Brave New World: ce (ne mai) rămâne când e eradicată nefericirea?
Ecranizarea extrem de liberă după romanul lui Aldous Huxley este disponibilă pe Netflix
Serialul Brave New World/Minunata lume nouă, inspirat de celebrul roman al lui Aldous Huxley, s-a lansat pe Netflix în prima zi de primăvară şi are toate şansele să ajungă, cu mixul său inedit de sex şi provocări filozofice, pe prima poziţie în topul vizionărilor. Deşi ecranizării i se poate reproşa că simplifică temele cărţii, Minunata lume nou invită la o contemplaţie cu privire la esenţa umanităţii, contemplaţie sincronizată perfect cu vremurile tulburi în care trăim.
Nu există niciun mijloc cinematografic mai bun pentru a comenta pe seama problemelor societăţii decât o distopie. Şi exact asta este şi Minunata lume nouă, serial a cărui acţiune are loc câteva sute de ani în viitor, când societatea găzduită de futuristul oraş Noua Londră este împărţită în clase sociale distincte, cu grupul Alpha drept elită absolută, iar Epsilon şi Gamma drept sclavi fără nicio greutate în "corpul social" al societăţii. Totul este controlat de un program de inteligenţă artificială pe nume Indra, iar intimitatea şi monogamia sunt complet descurajate.
În acest context o cunoaştem pe Lenina Crowne (Jessica Brown Findlay, din Downton Abbey), o tânără din clasa Beta, care se apropie de Bernard Marx (Harry Lloyd, interpretul lui Viserys Targaryen din Game of Thrones), un Alpha Plus tot mai conştient că Soma, drogul pe care concetăţenii săi îl iau frecvent pentru a anula orice sentiment de disconfort, perpetuându-şi fericirea, nu rezolvă chiar toate problemele din Noua Londră. O călătorie a celor doi în Ţinuturile Sălbatice, un parc de distracţii unde oamenii trăiesc ca în trecut, va pune în mişcare o serie de evenimente gata să provoace unde de şoc pe toate palierele societăţii. Aici intră în scenă "sălbaticul John" (Alden Ehrenreich), un tânăr care va ajunge curând să pună sub semnul întrebării toate principiile morale şi sociale din Noua Londră...
Serialul care o readuce în atenţie şi pe Demi Moore poate fi urmărit din două perspective diferite. Unii spectatori se vor concentra pe orgiile (foarte cuminţi, de altfel) din Noua Londră, pe scenografia elaborată şi pe întorsăturile de situaţie mai degrabă telenovelistice, în timp ce alţii ar putea prefera să compare atent Noua Londră, mai ales dispariţia intimităţii în urma conectării continue la Indra, cu lumea noastră.
Marea provocare lansată de serial este să decidem ce am dori pentru fiecare: existenţa călduţă, dar lipsită de semnificaţie, din Noua Londră sau lungul nostru şir de probleme, crize şi puseuri de anxietate, şir arareori întrerupt de momente de fericire legitimă.
Ce îi strică serialului este nu doar încăpăţânarea cu care insistă să-şi distreze şi menajeze publicul, ci faptul că multe teme din distopia lui Huxley au fost tratate mult mai captivant în alte filme şi seriale, de la Westworld la Elysium şi Snowpiercer, mergând drept în inima umanităţii, o oprimării şi a injustiţiei sociale.
Chiar şi aşa, ceea ce facem noi pe Facebook şi Instagram (de exemplu ascunderea sub covor a experienţelor negative şi continua promovare a unei existenţe mai vesele şi interesante) poate fi considerat sămânţa de la baza trist de fericitei societăţi din Noua Londră. Asta ne face să ne întrebăm când o inteligenţă artificială va deveni omniprezentă în viaţa umanităţii, schimbând-o pas cu pas, pe nesimţite, până când nici nu o vom mai recunoaşte?
