Spectacolul „Întreaga mea lume”, pe 29 iunie, la Teatrul Arte dell'Anima

Este prima montare din România a textului „Things I Know To Be True”, scris de dramaturgul britanic Andrew Bovell

Teatrul Arte dell'Anima găzduiește, în data de 29 iunie, de la orele 19:00, spectacolul de licență al studenților U.N.A.T.C. „I.L.Caragiale” - „Întreaga mea lume”. Teatrul Arte dell'Anima se află pe strada Fainari 17D, Sector 2, București.

„Întreaga mea lume” este o adaptare după piesa “Things I Know To Be True”, de Andrew Bovell, ce spune povestea lui Rosie, o adolescentă care se întoarce pe nepusa masa acasă, în suburbia unui oraș provincial din Australia, după ce-a-ncercat să-și facă un rost prin Europa. Revenirea mezinei familiei acasă, după o mică „aventură europeană”, e momentul declanșator al unui șir lung de întâmplări menite să scoată la iveală tot ce s-a adunat în sufletele celor șase membri ai acestei familii dintr-o suburbie australiană, care păreau a forma tabloul perfect.  Distribuția este alcătuită din Irina Noapteș (Rosie),  Adelina Toma (Pip), Dorin Enache (Bob), Vlad Lință (Ben), Anca Bejan (Fran) și Claudian Șiman (Mark).

Actrița Anca Bejan, pe care cititorii Cinemagia o cunosc ca autoarea „Jurnalului unei studente la Actorie”, declară despre personajul ei, Fran: „Joc o asistentă medicală care toată viața s-a sacrificat ca să le ofere celor patru copii cea mai bună educație, ca să le poată înlesni un viitor luminos și să-și țină familia unită. A trebuit să renunțe, la un moment de răscruce în viață, la o pasiune, la o dragoste la care visase mereu. A făcut acest sacrificiu, dar asta a lăsat urme adânci în sufletul ei, ce-i drept, nu atât de mari cât ar fi lăsat dacă familia i se destrăma. Așadar, s-a resemnat, a tras aer adânc în piept și a continuat”...

Legat de rolul terapeutic al teatrului, Anca Bejan comentează: „Cu ajutorul unor personaje te poți debarasa de lucruri care-ți plac mai puțin la tine. Cu ajutorul altora poți adăuga sau exersa acele trăsături care-ți sunt benefice. Iar rolul lui Fran a făcut deopotrivă ambele lucruri: m-a ajutat să-mi doresc să scap de cicălitoarea din mine și să o adaug pe femeia capabilă de sacrificiu. Și-mi aduc aminte acum de una dintre vorbele profesorului meu, care mi sa refugiat în inimă de când le-am auzit în timpul unor repetiții: „Omul trebuie să fie eroul propriei vieți”... Fran este eroina propriei vieți și-mi doresc să pot fi și eu. Cu ajutorul ei am ajuns să încep să am zilnic această preocupare”.