Totul despre personajele din Little Women

Drama de epocă Little Women are șase nominalizări Oscar, două nominalizări Globul de Aur, cinci nominalizări BAFTA

Regizoarea şi scenarista Greta Gerwig (Lady Bird) a ecranizat Little Women, din 7 februarie pe marile noastre ecrane, care se bazează atât pe romanul clasic cât şi pe alte scrieri ale Louisei May Alcott, redând parcursul, suişurile şi coborâşurile vieţii lui Jo March, un alter ego al scriitoarei. În accepţiunea lui Gerwig, îndrăgita poveste a celor patru surori, care erau hotărâte să-şi trăiască viaţa după propriile lor criterii, este valabilă în orice epocă şi totodată potrivită pentru momentul actual.

Iată o prezentare a personajelor: 

Jo/Saoirse Ronan:

Jo March este personajul cel mai conturat al Louisei May Alcott - personajul fictiv care a devenit o eroină din lumea reală, inspirând generaţii de tineri visători care-şi doresc o viaţă de aventură sau expresie artistică.  Îndărătul personajului se află spectrul autoarei Louise May Alcott. În bună parte, e a fost ca şi Jo, eliberată datorită uriaşei sale imaginaţii şi a muncii sale neobosite.  Scriitura sa a devenit o cale de a-şi obţine o sporadică independenţă financiară, ca femeie singură ce se afla şi un mod de a surprinde într-o picătură de chihlimbar esenţa libertăţii copilăriei, care i-a furnizat puterea de a sfida obstacolele vieţii. 

Rolul, aşa cum îl vedea Gerwig, reclama o actriţă cu o transparenţă aproape supranaturală, iar Gerwig ştia dela început cine poseda această calitate.  Pentru că a văzut-o pe Ronan întruchipând o tornadă de emoţii în Lady Bird, Gerwig ştia că Ronan putea să permită publicului să pătrundă în stările lui Jo, spiritul ei, gândirea ei - şi mai ales `vortex-ul creativităţii sale” aşa cum obişnuia Alcott să descrie accesele zilnice de scris ale lui Jo. 

„Nu pot să vorbesc despre Saoirse”, murmură Gerwig, „pentru că ea e un geniu. Nu ştiu cum face asta, dar mă simt binecuvântată pentru faptul că a lucrat alături de mine de două ori până acum”.

Ronan susţine că interpretarea acestui rol extrem de îndrăgit şi de apropiat oricărui cititor a constituit pentru ea o mare emoţie şi o provocare serioasă.  Partea mai grea a fost să pătrundă dincolo de proverbiala agitaţie a lui Jo pentru a putea aduce la viaţă o persoană reală, palpabilă, plină de îndoieli şi totodată de talent, independenţă şi sete de schimbare.  Aceasta însemna să gândească personajul ca fiind unul contemporan, o femeie care se vrea modernă dar care nu-şi dă seama cât de complexe vor fi schimbările ce vor urma în secolul tulbure, care abia începea. 

„Jo pentru mine este similară cu fetele pe care le poţi vedea în ziua de astăzi”, susţine Ronan. „Greta simţea nevoia de a o face mai modernă decât celelalte fete pe care le vedem în film, iar asta se vede în modul ei de a se mişca şi în special de a vorbi.  Felul de a vorbi este o uşă deschisă spre personajul respectiv, iar ceea ce am făcut noi cu vocea lui Jo este ceva relativ modern.” 

Dacă tradiţia vrea s-o plaseze undeva pe Jo, acel loc se va numi devoţiunea faţă de familie.  Chiar şi viaţa ei de creatoare a fost determinată de nevoia de a-şi ajuta financiar familia, scriind povestiri. „Jo trăieşte şi moare lângă familia sa.  Surorile şi mama ei reprezintă toată lumea ei - ele şi-au creat un fel de cuib din casa lor - aşadar acestea reprezintă universul ei”, explică Ronan. „Atunci când se află alături de ele, Jo se simte sigură, extrovertă şi creatoare. Atunci când se află în preajma oamenilor pe care nu-i cunoaşte, ea se comportă mai rezervat.  Pe ea o înflăcărează doar două lucruri:  scrisul şi surorile ei.” 

Ambianţa din casa March le-a inspirat pe actriţe şi pe Ronan.  „Îmi place faptul că membrele familiei March duc o viaţă boemă, sunt încurajate să creeze şi să se exprime prin munca lor şi unele faţă de altele. Ele sunt incredibil de deschise unele cu altele”, gândeşte ea cu voce tare.  

