Era in anul 1966 cand monteuza Iolanda Mântulescu l-a recomandat pe tanarul student regizorului Sergiu Nicolaescu pentru rolul Cotyso, fiul lui Decebal. Herescu a castigat rolul si dintr-un necunoscut s-a transformat într-un sex simbol ce a avut o istorie aparte. Succesul extraordinar al filmului a însemnat și propulsarea lui Andi Herescu în postura de cel mai dorit bărbat din România. "Dacii" a rulat cu casa închisă timp de șase luni. "Spre surprinderea mea, am avut o priză incredibilă la public. Am fost numit, în ziarul lui Eugen Barbu, "Andi Herescu, Alain Delonul României!". Când mergeam pe stradă cu Dinică, cu Amza, cu Septimiu Sever, cu Ilarion Ciobanu, toți spuneau: "Uite-l pe Andi Herescu!" Eu nu eram nimic! Ce eram eu? Nu eram actor, eram doar o figură, o imagine", mărturisește "fiul lui Decebal".
Si deodata, in 1973 , renunta la tot si devine profesor de fizica. "Ca profesor, plecând de la «Mihai Viteazul» la «Caragiale», am nimerit din lac în puț! Am dat de copiii lui Mizil, Trofin și Bârlădeanu. L-am avut elev pe Serghei Mizil! Dădeam cu el de pământ de nu se vedea." ... "Am fost, într-adevăr, cam aventuros. Mi-au plăcut foarte mult femeile. Sergiu, care și el era un afemeiat, nu prea avea timp. Și atunci, dacă eram eu cu Szoby Cseh, era nenorocire. Era de-ajuns să mă uit la vreuna. Făceam multe lucruri, că doar nu eram preot, nu? Când am venit la catedră, elevele au înnebunit pe loc! Îmi scriau poezii, dar am stat în banca mea. Am spus gata cu toate la 39 de ani. Sunt împreună cu soția mea, Gina, de 30 de ani".
40 de ani a predat fizica Andi Herescu. Cea mai mare parte din acești ani și-a petrecut-o la Liceul "George Coșbuc", de unde a și ieșit la pensie. "Sunt la pensie și e excelent. În ce sens? La pensie ai timp suficient. La ora actuală, m-am specializat în pictorii italieni, arhitectură, pictori flamanzi. Este o mare satisfacție, deoarece cunosc mai mult decât alții. De pictat, nu pictez, dar este un exercițiu pentru cultura generală. Am avut noroc că mama locuiește în Miami și am fost de cinci ori în America, câte trei luni pe an. Cu filmele am fost în vreo cinci țări cu Sergiu. În Europa am fost de vreo șapte ori, cu elevii, în Italia, și m-am îndrăgostit de această țară. Eu mă întreb: cum Dumnezeu a putut să pună într-o singură țară atâtea genii? Atunci am început să învăț foarte mult și i-am învățat și pe elevii mei, cu care mergeam în Italia, în excursii. Nu-i lăsam să se plimbe aiurea, pentru că aveam o răspundere față de ei. Deci, în privința timpului liber, e superb la pensie".
Alexandru Herescu a decedat pe 6 iulie 2011.
