Alexandrina Halic (Alexandrina Adriana Ileana Halic, n. 9 noiembrie 1941, Timișoara)este o actriță română cunoscută mai ales pentru rolurile jucate în piesele de teatru pentru copii pentru mai mult de 5 decenii. Cariera ei a inclus roluri în piese de teatru clasic și radiofonic. Halic a primit în anul 2000, Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler.Alexandrina Halic a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică I. L. Caragiale din București, Facultatea de Teatru, secția Actorie, în anul 1963.Între anii 1963-1964, a fost angajată a Teatrului Mihai Eminescu și a jucat în roluri precum Oana din Apus de soare, după Barbu Ștefănescu Delavrancea, în regia lui Ion Șahighian și Gena din Titanic Vals, de Tudor Mușatescu, în regia lui Val Mugur.Din anii 60 a început colaborarea cu Teatrul Ion Creangă din București unde a interpretat numeroase roluri precum Pinocchio, Alice sau Micul prinț, David Copperfield, Pantalone, Doamna Dawson, Crăciuneasa, Duhul Crăciunului.În anii 2000, la Teatrul Ion Creangă, ea joacă în spectacole precum: Inimă rece și De-aș fi Scufița Roșie, în regia Soranei Coroamă-Stanca; Pinocchio, Harap Alb și Cărăbușii în regia lui Cornel Todea; Când jucăriile spun pa!, regia Attila Vizauer; Războiul bucatelor, regia Mihai Manolescu; D-l Goe, Vizită, Pedagog de școală nouă – Mofturi, regia Chris Simion. Pentru spectacolul Rotocol , din 2008, Alexandrina Halic semnează scenariul și regia.Halic a început colaborarea cu radioul public în 1961 participând la mai multe emisiuni pentru copii precum: "Profesorul Știe Tot", "Bună dimineața, copii!" sau "Povești pentru copii". Halic este o iubitoare de teatru radiofonic și vocea ei e recunoscută de generații de copii. În anii 2000, a avut roluri în piese radiofonice precum "Cheița de aur sau aventurile lui Burattino", după Aleksei Tolstoi, "Fluierașul fermecat" de Victor Eftimiu (regia Vasile Manta, 2005), "Cuore - inimă de copil sau De la Apenini la Anzi", după Edmondo de Amicis (regia Boris Petroff, 2005), "Stăpânul pământului, al apelor și al văzduhului" de Victor Eftimiu(adaptarea și regia Boris Petroff, 2001).Alexandrina Halic a fost vocea personajului Omide, în filmul Maria Mirabela (1981). Ea a jucat în filme precum Câinele japonez (The Japanese Dog) (2013), Margo (2006) și Ho Ho Ho (2009).Din primăvara anului 2013, Alexandrina Halic prezintă la emisiunea pentru copii „În curtea bunicilor” alături de Claudia Nicolau, Mariana Sinca și Cristian Mitescu. Emisiunea a fost transmisă pe TVR 2 și TVR3.
piciu72
pe 31 Mai 2021 15:11
I se spune actrița-veselie, actrița-poveste. Însă, mai presus de toate, este ”copilul etern” al teatrului românesc. În acest an împlinește 80 de ani de viață, un destin de excepție, o carieră dedicată artei, o călătorie de șase decenii...
lili22
pe 16 Iulie 2015 19:16
Facea emisiuni pentru copii, crea buna dispozitie pentru cei mici, mersi.Avea o voce speciala.
ami_aya
pe 02 Martie 2014 17:27
Ascultam alaturi de fiul meu de 5 ani vocea dumneavoastra pe banda sonora a unui film de animatie. Si mi-am dat seama ca va stiu de o viata, ca am crescut cu dumneavoastra si sper sa ma bucur de dumneavoastra inca multi ani de acum inainte. O primavara frumoasa!
alex_il_fenomeno
pe 18 August 2012 18:16
o actrita autohtona de o profunzime si de o acuratete remarcabila , cum rar iti este dat sa vezi , mai ales in ultima vreme ... pacat ca nu a mai prins roluri in filme cu adevarat bune .
xerses
pe 03 Aprilie 2012 21:45
Superba... Aducea mereu buna dispozitie.Iar vocea ei era extrem de iubita si de cunoscuta de copiii iubitori de tatru de papusi.
pga198975
pe 13 Noiembrie 2009 15:50
Doamna Alexandrina Halic. Vreau, pe aceasta cale, sa va MULTUMESC DIN SUFLET!!!
pe 23 Martie 2008 10:26
Stimata doamna Alaxandrina Halic;
ma bucur din suflet ca, prin intermediul internetului, am sansa sa va felicit pentru misiunea dumneavoastra nobila.Am 30 de ani, sunt profesoara si sunt mandra ca am crescut cu basmele interpretate de dumneavoastra.Sunt de-a dreptul emotionata ca pot sa va multumesc pentru basmele pe care le-am ascultat de cand ma stiu.Astazi, ascultand, ca in fiecare dimineata de duminica, la Radio Romania Actualitati, basmul meu preferat,Vrajitorul din Oz (a nu stiu cata oara), am simtit ca sunt din nou copil.
mi-aduc aminte, ca, v-am vazut cu multa vreme in urma, la o emisiune si nu am crezut ca o voce atat de calda, de apropiata mie, poate fi in corpul unui adult.In inchipuirea mea, erati un copil, ca si mine.Va admir pentru capacitatea de a ramane copil, de a va dedica viata minunilor lumii, copiilor, si, chiar daca nu primiti multe mesaje, poate,eu va stimez enorm si mi-ar fi placut sa va intalnesc.
si eu iubesc naivitatea copilariei, imi iubesc elevii, si, sensibilitatea mea, devotamentul fata de acestia vi se datoreaza, deoarece, m-ati invatat sa fiu aproape de ei.
