Thekla Reuten), preşedinta unei mari corporaţii care foloseşte obiecte sacre pentru a crea un portal spre divinitate. Evident, cealaltă corporaţie (şi anume Biserica), are o mulţime de lucruri împotriva acestei iniţiative şi încearcă, prin acţiunile cardinalului Duretti (Joaquim de Almeida, pe care noi l-am văzut prima oară acum o mie de ani, în rolul negativ din Desperado!), să o oprească. Este ceva cu adevărat malefic în acţiunile lui Salvius? Noi am ajuns la episodul cinci şi nu ne-am dat seama, ceea ce întreţine ambiguitatea relaţiei dintre bine şi rău în serial...

Baptista, o versiune iberică a lui Ellen Page, este un plus indiscutabil al serialului, deşi acesta ar fi putut fi mai rezervat cu voice over-ul care ar trebui să comunice spectatorilor dilemele eroinei. Din păcate scenariul vegetează în derizoriu încercând să o facă pe protagonistă să îmbrăţişeze cauza binelui (repetăm, ambiguu) în această poveste care ar fi putut fi spusă în mai puţine episoade. Vestita relaţie dintre putere şi responsabilitate adaugă un strat suplimentar poveştii, ca şi tema sacrificiului (nu neapărat al vieţii, ci al timpului şi al disponibilităţii pentru activităţi "normale").

Dacă ne întrebi pe noi, probabil că nu pierzi mare lucru dacă îţi îndrepţi atenţia spre alte activităţi şi nu intri în atmosfera acestui serial filmat aproape exclusiv în Andaluzia spaniolă (doamne, cât or fi suferit actriţele în veşmintele alea negre în canicula sudului extrem al Europei?). Dar dacă stai acasă (preferabil în bătaia aerului condiţionat), serialul nu e deloc o idee proastă de petrecere a câtorva ore în weekend sau seara, după birou.