Din Berlin, cu indiferenţă: ce se întâmplă când cel mai politic festival al lumii refuză să mai discute politică

Berlinala provoacă furie şi stupoare cu refuzul de a discuta despre invazia Israelului în Palestina

Berlinala este fără îndoială unul din cele mai mari festivaluri ale lumii, fiind considerat, alături de cele de la Cannes şi Veneţia, printre cele mai proeminente trei evenimente de acest gen. Spre deosebire de festivalul din Franţa şi cel din Italia, Berlinala a devenit de decenii bune un portdrapel al mesajelor politice, doar că în 2026 pare că s-a săturat de această predilecţie a sa şi se distanţează de discursul politic. Faptul că o face când invazia Israelului în Palestina a atras atenţia opiniei publice pe întreg globul a stârnit nemulţumirea industriei de film.

Pentru context, am mers la festivalul de la Berlin la peste zece ediţii şi am văzut prea multe filme execrabile selectate doar pentru că erau despre deţinuţi politici, despre viaţa în comunităţile sărace dintr-o ţară asiatică sau despre ascensiunea unei femei politician în locuri unde politica este un substantiv masculin. Cel care a spus-o cel mai bine a fost regizorul franco-vietnamez Tran Anh Hung: "mult prea multe filme actuale nu au mare lucru de oferit în ceea ce priveşte limbajul cinematografic. Sunt doar o ilustrare a unei poveşti şi a unei teme." Regizorul lui Dragoste la foc mic se referea fix la filmele "cu mesaj" a căror unică valoare nu e vreo reuşită cinematografică, ci însuşi mesajul militant.

La Berlin 2026, primele sprâncene s-au ridicat la conferinţa de presă cu juriul competiţiei oficiale condus de apreciatul regizor german Wim Wenders, conferinţă ce a avut loc în dimineaţa primei zile a festivalului, pe 12 februarie. Întrebat despre invazia Israelului în Palestina şi despre faptul că guvernul german, care finanţează aproape în totalitate Berlinala, este sprijină această invazie, Wenders a dat un răspuns care a produs rumoare: "[Ca regizori], trebuie să ne ţinem departe de politică pentru că, dacă facem filme dedicat politice, atunci intrăm în câmpul politicii. Noi suntem în contraponderea politicii, suntem opusul ei. Munca noastră este pentru oameni, nu pentru politicieni."

O altă membră a juriului, Ewa Puszczyńska, producătoarea poloneză a filmului The Zone of Interest, a oferit un alt răspuns controversat: "Desigur, încercăm să transmitem un mesaj oamenilor, fiecărui spectator, să-i facem să mediteze [asupra a ceea ce se întâmplă], dar nu putem fi responsabili de decizia lor de a sprijini Israelul sau Palestina. Sunt multe alte războaie unde se comite genocid, dar nu vorbim despre ele. Este o întrebare complicată şi consider că este nedrept să fim întrebaţi ce credem, pe cine sprijinim, pe cine nu sprijinim, dacă vorbim cu guvernele noastre sau nu".

Şi aşa s-a deschis cutia Pandorei. Este neclar dacă festivalul le-a cerut din start membrilor juriului şi invitaţilor să se eschiveze de la întrebări politice, dar totul a continuat cu o poziţie defensivă a lui Michelle Yeoh, invitată de onoare a ediţiei şi laureată cu un Urs de Aur pentru întreaga carieră, şi a lui Neil Patrick Harris, care a spus că e interesat "să facă lucruri apolitice". Ulterior festivalul a comunicat negru pe alb că nimeni nu se poate aştepta ca "artiştii să aibă o poziţie despre orice situaţie politică". Perfect adevărat, dar una e să nu ai o poziţie despre ORICE situaţie politică şi alta e să nu răspunzi la o întrebare privind genocidul din Gaza...

Lucrurile nu s-au oprit aici: zeci de cineaşti au avut reacţii pe reţelele de socializare, iar 80 de foşti invitaţi de marcă ai Berlinalei, printre ei actorii Javier Bardem, Tilda Swinton, Peter Mullan şi Tobias Menzies şi regizorii Mike Leigh, Lukas Dhont, Miguel Gomes şi Adam McKay au semnat o scrisoare publică gata să condamne "tăcerea" privind invazia din Gaza. "Avem pretenţia de la instituţiile din industria noastră să refuze complicitatea cu teribila violenţă care continuă să se abată asupra Palestinei", scriu cei 80, iar numărul lor are toate şansele să crească în a doua jumătate a festivalului care se termină duminică.

Mai interesant este faptul această scrisoare semnalează un aspect de-a dreptul dubios: Berlinala a avut în trecut poziţii politice tranşante în ce priveşte "atrocităţile" din Ucraina şi Iran, dar iată că preferă să tacă mâlc în ce priveşte Gaza, cu siguranţă la presiunea guvernului german, cel mai generos finanţator al său, amintind de celebra vorbă cu "slănina în pod şi sufletul în rai".

Nu este prima oară când cineaştii condamnă invazia din Gaza şi indolenţa instituţiilor în a lua poziţie: în septembrie 4000 de cineaşti semnau o scrisoare publică ce soma Hollywood-ul să boicoteze companiile de producţie şi instituţiile din Israel complice la genocid. Între timp, numărul semnatarilor a depăşit 5.000.

Foto: cei şapte cineaşti din juriul Berlinalei. Sursa foto: Hepta.