Alida Valli

Alida Valli, pe numele adevărat Alida Maria Laura von Altenburger, s-a născut la data de 31.05.1921, în Pola, Istria, Italia (acum Pula, Istria, Croația), și a decedat la data de 22.04.2006, în Roma, Lazio, Italia. Mama ei, Silvia Obrekar, s-a născut în Pola, Italia (acum Croația). Alida Valli a fost supranumită „următoarea Garbo”, dar nu a fost la înălțimea așteptărilor din perioada postbelică. A fost fiica unui jurnalist și profesor austriac și a unei gospodine italiene din Istria. A studiat teatrul în adolescență la Academia de Film din Roma și la Centro Sperimentale di Cinematografia. A jucat în filme, precum: Il cappello a tre punte (1935), I due sergenti (1936), Manon Lescaut (1940), Piccolo mondo antico (1941, a câștigat un premiu la Festivalul de Film de la Veneția), Noi vivi (1942). În 1943, și-a abandonat cariera, refuzând să apară în ceea ce ea considera propaganda fascistă și a fost forțată să se ascundă. În anul următor s-a căsătorit cu pictorul / pianistul / compozitorul suprarealist Oscar De Mejo. Au avut doi copii, iar unul dintre ei, Carlo De Mejo, a devenit actor. A divorțat în 1955, apoi s-a întors în Italia, a jucat în rolul principal din Eugenie Grandet (1946). A fost descoperită și distribuită de producătorul american David O. Selznick în rolul suspectei de crimă, Maddalena Paradine, în filmul lui Alfred Hitchcock, Cazul Paradine (1947). În anii ei de la Hollywood a mai jucat în filmul clasic regizat de Carol Reed, The Third Man (1949). În 1951 și-a luat rămas bun de la Hollywood și s-a întors în Italia. Din nou în Europa, a fost căutată de cei mai buni regizori. Luchino Visconti a distribuit-o în Senso (1954). Mai târziu, a apărut în Les yeux sans visage (1960), Le gigolo (1960), Edipo Re (1967), Tendre Dracula (1974), Novecento (1976), Suspiria (1977), La luna (1979), Inferno (1980), Aspern (1982), A Month by the Lake (1995), Semana Santa (2002). Alida Valli a vorbit fluent engleza, franceza, italiana și limba ei principală, sârbo-croata. În plan personal, ea a fost logodită cu Piero Piccioni în anii 1950, apoi, a fost căsătorită cu Oscar De Mejo, din 1944 până în 1952; au divorțat; au avut doi copii: Carlo De Mejo, actor, și Lorenzo De Mejo. Bunica actorului-regizor Pierpaolo De Mejo. A fost omagiată ca parte a tributului anual al Memorialului la cea de-a 79-a ceremonie a premiilor Oscar (2007). A fost înmormântată în Cimitero Monumentale del Verano din Roma.