Drama: a iubi e o acţiune, nu doar o stare

Filmul cu Zendaya şi Robert Pattinson arată cum onestitatea poate sabota încrederea în cuplu

După ce a arătat ce se întâmplă când îţi doreşti prea multă atenţie online în Sick of Myself şi l-a regizat pe Nicolas Cage într-unul din cele mai inventive filme ale ultimilor ani, Dream Scenario, regizorul norvegian Kristoffer Borgli revine în atenţie cu o satiră despre relaţii şi tensiunea uneori insuportabilă a organizării unei nunţi. Filmul îi va amuza straşnic pe organizatorii de astfel de evenimente şi are potenţialul de a-i îngrozi pe cei care se îndreaptă cu paşi repezi spre altar. Sau, sperăm, le va da satisfacţia că "noi nu suntem aşa". Noi, ceilalţi, vom medita la faptul că uneori prea multă onestitate strică.

Englezii folosesc expresia "warts and all", adică a-ţi cunoaşte partenerul cu toate "bubele" fizice şi psihologice. Aşa se întâmplă şi cu cei doi protagonişti ai filmului, Emma (Zendaya, află dacă îi pronunţi corect numele) şi Charlie (Robert Pattinson), doi trentagenari care intră pe ultima sută de metri cu pregătirea nunţii. Într-o stratagemă narativă ce aminteşte de romanul "Plan diabolic" al Rodicăi Ojog-Braşoveanu, în care un preot este atras într-o mărturisire privind trecutul nazist după mai multe confesiuni cutremurătoare, Drama îi pune la masă pe viitorii soţi şi cei mai buni amici ai lor, toţi provocându-se reciproc să spună cu voce tare cel mai groaznic lucru făcut vreodată. Mărturisirea Emmei şochează şi lansează un lanţ de evenimente care face spectatorul să mediteze la fragilitatea relaţiilor şi la ceea ce înseamnă a fi sau nu vinovat.

Zendaya şi Pattinson sunt excelenţi în rolurile acestor tineri care se simt atât de confortabil împreună încât sunt în stare să spună "da" pentru tot restul vieţii, doar că un detaliu din adolescenţa ei dinamitează întregul confort şi sufocă brutal o poveste de dragoste ce părea de invidiat. "Vândut" ca o comedie romantică, Drama este fără îndoială romantic, dar este arareori o comedie, pentru că Borgli insistă să vireze spre locuri ce sugerează că doar cei care închid ochii sunt cu adevărat fericiţi într-o relaţie, că încrederea pierdută are nevoie de conspiraţia întregului univers pentru a fi recuperată şi, în general, că nunta este adevăratul test al unei relaţii.

Adesea filmul este de-a dreptul inconfortabil pentru că personajele alunecă abrupt în meschinărie isterică. Aceasta nu este o problemă de interpretare, pentru că Pattinson şi Zendaya sunt amândoi foarte buni, ci de scriitură: Borgli îşi doreşte atât de mult ca spectatorul să simtă ceva, chit că acel ceva se cheamă disconfort sau chiar scârbă, încât ne umple urechile cu dialoguri în tuşe mult prea groase, care sabotează orice simpatie iniţială am avea pentru aceste personaje departe de a fi perfecte. Totuşi, este relativ uşor să te pui în pielea lor, punct de pornire pentru a medita la ce ai face tu într-o situaţie similară.

După ce te uiţi la Drama, îţi doreşti ca nunţile să fie interzise. Un personaj aseamănă nunta cu o piesă de teatru în care absolut toţi actorii trebuie să cunoască la perfecţie coregrafia şi replicile. Mai mult, publicul este format din nuntaşii înşişi, iar cel mai aspru judecaţi sunt chiar mirii, până la urmă unicele persoane din toată această afacere care ar trebui să se simtă bine, din moment ce nunta este o celebrare a poveştii lor de dragoste. În acest context şi aşa plin de tensiune, Borgli plusează cu antipatii şi răzbunări, crize de personalitate şi violenţă, până când totul se transformă într-un calvar care te îndeamnă să-ţi ştergi toate aplicaţiile de dating şi să nu mai scoţi o vreme capul de sub pătura sub care reciteşti "Toate pânzele sus", un roman fără nunţi, aventuri extraconjugale şi nuntaşi închipuiţi şi antipatici.

Totuşi, Drama are şi un mesaj ataşant, o invitaţie să fim mai blânzi mai întâi cu noi înşine şi apoi cu cei din jur. Filmul discută despre fluiditatea sentinţelor (dacă putem folosi acest paradox), despre imensa zonă gri care nu poate fi contestată, oricând ne-am dori noi să deosebim doar albul de negru. O vorbă repetată de mai toţi psihoterapeuţii specializaţi pe probleme de cuplu spune că "a iubi nu este o stare, ci o acţiune": Drama ne învaţă că uneori trebuie să decidem să iubim, nu doar să descoperim pasiv că iubim. Cu toate excesele, acesta este un mesaj chiar de ţinut minte şi de aplicat şi în afara sălii de cinema.