Vulturii Republicii: Shakespeare s-a născut la Bagdad şi Iisus la Galaţi

Regizorul suedez Tarik Saleh arată cum se erodează principiile şi valorile când intri în malaxorul unui regim autoritar

Regizorul suedez de origine egipteană Tarik Saleh îşi încheie trilogia începută acum aproape un întreg degeniu cu The Nile Hilton Incident punând în Eagles of the Republic/Vulturii Republicii două lumi desincronizate total: pe de o parte un celebru actor, George Fahmy (Fares Fares), care se bucură de adoraţia întregii naţiuni, iar de cealaltă parte puternicii zilei din anturajul preşedintelui real al Egiptului, controversatul Abdel Fattah el-Sisi.

Este neliniştitoare evoluţia acestui protagonist complex, care iniţial se bucură de o popularitate universală, dar apoi descoperă că ceea ce considera marea sa putere, aceea de a captiva mii de spectatori aşezaţi în sala de cinema, este nimic în comparaţie cu adevărata putere, cea în stare să distrugă cariere şi să curme vieţi. Ambele lumi intră în coliziune când George este constrâns să joace într-un film de propagandă despre ascensiunea în politică a preşedintelui. Evident, serviciile secrete controlează totul, iar realitatea istorică este cosmetizată cu elan patriotic...

Saleh vrea cu tot dinadinsul să arate publicului său cât mai multe situaţii în care puterea se insinuează în viaţa unui om ce nu vrea decât să-şi vadă de ale lui, iar asta afectează respiraţia filmului. Totuşi, Vulturii Republicii convinge cu itinerariul său similar cu cel al proverbialei broaşte ce ajunge să fiarbă în apă dacă temperatura acesteia creşte insesizabil. Iniţial protejat de faimă, George află curând că faima nu te poate proteja dacă serviciile secrete vor să te transforme în unealta lor şi că adoraţia cinefilelor de provincie nu se transformă în scut când ţi se pune o armă la tâmplă.

Poate că cea mai interesantă relaţie din film este cea din George şi un reprezentant al Preşedinţiei, Mansour (Amr Waked). Într-una din primele scene, eroul se află la resturant şi cere chelnerului ca bărbatul care îl fixează de la distanţă să fie rugat să plece. Câteva zile mai târziu, George descoperă că exact acelaşi bărbat este însărcinat să supervizeze filmul biografic. "În scena asta nu ai jucat bine", zice supervizorul, iar George nu poate decât filmeze încă o dublă şi încă una, într-o răsturnare de forţe ce dă publicului de gândit.

Selectat în competiţia oficială a festivalului de la Cannes anul trecut şi între timp laureat cu trofeul pentru Cel mai bun film la premiile industriei de film suedeze, Vulturii Republicii arată cum, în lipsa unor instituţii democratice, nu ai cum să rezişti tentaţiei de a abuza de putere. Până şi eroul învaţă că o mână spală pe alta până sunt amândouă atât de murdare că nu le mai poate spăla nimic. De la distanţă, simţi milă pentru aceste personaje nevoite să facă orice pentru a mai supravieţui o zi, milă combinată cu satisfacţia că nu te afli în acelaşi pericol şi că, într-o România cu democraţie perfectibilă, dar funcţională, nu-ţi poţi pierde statutul cu atâta uşurinţă.

Fares Fares este perfect ales în rol, iniţial un fanfaron afemeiat, exuberant şi pătruns de propria importanţă, dar apoi tot mai şifonat, ca un pantof prea strâns care iniţial îţi răneşte piciorul, dar după suficientă purtare devine scâlciat până la pierderea oricărei forme. Uitându-te la Vulturii Republicii, îţi dai seama că în anumite condiţii principiile devin un lux, iar o daltă pricepută îţi poate ciupi, cu ameninţări, şantaje şi linşaj mediatic, orice valoare morală, aruncându-te la ani lumină distanţă de cel care erai cu doar câteva luni în urmă.

Saleh îşi îmbibă unele scene în absurdul tembel ce-i înconjoară pe cei numiţi într-o funcţie fără să o şi merite, din pupincurism sau demagogie. Sunt amuzante paralelele care se pot trage între militarii burtoşi ce se perindă pe ecran şi anumiţi politicieni din România, gata să facă orice declaraţie ca naţia să pară mai deşteaptă şi mai sfântă. Dacă unul dintre personajele din film susţine că Shakespeare s-a născut la Bagdad, avem şi noi un fost primar de oraş mare convins că Iisus s-a născut în... Dacia.