 „Jo are o relaţie complicată cu dragostea şi sentimentele”, observă Ronan. „Cu Laurie, cred că ea vrea să rămână în relaţia pură şi platonică pe care şi-au creat-o în copilărie.   Friedrich reprezintă însă altceva pentru ea: o viaţă nouă şi acceptarea ei într-o lume intelectuală.  Nu cred că Jo şi-a dat seama că nutreşte sentimente romantice faţă de Friedrich decât după ce s-a întors acasă , atunci când Beth s-a îmbolnăvit.  Jo se jura tot timpul că nu se va mărita şi nu va ceda nimănui.  Ni se aduce aminte faptul că în prezent ne putem bucura de viaţă într-un mod care un era posibil pe vremea lui Jo”. 

Ronan concluzionează: „Eu cred că cea mai mare poveste de dragoste pe care o trăieşte Jo este aceea cu surorile şi mama ei.  Esenţa acestei povestiri se referă la încercarea acestor tinere de a-şi găsi un drum în viaţă şi de a intra în legătură cu oamenii din apropierea lor” 

Meg/Emma Watson: 

Cea mai mare dintre surorile March, Meg pare a fi cea mai maternă dintre surori, dar este în acelaşi timp o perfecţionistă încăpăţânată, care ştie exact cine este şi ce vrea.  Exact asta a încântat-o pe Emma Watson la acest rol.  Actriţa engleză, care a jucat rolul lui Hermione din seria Harry Potter, a putut fi urmărită recent în filmul Beauty and The Beast. 

„Elementul cel mai important pentru mine în interpretarea lui Meg a fost acela că ea îşi doreşte să devină mamă şi soţie,” explică Watson. „Există ideea că pentru a fi o feministă trebuie să respingi ideea de căsătorie.  Dar Meg îşi doreşte cel mai mult uniunea cu un soţ.  La nunta sa, ea ţine să-i precizeze lui Jo:  faptul că visele mele nu coincid cu ale tale nu înseamnă că ele sunt lipsite de importanţă”.

Gerwig adaugă: „Meg vrea să se mărite şi să aibă copii, dar asta nu înseamnă că ea nu va ezita în legătură cu ideea de a nu se mărita cu un bogătaş.  Frământările lui Meg în legătură cu alegerile de viaţă mi-au dat de gândit şi m-au făcut să citesc romanul încă o dată”. 

Faptul că a avut şansa de a cunoaşte detalii din viaţa lui Meg, după nunta sa cu John Brooke a fost interesantă pentru Watson. „De obicei vedem cum poveştile de dragoste ale tinerelor se încheie cu o nuntă frumoasă, dar de data aceasta mi-a plăcut că putem s-o vedem pe Meg mergând mai departe, străduindu-se să se descurce atât ca soţie cât şi ca mamă, încercând să menţină relaţiile de odinioară, în ciuda vieţii stresante pe care o duce”, mărturiseşte Watson. „Realitatea o împinge pe Meg la limite.  Surorile aşteaptă de la ea răspunsuri: tot ce am sperat noi este real?  Există poveşti cu sfârşit fericit? Poate dragostea să dureze până la capăt?  O vedem pe Meg cum se luptă pentru visul ei, pentru că lucrurile bune din viaţă se obţin cu greu”. 

Deşi e o persoană cu picioarele pe pământ, Watson consideră că Meg este mai atrasă de latura inefabilă a lui John, care-i găzduieşte generozitatea şi compasiunea.  „John se înhamă la greu şi îşi asumă sarcinile lipsite de glorie, iar pentru asta, el i-a câştigat respectul lui Meg.  Ea îl preferă pe bărbatul care îţi sare în ajutor”.

James Norton, care-l interpretează pe Brooke, îşi aminteşte că „Greta vroia să aprofundăm acest mariaj mai mult decât s-a făcut vreodată,” afirmă el. „Am hotărât cu toţii că ar fi o idee bună să ne scriem propriile jurăminte.  Asta însemna să ne dezvăluim firea în cel mai fericit mod”.

Beth/Eliza Scanlen: 

Beth March este probabil cea mai introvertă şi fragilă dintre surorile March—o muziciană pasionată a cărei viaţă a fost afectată de scarlatină—dar ea lasă o amprentă puternică în amintirea tuturor cititorilor romanului Little Women.  Cea care a primit rolul lui Beth  este actriţa australiană Eliza Scanlen, care a interpretat recent rolul lui Amma Crelin din producţia HBO, Sharp Objects. 

Gerwig spune: „Beth a avut o viaţă grea, dar ea este la fel de ambiţioasă ca şi surorile ei. Şi nu e de mirare, fiindcă este o membră a familiei March. Ea are propriul ei vis şi am vrut să dau atenţia cuvenită acestui lucru.  Pentru mine, Beth este un personaj care seamănă cu personajele lui Emily Dickinson, cineva care ajunge să înţeleagă esenţa lumii fără să-şi părăsească vreodată locuinţa”. 