Va doresc sanatate si tot binele din lume.va multumesc pentru frumoasa copilarie pe care am avut-o si, nu mi-e rusine sa recunosc ca, la varsta mea, duminica, in timp ce iau micul-dejun, ascult emisiunea dedicata copiilor, si nu uit, si-mi place sa cred ca, undeva, sunt inca un copil.
Cu stima si deosebit respect,
Micu larisa-Iuliana.
pe 25 Octombrie 2006 12:56
Se spune ca valoarea unui om se masoara prin ceea ce lasi in urma ta.
Banii se risipesc, frumusetea zboara. Dar sufletul este vesnic. Acolo daruieste d-na Alexanbdrina fiecaruia dintre noi.
Si cred ca daca sufletul merge in vesnicie, acolo va ajunge si dansa.
Nu am cuvinte sa-i multumesc. Pt mine inseamna mai mult decat o icoana. Pt ca este mereu vie , cu indemnuri si intelesuri adanci pt fiecare dintre noi.
D-na Alexandrina aprinde scantei acolo unde focul s-a stins. Se poate oare ceva mai frumos?
Ce poate fi mai inalt decat sa simti cu adevarat ca esti copil. Acolo este puritate, si bunatate, si gingasie, si candoare, si har, si speranta, si dor, si mangaiere, si implinire.
Eu scriu povesti pt copii. Pt ei traiesc... pt fiecare suflet de copil, chiar daca a depasit uneori varsta de 100 de ani. In felul acesta ii ajut sa-si descopere bucuria din ei... si minunea a ceea ce sunt. Fiecare om este o comoara, o mare comoara... trebuie doar sa avem rabdare si incredere.
Eu spun ca fiecare om isi are poveste sa. O poveste care atunci cand stau langa el, o pot "prinde". Si atunci cand i-o daruiesc, omul acela ajunge la intelesuri care de cele mai multe ori ii scapau. Sensuri si rosturi ii vin in suflet. Isi intelege misiunea pt care a venit. Si iubeste. Da, da, Iubeste... sau invata din nou sa traiasca.
Cine o asculta pe Alexandrina invata din nou sa traiasca. Nu este minunat?
Va multumesc.
ma bucur din suflet ca, prin intermediul internetului, am sansa sa va felicit pentru misiunea dumneavoastra nobila.Am 30 de ani, sunt profesoara si sunt mandra ca am crescut cu basmele interpretate de dumneavoastra.Sunt de-a dreptul emotionata ca pot sa va multumesc pentru basmele pe care le-am ascultat de cand ma stiu.Astazi, ascultand, ca in fiecare dimineata de duminica, la Radio Romania Actualitati, basmul meu preferat,Vrajitorul din Oz (a nu stiu cata oara), am simtit ca sunt din nou copil.
mi-aduc aminte, ca, v-am vazut cu multa vreme in urma, la o emisiune si nu am crezut ca o voce atat de calda, de apropiata mie, poate fi in corpul unui adult.In inchipuirea mea, erati un copil, ca si mine.Va admir pentru capacitatea de a ramane copil, de a va dedica viata minunilor lumii, copiilor, si, chiar daca nu primiti multe mesaje, poate,eu va stimez enorm si mi-ar fi placut sa va intalnesc.
si eu iubesc naivitatea copilariei, imi iubesc elevii, si, sensibilitatea mea, devotamentul fata de acestia vi se datoreaza, deoarece, m-ati invatat sa fiu aproape de ei.
Va doresc sanatate si tot binele din lume.va multumesc pentru frumoasa copilarie pe care am avut-o si, nu mi-e rusine sa recunosc ca, la varsta mea, duminica, in timp ce iau micul-dejun, ascult emisiunea dedicata copiilor, si nu uit, si-mi place sa cred ca, undeva, sunt inca un copil.
Cu stima si deosebit respect,
Micu larisa-Iuliana.
Banii se risipesc, frumusetea zboara. Dar sufletul este vesnic. Acolo daruieste d-na Alexanbdrina fiecaruia dintre noi.
Si cred ca daca sufletul merge in vesnicie, acolo va ajunge si dansa.
Nu am cuvinte sa-i multumesc. Pt mine inseamna mai mult decat o icoana. Pt ca este mereu vie , cu indemnuri si intelesuri adanci pt fiecare dintre noi.
D-na Alexandrina aprinde scantei acolo unde focul s-a stins. Se poate oare ceva mai frumos?
Ce poate fi mai inalt decat sa simti cu adevarat ca esti copil. Acolo este puritate, si bunatate, si gingasie, si candoare, si har, si speranta, si dor, si mangaiere, si implinire.
Eu scriu povesti pt copii. Pt ei traiesc... pt fiecare suflet de copil, chiar daca a depasit uneori varsta de 100 de ani. In felul acesta ii ajut sa-si descopere bucuria din ei... si minunea a ceea ce sunt. Fiecare om este o comoara, o mare comoara... trebuie doar sa avem rabdare si incredere.
Eu spun ca fiecare om isi are poveste sa. O poveste care atunci cand stau langa el, o pot "prinde". Si atunci cand i-o daruiesc, omul acela ajunge la intelesuri care de cele mai multe ori ii scapau. Sensuri si rosturi ii vin in suflet. Isi intelege misiunea pt care a venit. Si iubeste. Da, da, Iubeste... sau invata din nou sa traiasca.
Cine o asculta pe Alexandrina invata din nou sa traiasca. Nu este minunat?
Va multumesc.