Actorii din Star Trek: Starfleet Academy împărtășesc detalii din culise

Cel mai nou serial din universul Star Trek, o poveste SF coming-of-age, s-a lansat luna aceasta pe SkyShowtime.

În centru se află prima generație de cadeți ai academiei, la un secol după un eveniment catastrofic. Starfleet Academy reunește interpreți legendari precum Holly Hunter și Paul Giamatti, în roluri de adversari, cu actori tineri ca Zoë Steiner (Tarima Sadal), Karim Diane (Jay-Den Kraag) și Bella Shepard (Genesis Lythe). Într-un interviu plin de entuziasm și voie bună, cei trei au rememorat momentul în care au primit vestea că au fost distribuiți în producție și au vorbit despre personajele lor.

Care a fost reacția voastră când ați aflat pentru prima dată că veți face parte din universul Star Trek?

Zoë Steiner: Să plâng. Oh, de fapt, nu, nici asta nu e chiar adevărat. Am plâns mai târziu. Mai întâi a fost șocul. Apoi am fost atât de fericită — asta îmi amintesc clar — încât chiar nu știam ce să fac cu mine. Era atâta bucurie când am aflat că am obținut rolul. Țin minte că mă plimbam pe străzile din cartierul meu, încercând efectiv să nu dansez pe stradă. Mergeam singură, zâmbeam pur și simplu.

Karim Diane: Îmi amintesc că eram într-un autobuz care mergea din DC spre New York City. Stăteam în spate și voiam să țip, dar nu puteam. Atunci agenții mei au confirmat că se întâmplă cu adevărat. Iar cei doi oameni din fața mea m-au auzit și au zis: „Ce se întâmplă? Ce e așa fain? Ai primit un rol nou?” Și eu: „Da, nu pot vorbi încă despre asta.” Dar m-au felicitat — niște străini mă felicitau.

Bella Shepard: Și o să-și amintească momentul ăla. O să-și amintească. Pentru mine, sincer, a fost înfricoșător. Joc de ceva vreme, dar să știu că voi intra în universul Star Trek și că va trebui să mă mut la Toronto pentru jumătate de an și să lucrez cu oameni pe care nu îi cunosc deloc — asta a fost foarte intimidant. Am mai făcut asta înainte, dar nu știi niciodată ce te așteaptă și ce fel de comunitate vei găsi. Dar mi s-a schimbat imediat perspectiva când am ajuns la Toronto. Mi-a plăcut orașul, mi-a plăcut să-i cunosc pe oamenii ăștia. Din primul moment am fost: „Ok, o să fiu bine.”

Karim Diane: Adică, înainte să ajungi la Toronto, îți scriam mesaje, gen: „Hei, ce faci? Hai să ne prezentăm.”

Bella Shepard: Vorbeau despre mine în grupul de chat înainte să fiu distribuită.

Karim Diane: Dar erau numai lucruri pozitive. Eram gen: „Doamne, e atât de bună”, bla-bla-bla.

Zoë Steiner: Ai găsit niște chestii foarte obscure despre mine. Nici măcar nu erau poze postate de mine, erau doar etichetări.

Bella Shepard: Da, Karim o să te urmărească obsesiv.

Cum v-ați descrie personajul și unde îi întâlnim pentru prima dată la Starfleet?

Bella Shepard: O întâlnim prima dată pe Genesis când dă peste Sam, și cred că o reprezintă perfect, pentru că vede un alt cadet care caută un prieten și pe cineva cu care să se conecteze, iar ea simte asta imediat și intervine bucuroasă. Genesis e foarte deschisă, de aceea o abordează pe Sam. Și da, e curajoasă, e inteligentă și aleargă repede. Asta e Genesis.

Karim Diane: Îl întâlnim prima dată pe Jay-Den Kraag când se înscrie la școală, la cursuri. Și înțelegem imediat că nu este ca ceilalți klingonieni pe care i-am văzut înainte. Nu e interesat de luptă, nu e interesat de război. Urmărindu-i parcursul, mai ales pe durata primului episod, înțelegem că e un suflet blând, cineva care e mult mai interesat să colaboreze cu ceilalți decât să se lupte cu ei. Cred că asta e foarte tare.