„Beth este un personaj complex”, observă Scanlen. „Prin comparaţie cu surorile sale, ea e timidă, dar are o energie şi o putere pe care le recunosc şi în mine.  Eu cred că fiecare dintre noi suntem un amestec de elemente introverte şi extroverte, iar eu sper că filmul va dovedi că introvertiţii au adesea ce să spună.  În prezent trăim într-o lume foarte extrovertă, care-i răsplăteşte pe cei guralivi, sau gregari.  De aceea, să-ţi găseşti puterea în linişte, bunătate sau profunzime mi s-a părut un lucru excepţional.”

Unul dintre cele mai emoţionante aspecte ale scurtei vieţi a lui Beth este faptul că reuşeşte să reunească familia la maturitate. „Maturizarea conţine şi un grăunte de tristeţe, iar cititorului îi e greu să accepte că surorile March o vor lua fiecare pe drumul său”, susţine Scanlen  “Dar e frumos să vezi cum se reunesc surorile din nou, datorită sentimentelor care le leagă.  Eu am o soră germana, iar dragostea mea pentru ea este infinită. Tot aşa cred că simt şi surorile March, una faţă de alta”. 

Amy/Florence Pugh:

Cea mai mică dintre surorile March, Amy, a stârnit întotdeauna sentimente contradictorii în rândul cititorilor.  Stridentă şi uneori răutăcioasă, ea ajunge mai departe decât surorile ei, eclipsând-o uneori chiar pe Jo.  Dar Amy Pascal remarcă: „În acest film, vedem un portret diferit al lui Amy. Amy pare aici o persoană care ştie ce vrea, care speră să devină o mare artistă şi care trebuie să se împace cu ideea că e doar o artistă „bună”.   Această Amy este tot încăpăţânată, dar în acelaşi timp este şi isteaţă şi vrednică de laudă.” 

Cea care conturează portretul candid al lui Amy este Florence Pugh—o stea în devenire care s-a remarcat în rolurile diferite din filmul lui Park Chan Wook, The Little Drummer Girl, sau din The Outlaw King, de David Mackenzie, sau din Midsommar, de Ari Aster.  Pugh o găseşte pe Amy fascinantă şi complexă din punct de vedere psihologic. 

Relaţia lui Amy cu Jo este atinsă de concurenţă şi o oarecare invidie.  Dar înea se întrevede şi un triunghi amoros, pe măsură ce Amy se îndrăgosteşte de Laurie, care fusese întotdeauna atras de Jo.  Pugh subliniază că sentimentele lui Amy pentru Laurie sunt autentice. „Noi am simţit suferinţa celui care iubeşte o persoană care nu-şi dă seama că este iubită, iar aici mă refer la Amy şi Laurie.  Să te căsătoreşti cu bărbatul care e îndrăgostit de sora ta este cu siguranţă derutant şi complicat—dar poate că este ceea ce trebuie să se întâmple”. Laurie se maturizează datorită acestei iubiri reale şi necondiţionate.  Dragostea lui timpurie pentru Jo şi cererea ei în căsătorie, este dragostea unui copil; relaţia lui ulterioară cu Amy este dragostea unui adult care a învăţat să se preţuiască pe sine.  Acel Laurie care revine din Europa este complet diferit de băiatul care a plecat acolo.  

Marmee/Laura Dern: 

Matriarhul familiei March, cunoscut de copii sub numele afectuos de Marmee, este fără îndoială una dintre cele mai admirate femei din literatură—o mamă care , în timp de război, le-a crescut pe fetele sale dăruindu-le ceea ce puţine fete au:  încredere absolută şi respect.  Marmee are uneori aura unei femei care se sacrifică pentru copiii ei.  Dar Alcott a modelat personajul ei şi ca activistă recunoscută şi ca spirit puternic, care duce o viaţă la antipodul domesticului liniştit. O sufragetă împătimită, aboliţionistă,  reformatoare şi una dintre primele lucrătoare în domeniul social ale Americii, Abby a fost o rebelă care a devenit pentru Louisa nu numai un mentor ci şi o muză a creaţiei.

Gerwig a vrut să sublinieze acel avânt clocotitor din Marmee, furia şi nevoia sa de schimbare care a jalonat educaţia fiicelor sale, pe care le-a îndemnat să fie libere pentru a explora viaţa.  De aceea Gerwig s-a orientat către Laura Dern—a cărei profunzime de interpretare i-a adus două nominalizări la Oscar—pentru a crea portretul lui Marmee cu acea viaţă interioară tri-dimensională. 

