Adrian Ianuli, realizator de filme documentare, regizor, operator de imagine și fotograf român (n. 29 iulie 1933, Ezibei - Caliacra, d. 7iunie 1975, Potigrafu - Prahova).
Tatăl – Sterie (Stelian) Ianuli, aromân născut în Veria - Grecia, preot paroh; mama – Magdalena (n. Mirion, din Ciupercenii Noi – Oltenia), învățătoare. Căsătorit cu Dorina (Dorotea, n. Mărienuț). Singura fiică (Mădălina) trăiește în New Jersey – Statele Unite.
În noiembrie 1956, student fiind în anul 4 de facultate (IATC), a fost arestat în legătură cu manifestațiile studențești declanșate de revoluția din Ungaria. A fost judecat împreună cu alți studenți și condamnat pentru „agitație publică” la doi ani de închisoare, pe care i-a executat la Jilava și Gherla, până în ianuarie 1961. După o perioadă de „reabilitare prin muncă” (electrician la întreprinderea Dacia-București), a urmat și a absolvit cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografie în anul 1967. A fost angajat ca operator imagine la studiourile cinematografice Buftea, de unde s-a transferat la Animafilm București. Aici a devenit, în scurt timp, unul dintre cei mai buni realizatori de filme documentare pe care i-a avut studioul. A fost, de asemenea, asistent la catedra de imagine din cadrul Institutului de Artă Teatrală și Cinematografie.
Filmografie:
Regie și imagine filme documentare
Frumuseți bucureștene, 1970
Zidurile orașului, 1970
Datoria sau interesul?, 1971
Complexul monumental Văcărești, 1973
Curtea Domnească de la Târgoviște, 1973
Restaurarea picturilor murale de la Humor, 1973
Turnuri și cetăți hațegane, 1973
Adamclisi, 1974
Imagine
Divorț românesc, 1967 (regia: Carol Corfanta)
Alb negru, 1969 (regia: Ada Pistiner)
Circ fără frontiere, 1971 (regia: Marc de Gastyne, George de la Grandière, Tiberiu Ghidali; colaborare imagine cu: Tiberiu Ghidali, Colin Mourier, Alain Derobe ș.a.)
Cutia de viteze, 1975 (regia: Ladislau Labancz)
Fotografie
Arta gotică în România (Vasile Drăguț), Secolul 20, nr. 4, 1975
La moartea lui Adrian Ianuli, profesorul și criticul de artă Vasile Draguț scria:“A dispărut un om de o aleasă distincție sufletească, a dispărut un artist, a dispărut un univers de vise, de gânduri hrănite frumos. Opera lui, începută cu atâta fervoare, cu atâta dăruită inteligență artistică, a rămas neterminată dar ecourile ei își vor păstra multă vreme sonoritatea pură, iar mesajul ei atât de nobil se va menține neștirbit”.