Zoë Steiner: O întâlnim prima dată pe Tarima când ajunge la academie împreună cu tatăl ei — președintele planetei Betazed — și cu fratele ei, în momentul în care urmează să intre în negocieri cu Federația pentru a decide dacă se realătură sau nu. După Burn, pe Betazed a existat o barieră psionică pentru protecție. Atunci când o întâlnim prima dată pe Tarima, vedem cum asta se reflectă și emoțional. Are ziduri ridicate, dar o vedem conectându-se. În prima scenă în care apare, îl întâlnește pe Caleb, iar ceva deja începe să se schimbe în ea. Vede în el o libertate, vrea să știe mai mult, iar asta se dezvoltă pe parcursul întregului serial.

Câteva detalii din culise au oferit și actorii Robert Picardo (care reia rolul Doctorului din Voyager) și Gina Yashere (Lura Thok).

Cum influențează acest nou început parcursul personajului vostru?

Gina Yashere: Oare cât trăiesc klingonienii sau Jem’Hadar?

Robert Picardo: Nu știu, dar ești primul de felul tău. Ești primul dintre hibrizi.

Gina Yashere: Da, deci aș fi fost eu prin preajmă în ultimul secol, când a fost ultima generație de cadeți aici? Nu cred. Așa că, pentru mine, este pur și simplu un nou început. Sunt la fel de nouă în asta ca și cadeții, ca cineva nou în Federație — sau relativ nou — ca un hibrid jumătate Jem’Hadar, jumătate klingonian. Deci, da, personajul meu e… pur și simplu personajul meu.

Robert Picardo: Eu, pe de altă parte, am cam 800 de ani de la activarea inițială, poate puțin mai mult. Și, desigur, eram activ în momentul Burn-ului, iar, în mod miraculos, cumva programul meu a supraviețuit — ceea ce înseamnă că nu eram în apropierea vreunui dilitiu care să explodeze, presupun. Dar am trecut prin toată acea tragedie incredibilă și prin sentimentul de pierdere, cu Starfleet doborâtă și forțată să-și închidă porțile pentru mai bine de un secol. Așa că cred în optimismul redeschiderii Academiei Starfleet, al reconstrucției, al reînnoirii angajamentului nostru față de valorile fundamentale ale Starfleet — care sunt și valorile de bază ale Star Trek-ului lui Gene Roddenberry: incluziune, știință și tehnologie care ne dau putere fără să ne distrugă, dorința de a explora galaxia pentru că asta îți oferă o înțelegere mai profundă a propriei persoane. Toate aceste idealuri pure ale viziunii originale a lui Roddenberry sunt prezente în acest serial. Și este, cred, cel mai optimist Star Trek de la seria originală încoace. Iar pentru personajul meu, care poate fi destul de cinic, a avea în jur toate aceste minți tinere, entuziaste, este, sunt sigur, atât o binecuvântare, cât și un blestem. De fapt, este cu siguranță o binecuvântare. Uneori mă enervează, alteori mă entuziasmează.

Văzând uniformele, tehnologia, construcția lumii, cum a fost să pășiți pe platou pentru prima dată? A existat un moment în care ați realizat: „Asta e, fac parte din Star Trek”? Și pentru Robert, cum a fost să te întorci la acest rol iconic?

Gina Yashere: Pentru mine, prima intrare pe platou a fost ireală. Am urmărit Star Trek în copilărie și am văzut filmele de-a lungul anilor. Nici prin cap nu mi-ar fi trecut vreodată că aș putea face parte din acest univers. Așa că să pășesc pe platou complet machiată, cu proteze, interpretând un personaj extraterestru a fost extrem de emoționant. Foarte emoționant. A fost și intimidant — să intri pe platou și să spui: „Wow, e incredibil. Și eu sunt aici.” Evident, joc alături de Holly Hunter, ceea ce e absolut nebunesc, mai ales că este persoana cu care am cele mai multe scene. Dar, mai presus de toate, a fost entuziasmant. Abia așteptam să încep. După ce am trecut peste primele emoții — „O să-mi amintesc replicile? Să nu uit nimic, să nu uit nimic” — și după ce am terminat prima scenă, mi-am zis: „Ok, emoțiile au trecut. Hai să mergem mai departe.” După aceea a fost bine.