În pregătirea rolului său, Dern a venit cu o altă lumină asupra povestirii. „Citind scrisorile dintre  Louisa şi mama sa, m-am gândit că ar fi minunat şi în ziua de azi, ca o fiică să vorbească cu mama sa atât de deschis despre ceea ce înseamnă să fii femeie şi despre ţelurile sale în viaţă. A fost o descoperire excepţională faptul că relaţia lor se construise de fapt pe această sinceritate.”

Lucrând îndeaproape cu Gerwig, Dorn a observat că regizoarea insista pentru ca fiecare moment să devină mai dinamic şi mai viu. „De exemplu, în secvenţa din faţa focului în care Marmee îi dă sfaturi lui Jo,” relatează Dern, „Greta ne-a indicat ca noi să jucăm ca şi când am fi două femei de aceeaşi vârstă, egale, care stau de vorbă.  Pe Marmee n-o auzeai niciodată vorbind de sus copiilor săi, chiar dacă ei greşiseră ceva.  Fiind crescută în această atmosferă, Louisa a dobândit curajul de a deveni scriitoarea care a devenit până la urmă, iar Greta subliniază că aceasta a începutdatorită respectuluimanifestat de Marmee”. 

Aunt March/Meryl Streep:

Pe măsură ce surorile March cresc, ele au şansa de a vedea cum starea materială prosperă poate să-i uşureze viaţa unei femei —cum era cazul mătuşii paterne, o văduvă a cărei avere i-a permis să nu se mai recăsătorească şi mai mult, să-şi exprime, fără reticenţe, părerile personale. 

Gerwig susţine că:  „În timp ce Marmee încearcă să creeze un fel de utopie pentru familia ei, mătuşa March trăieşte în lumea adevărată. Ea nu este o visătoare, ca Marmee. Ea este cea care le spune fetelor: ‘mai bine v-aţi gândi cum să trăiţi în lumea asta, pentru că viaţa e grea şi nimeni nu vă poartă de grijă.’  Mătuşa March are dreptate când spune că lumea este altfel decât ne-am dori-o, iar noi ar trebui să învăţăm cum să ne strecurăm printre problemele ei, dar şi Marmee are dreptate când crede că noi am putea-o schimba.” 

Ca şi mătuşa March, Streep a avut un impact enorm asupra tinerei distribuţii. „A fost grozav că am putut lucra alături de Meryl, iar pentru noi a însemnat mult faptul că o aveam acolo, în faţa ochilor,” susţine Ronan. „Nu am avut decât o secvenţă cu ea, dar mi s-a părut o experienţă incredibilă.  Mi-am dorit mult să mă bucur de ea şi să nu fac vreo greşeală care să strice totul”.

„Meryl este isterică în rolul Mătuşii March”, remarcă Emma Watson, „o turnură comică pe care cu siguranţă n-ai vrea s-o pierzi.  Ea este nestăpânită până la limita ilarităţii , iar lui Meryl îi reuşeşte asta în mod strălucit”.

Hannah/Jayne Houdyshell: 

Hannah, menajera credincioasă a familiei March, are grijă de fete, dar le este şi prietenă.  În rol o vedem pe Jayne Houdyshell, renumită datorită multiplelor ei nominalizări la premiul Tony, pentru interpretările ei pe scena teatrală.  Şi ea s-a simţit legată de acest roman, pe care l-a citit pentru prima dată la vârsta de 10 ani. „Am crescut şi eu într-o familie cu patru fete, aşa că m-a emoţionat nespus şansa de a reintra într-o familie la fel de extraordinară,” susţine ea.  „De asemenea am pierdut-o pe una dintre surori când aveam 12 ani, iar greaua încercare prin care trece familia e bine zugrăvită în roman”. 

Houdyshell s-a simţit legată şi de Hannah. „Hannah a fost alături de failia March încă de la naşterea acestor fete minunate şi a asistat la toate schimbările şi provocările din viaţa lor,” subliniază Houdyshell. „Ea aduce o perspectivă diferită faţă de ceilalţi”.

„Rareori observăm eroismul femeilor care ne-au crescut”, remarcă Laura Dern. „Între Marmee şi Hannah nu este o relaţie ca între stăpână şi slugă.  Ele sunt două femei care le cresc împreună pe fete.  Iar distribuirea lui Jayne în rolul Hannei a fost un adevărat regal, pentru că ea este atât de pură şi de simpatică. Hannah realizată de ea are o graţie şi o francheţe care menţine coeziunea şi luciditatea familiei în momentele cele mai dureroase”.