Albert Camus s-a nascut pe 7 noiembrie 1913 in Algeria aflata sub dominatie franceza, la Mondovi (azi se numeste Dréan), al doilea fiu al unei familii sarace.
Tatal sau, August Lucien, de origine alsaciana, a murit la inceputul primului razboi mondial, in 1914. Mama avea origine spaniola. Era analfabeta si, pentru a-si putea sustine familia, a lucrat ca menajera. In urma unui accedent cerebral era aproape surda, dar micul Albert o iubea nespus. Micul Albert a avut o copilarie cu multe lipsuri.
In 1923 a obtinut o bursa la un liceu din capitala si in 1930 a intrat la Universitatea din Alger. Era un bun atlet, promitea ca fotbalist dar s-a imbolnavit de tuberculoza si a trebuit sa renunte. A suportat efectele acestei boli intreaga viata. Dupa un an la universitate s-a retras si a avut diverse locuri de munca prost platite, a fost functionar, muncitor, agent de vanzari. S-a casatorit dar a divortat foarte repede. A vrut sa fie profesor dar nu era admis datorita TBC-ului. S-a inscris in Partidul Comunist atunci cand era inca la facultate, fara sa fie foarte entuziasmat de scrierile lui Marx sau ale lui Engels.
In 1935 a fondat Teatrul Muncitorilor si in 1936 primea diploma pentru studii superioare in filozofie de la Universitatea din Alger. In 1937 a facut prima vizita in Europa si a publicat "L'envers et l'endroit", o colectie de eseuri scrise cu ceva ani in urma. S-a casatorit cu Simone Hié, in Algeria si a divortat dupa un an. A incercat sa se inroleze dar din cauza sanatatii a fost respins.
A scris pentru publicatia socialista algeriana "Alger-Républicain", a fost reporter de teren si in 1940 a plecat la Paris dar atunci a avut loc invazia armatei germane asupra Frantei si s-a intors in Africa de nord. In mai putin de un an, Camus a scris cea mai mare parte a romanelor "Strainul", "Mitul lui Sisif" si "Ciuma". In 1940 s-a casatorit cu o alta algeriana, Francine Faure.
În 1941 a mers din nou în Franța și s-a alăturat Rezistenței franceze. A devenit editor de luptă si a fondat, impreuna cu Sartre, ziarul de stanga , "Combat". Dupa razboi a vizitat S.U.A.
În 1949 a fondat Grupul de legatura din cadrul Uniunii Internationale a Mișcarii Revoluționare.
Conceptiile filozofice ale lui Camus au fost asimilate curentului existentialist dar s-a dezis de apartenenta la el. In eseul " Rebel" a explicat ca el crede profund în libertatea individuală si a respins atasamentul fata de comunism. Contributia lui semnificativa in filozofie a fost ideea de absurd.
A fost si actor, regizor, dramaturg și traducător. Cele mai cunoscute piese "Caligula" și Scopul crucii", in care abordeaza tema sinuciderii, urmarita si in "Mitul lui Sisif".
In 1957 a primit Premiul Nobel pentru literatură. A murit in 1960, intr-un accident auto.