Robert Picardo: Am fost îngrijorat la început, când am fost abordat pentru personajul din Voyager, în legătură cu modul în care s-ar integra în această versiune mai nouă de Star Trek. Limbajul s-a schimbat. Nu mai există acel fel de vorbire „mid-galactică” din serialele vechi, precum Voyager. Acum vorbim într-un registru contemporan, iar Doctorul are chiar și câteva momente cu limbaj licențios, ceea ce m-a șocat. Dar mi-am justificat asta spunând că el vorbește cu cadeții într-un mod pe care ei îl înțeleg, le captează atenția folosindu-le propriul limbaj. Așa că unele lucruri au necesitat adaptare. Amploarea și dimensiunea serialului nostru sunt uriașe. Toate platourile din Voyager ar încăpea în atriul Academiei Starfleet. Totul a fost dus la un alt nivel. Aspectul vizual al serialului este spectaculos, la fel și dimensiunea lui. Faptul că avem un căpitan interpretat de o vedetă de cinema, Holly Hunter — o actriță pe care o admir de zeci de ani — și pe Paul Giamatti, antagonistul din primul sezon, pe care îl admir de decenii. Sunt interpreți extraordinari și ridică ștacheta, alături de decorurile superbe și de toți ceilalți actori. Doi comedianți străluciți, Tig (n.r. Notaro) și Gina, cu care e o plăcere să stai toată ziua, și, bineînțeles, acest grup numeros de tineri actori extrem de talentați, foarte serioși în munca lor, care fac o treabă excelentă cu personajele unice pe care le-au creat. Așa că se simte la fel, dar diferit — și atât de mare, atât de bogat. Trebuie să spun că, la vârsta asta, nu mă așteptam să am parte de o experiență atât de incitantă.

Starfleet Academy îmbină poveștile de maturizare cu aventura SF. Cu ce credeți că vor rezona noii spectatori, chiar dacă nu au mai urmărit Star Trek până acum?

Gina Yashere: Cred că este un serial bine scris. Are multă acțiune, arată foarte bine și oferă câte ceva pentru toată lumea. Are suficiente elemente pentru fanii vechi, pentru Trekkies-ii de cursă lungă, dar a fost și împrospătat pentru a atrage un public nou, mai tânăr. Cred că este ceva pentru fiecare. Eu l-am urmărit ca un non-fan Star Trek la început și m-am bucurat pur și simplu de calitatea poveștii. Și cred că asta va atrage oamenii.

Robert Picardo: Sunt de acord: nu trebuie să fi văzut niciun alt Star Trek ca să urmărești Starfleet Academy și să fii complet la curent din primul moment, pentru că este prima zi de școală. Cine nu își amintește prima zi de școală? Doar că aceasta are loc la 1.100 de ani în viitor. Este vorba despre acest grup incredibil de divers de tineri care vor să fie exploratorii de mâine. Dacă ești fan Star Trek, vei observa toate referințele, toate „Easter egg”-urile, peretele eroilor cu numele faimoase ale personajelor iconice care decorează Academia Starfleet proaspăt redeschisă. Pentru fanii vechi, experiența va fi extrem de bogată. Pentru cei noi: ești imediat la zi, dar vei învăța despre saga Star Trek și poate vei fi tentat să te uiți și la serialul nostru, și la cele mai vechi. Nu e necesar, dar este un punct de intrare excelent în această saga SF optimistă, incredibil de longevivă, de 60 de ani.

În final, acest serial prezintă o nouă generație de tineri Starfleet, un nou „ambasador” al Federației. Cum credeți că abordează serialul respectarea moștenirii Star Trek în timp ce creează ceva care se simte clar nou și ancorat în prezent?

Gina Yashere: Te las pe tine să răspunzi la asta.

Robert Picardo: Moștenirea înseamnă valorile fundamentale ale Star Trek: incluziunea, diversitatea, aprecierea fiecărui individ din echipaj pentru caracterul său, nu pentru culoarea pielii — sau a pielii extraterestre — ori pentru preferințele sale sexuale. Totul ține de cine ești și ce aduci grupului ca membru al echipajului. La acestea se adaugă tema generală conform căreia știința și tehnologia nu ne vor distruge, ci ne vor da putere, și ideea că, explorând spațiul, ajungem să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine, în timp ce învățăm mai multe despre univers. Toate valorile de bază ale Star Trek-ului original sunt aici. Star Trek-ul original a apărut într-un moment de mare frământare culturală și politică. Iar, surpriză, ne aflăm din nou într-un astfel de moment. Așa că optimismul legat de viitor — ideea că umanitatea va supraviețui și va fi mai bună peste sute de ani — este un mesaj de care avem nevoie acum.