Armand Assante: „personajul meu din The Wanderers are forța interioară a unui șaman”

The Wanderers: The Quest of The Demon Hunter/Vânătorul de spirite rulează pe marile noastre ecrane

Armand Assante se află în România pentru promovarea filmului în care este protagonist, Vânătorul de spirite. Cu această ocazie, a acordat un interviu pentru cititorii Cinemagia.

Regizat de Dragoș Buliga și bazat pe un scenariu original semnat de Octav Gheorghe, The Wanderers - Vanatorul de spirite este povestea unui american, Louis (Armand Assante), un fost vânător faimos de spirite ieșit la pensie, „depășit de vremurile actuale”, care împreună cu un jurnalist, Robert (Lior Ashkenazi), ajunge într-un sat din Transilvania pe urmele unei misterioase povești sângeroase petrecută în castelul Zalesky.

Pentru filmul The Wanderers: The Quest of The Demon Hunter ați lucrat în inima Transilvaniei. Ați simțit acea aură supranaturală despre care poate ați citit?
Armand Assante: Nu prea. Cred că mai degrabă Bram Stoker a promovat ideea asta că România ar fi sălașul unor energii supranaturale. Într-adevăr a existat Vlad Țepeș care a fost transformat în Dracula, iar apoi preluat de Bram Stoker. Nu am simțit atingerea unor energii supranaturale, ci energia oamenilor din jur.

Spuneți-ne câteva cuvinte despre experiența dumneavoastră ca actor în genul fantasy și despre filmul Vânătorul de spirite.
Armand Assante: Nu simt vreo diferență în joc. Filmul nu este neapărat despre vampiri, ci despre entitățile negative care există și în fața cărora putem fi vulnerabili. Aceasta este sursa de inspirație a genului cu vampiri. Pentru că există intenții negative. Pentru că oamenii îi văd pe alții ca victime, zilnic, și în moduri înfiorătoare. Vampirii sunt o metaforă a unor forțe rele. Am citit cartea „Interviu cu un vampir”. Cartea Interview with the Vampire (scrisă de romanciera Anne Rice în 1976-  n.red) a avut o rezonanță imensă în mine, deoarece era o metaforă pentru generația mea.

Generația mea a reușit să distrugă toate valorile în care oamenii crezuseră până atunci. „Interview with the Vampire” a fost o metaforă pentru caracterul distructiv al generației mele. Însă și noi aveam motivele noastre. Am reacționat la niște lucruri grave care se întâmplau în lume. Războaiele imperialiste, colonizarea... generația mea a desființat asta. Însă reversul medaliei a fost delăsarea și lucruri precum heroina, metadona, marijuana, SIDA, alte boli, așa că vampirismul este o metaforă pentru ceva real.

Cum ați ajuns în acest proiect, Vânătorul de spirite?
Armand Assante: Am continuat să corespondez cu Andrei Boncea (producător - n.red) după California Dreaming. Iar atunci când mi-a trimis scenariul de la The Wanderers: The Quest of The Demon Hunter, care era foarte avansat, mi-a plăcut ideea acestor energii. Am întâlnit oameni care pot să elimine energia negativă. Prin credința lor. Prin convingere. Iar pentru Louis (personajul lui Armand Assante - n.red), călătoria aceasta este decisivă. El nu este un sfânt și nu se scuză pentru asta. Este un păcătos, un om care a făcut greșeli enorme. Însă, în termeni de credință și convingere, este de neclintit. Și asta am observat în persoane precum șamanii. În America de Nord și în America de Sud. Dacă cineva dorește să confrunte o energie negativă, trebuie să simtă ceva în ei înșiși. Ceva mai puternic decât orice altă forță. Aceasta este o idee foarte interesantă. Oamenii care lucrează cu entități supranaturale trebuie să aibă forța lor, și nu neapărat una evanghelică, precum sfinții, ci ceva mai interior. Nu ceva care se propovăduiește.

Așa v-ați construit personajul?
Armand Assante: Da. Asta este calitatea lui. Din toate celelalte perspective este un ratat, un inadaptat, un nelegiuit. Cineva pe care nu-l inviți la petrecere sau la cină. O persoană nesociabilă.

În ce crede el?
Armand Assante: În esența a ceea ce este bun din punct de vedere moral. În bine. Asta este forța lui.

Ați observat că, în ultima vreme, poveștile cu vampiri și fantome au fost înlocuite de poveștile cu zombie. Ar putea fi acest film o premisă de a readuce în atenție poveștile cu fantome?
Armand Assante: Poate.... Am urmărit filmul cu patru săli diferite pline de public, și am observat că publicul era hipnotizat. Era o recompensă plăcută această reacție, plus faptul că nu ne judeca. Și cred asta sincer, publicul a reacționat foarte favorabil. Totuși, filmul nu este filmul clasic cu vampiri.

În plus, amestecă comedia cu horror-ul.
Armand Assante: Este foarte bine, pentru că viața în sine este un amestec de comedie și horror.

Care loc din România v-a plăcut cel mai mult?
Armand Assante: Zona Sighișoarei. Natura mi s-a părut sălbatică, așa cum îmi place să fie, eu locuind la fermă. Cum ziceți voi, bucolică.

Ați filmat în România pentru California Dreaming și acum pentru The Wanderers. Ați fost și invitatul Transilvania Film Festival. V-ați făcut o imagine asupra modului românesc de gândire sau poate asupra sufletului românesc în timp ce ați filmat în România?
Armand Assante: Nu știu dacă am o perspectivă clară asupra României, de vreme ce eu am perceput-o inițial prin prisma unei experiențe diferite. Am studiat istoria, deci cunosc de unde a pornit. Eu i-am văzut pe români ca fiind mai degrabă europeni, foarte iubitori de viață, foarte veseli. Nu am prejudecăți asupra oamenilor. Dar, de asemenea, înțeleg de unde a evoluat România din punct de vedere istoric. Și astfel înțeleg modul românesc de a gândi. Însă evit să pun etichete. Fiecare cultură are o atitudinte specifică, provenită din istoria ei. Am avut noroc în Statele Unite, pentru că am avut mai tot timpul pace în țara noastră.

Dar, din păcate, ați avut și aveți arme de foc și drame provocate de acestea.
Armand Assante: Da, însă asta scrie în cel de-al 2 lea amendament (al Constituției). Și are de-a face cu fondarea statului, care prevedea ca guvernul să nu interzică oamenilor să aibă puterea. În contextul respectiv, dreptul oamenilor de a purta arme deriva din dreptul de a se putea eventual proteja în fața forței unei guvernări. Un aspect complex. Chiar astăzi în lume, nu există vreo constituție care să spună că guvernul trebuie să aibă autoritate împotriva cetățenilor. Cetățenii trebuie să aibă puterea. Nu guvernul.

Totuși guvernul îi reprezintă pe cetățeni.
Armand Assante: În cazul fericit, da. Însă pentru asta a fost creat cel de-al 2-lea amendament, pentru că ceea ce oamenii spuneau atunci era „Dacă guvernul acesta nu ne reprezintă, noi avem dreptul să îl răsturnăm”. Un aspect foarte complex.

Noi, în Europa, nu suntem de acord cu accesul liber al populației la arme de foc.
Armand Assante:  Într-adevăr, este un subiect fierbinte. Nici eu nu sunt de acord, însă înțeleg, în context istoric, unde și de ce s-a născut al 2-lea Amendament. Era un moment diferit. Și totuși, este complicat și acum. Nimeni nu vrea să fie supus unei tiranii. Iar tirania izbucnește zilnic în lume.