Te-nsori cu mine, bro'?, o lecţie de comedie
Filmul cu peste două milioane de spectatori în Franţa vine şi în cinematografele noastre
În patru săptămâni comedia franceză Épouse-moi mon pote/Te-nsori cu mine, bro'? a avut 2,3 milioane de spectatori în Franţa şi iată că de vineri poate fi văzută şi pe ecranele noastre. În centrul atenţiei, doi amici heterosexuali care decid să se căsătorească pentru ca unul dintre ei să nu fie expulzat din Franţa. Premisa este mai mult decât familiară, dar regizorul, coscenaristul şi protagonistul Tarek Boudali şi echipa cu care a mai lucrat la cele două Babysitting cu surprize şi Alibi.com au ştiut cum să evite o parte din capcanele inevitabile oferind un film mai amuzant decât comediile făcute pe bandă rulantă la Hollywood.
Da, Te-nsori cu mine, bro'? are o premisă asemănătoare cu multe alte filme despre căsătorii de convenienţă, Green Card cu Andie MacDowell Gérard Depardieu fiind unul dintre cele mai cunoscute. Şi nici ideea cu mariajul gay nu este nouă, publicul din România văzând acum zece ani filmul cu Adam Sandler şi Kevin James I Now Pronounce You Chuck and Larry. Dar Boudali şi echipa lui de scenarişti vin cu idei proaspete de comedie şi combină acest fir narativ cu un altul mai clasic oferind astfel o combinaţie explozivă.
Boudali este Yassine, un student din Maroc venit să studieze arhitectură în Franţa. După o noapte de beţie nu se prezintă la examen, prin urmare viza lui este anulată şi, după ce munceşte câteva luni la negru, Yassine are o idee genială: să se însoare cu amicul şi vecinul său Fred (Philippe Lacheau), un pierde-vară care nu a muncit o zi din viaţa lui. Evident, noul cuplu intră în vizorul inspectorului Dussart (Philippe Duquesne), gata de orice pentru a-şi dovedi că are de-a face cu doi impostori, dar lucrurile se complică gigantic în urma vizitei neaşteptate a mamei lui Yassine, care nu trebuie să afle în ruptul capului că fiul ei este gay, prin urmare i se oferă pe tavă o poveste diferită: Yassine s-a căsătorit cu Lisa, care e de fapt iubita lui Fred. Astfel povestea capătă o cantitate considerabilă de variabile şi atâtea dezastre de ocolit, încât nu are cum să nu amuze.
Principalul punct de atracţie al lui Te-nsori cu mine, bro'? este faptul că filmul poate atrage toate categoriile de public adult. Este suficient de incorect politic pentru a fi apreciat între prieteni şi între prietene şi suficient de romantic pentru o ieşire în cuplu. Nu prea ştim cum va funcţiona pentru publicul gay, căruia i se înşiră mai toate clişeele despre cum se comportă şi gândeşte un cuplu gay, dar sunt puţine şanse ca această comedie să fie cu adevărat deranjantă pentru această categorie de public.
Ce i se poate reproşa filmului este că unele dintre glume funcţionează mult mai bine decât altele. Câteva personaje sunt extrem de forţate şi neverosimile (cămătarul Daoud, de exemplu), iar pentru fiecare glumă foarte bună există cel puţin o alta pe care ai mai văzut-o şi în alte filme. Scenariul compensează în schimb cu unele scene relevante social care arată dezavantajele clare de a fi imigrant. Dacă vrei să te amuzi, cu siguranţă nu o să-ţi pară rău dacă îl vezi la cinema.
