Biografie
Romaine, primul sãu lung metraj în care interpreteazã rolul-titlu, a iesit în sãlile de cinema în ianuarie 1997. Înainte a mai realizat douã scurt metraje – Romaine, un jour ou ca va pas si Film de vacances, ca si un documentar – Nanie, gardienne d’une forteresse.
Adolescenti în cãlduri este al doilea lung metraj al sãu.
“Situatiile si dialogurile au fost declansate de dorintele unui personaj special. Special pentru cã Roudoudou îsi pune în nas cozi de pisicã când e nervoasã, pe post de “talisman”; pentru cã are un sân care creste si unul care stã pe loc; pentru cã îsi umple capul de aiureli de trei bani despre tipi de doi bani; pentru cã o trimite pe prietena ei la psihanalist în locul ei; pentru cã descoperã totul deodatã ca si cum ar fi într-o grabã teribilã; pentru cã are o imaginatie debordantã; pentru cã viseazã desene animate deoarece ea însãsi este încã un copil si pentru cã refuzã sã fie normalã.
Pune întrebãri foarte directe, jenându-i putin pe adulti si o doare în cot de rãspunsuri, cãci tot ce vrea este sã scape de nebunia din capul ei. E o fatã care îsi închipuie povesti si care e putin închipuitã ea însãsi.
Asa cã, pentru a o “hrãni”, am cãutat povesti în jurul meu, hãrtuind tinerele din preajma mea cu întrebãri asa cum le-ar fi pus chiar Roudoudou.
Si ele mi-au spus multe despre aceastã perioadã din viata lor, despre intimitatea lor, despre corpul lor, despre sex, despre cum îsi cãutau o identitate si cum si-o mai cautã încã; mi-au povestit experientele triste sau cele mai fericite, cele în care sexul si corpul nu sunt subiecte interzise.
Era acest “Fãt Frumos”, care m-a cam dat peste cap…
Eu, la 13 ani eram prea înaltã si prea slabã. Alergam mai repede decât bãietii, si asta îi enerva. La magazin mi se spunea: “Bunã ziua, tinere!”. Mã supãram atât de rãu încât mã rãzbunam furând bomboane. Evident cã voiam sã am sâni ca sã le arãt tuturor cine eram, de fapt. Cred cã în acea perioadã eram mai rãu decât Roudoudou, cãci credeam în Dumnezeu numai si numai pentru cã voiam sã am sâni. Îmi amintesc cã în fiecare searã mã rugam cu speranta cã a doua zi aveam sã mã trezesc cu un trup mai feminin. Si în seara urmãtoare îl certam pe Dumnezeu si îl amenintam cã nu aveam sã mai cred în El dacã nu avea sã functioneze. Si nu a functionat niciodatã…”
Adolescenti în cãlduri este al doilea lung metraj al sãu.
“Situatiile si dialogurile au fost declansate de dorintele unui personaj special. Special pentru cã Roudoudou îsi pune în nas cozi de pisicã când e nervoasã, pe post de “talisman”; pentru cã are un sân care creste si unul care stã pe loc; pentru cã îsi umple capul de aiureli de trei bani despre tipi de doi bani; pentru cã o trimite pe prietena ei la psihanalist în locul ei; pentru cã descoperã totul deodatã ca si cum ar fi într-o grabã teribilã; pentru cã are o imaginatie debordantã; pentru cã viseazã desene animate deoarece ea însãsi este încã un copil si pentru cã refuzã sã fie normalã.
Pune întrebãri foarte directe, jenându-i putin pe adulti si o doare în cot de rãspunsuri, cãci tot ce vrea este sã scape de nebunia din capul ei. E o fatã care îsi închipuie povesti si care e putin închipuitã ea însãsi.
Asa cã, pentru a o “hrãni”, am cãutat povesti în jurul meu, hãrtuind tinerele din preajma mea cu întrebãri asa cum le-ar fi pus chiar Roudoudou.
Si ele mi-au spus multe despre aceastã perioadã din viata lor, despre intimitatea lor, despre corpul lor, despre sex, despre cum îsi cãutau o identitate si cum si-o mai cautã încã; mi-au povestit experientele triste sau cele mai fericite, cele în care sexul si corpul nu sunt subiecte interzise.
Era acest “Fãt Frumos”, care m-a cam dat peste cap…
Eu, la 13 ani eram prea înaltã si prea slabã. Alergam mai repede decât bãietii, si asta îi enerva. La magazin mi se spunea: “Bunã ziua, tinere!”. Mã supãram atât de rãu încât mã rãzbunam furând bomboane. Evident cã voiam sã am sâni ca sã le arãt tuturor cine eram, de fapt. Cred cã în acea perioadã eram mai rãu decât Roudoudou, cãci credeam în Dumnezeu numai si numai pentru cã voiam sã am sâni. Îmi amintesc cã în fiecare searã mã rugam cu speranta cã a doua zi aveam sã mã trezesc cu un trup mai feminin. Si în seara urmãtoare îl certam pe Dumnezeu si îl amenintam cã nu aveam sã mai cred în El dacã nu avea sã functioneze. Si nu a functionat niciodatã…”
